Dacă părinții Generației Z au făcut revoluția, sperând într-o viață mai bună în capitalism, tinerii de azi au trecut prin mai multe stări, induse de noua paradigmă progresistă: de la salvare la distrugere.
Generația decrețeilor, prea ocupată să lupte contra comunismului, ca idee, nu s-a prins cum nomenclatura a zbughit-o să ocupe toate sferile puterii de stat. Revoluționarii fost recompensați cu titluri de “luptători cu merite deosebite.”
Apoi a venit, ca o boare, ritul salvării. Cu haștagul de rigoare. Partea captivă a societății, ușor de sedus, tinerimea română, a fost învățată să fie preocupată de salvarea delfinilor. Nici acum nu se știe cine erau “răii”, preocupați să distrugă specia marină, atât de îndrăgită de oameni. Dar emoționalii salvau. Cu like-uri, cu proteste, cu poze atârnate de gât. Au scos bani pentru diferite ONG-uri. Nu le-a păsat că niciodată nu li s-a prezentat vreun raport asupra stării națiunii de delfini. Banii s-au dus. Cauzele s-au schimbat. Ei au rămas cu titlurile de prieteni ai naturii.
Pentru a ține mintea prizonieră, Diavolul a provocat mereu omul cu lucruri mărunte. Ca să nu aibă libertatea de-a vedea limpede ansamblul și cine este marele și hulpavul manipulator, s-au creat noi fronturi de luptă.
Tinerimea română sedusă de cauze străine
Tinerii români au deprins meseria de activiști ai cauzelor străine. Să se piardă în nimicuri, cum ar fi salvarea croitorașului cenușiu. N-aveau ei de unde să știe, că ceea ce puneam noi în insectar la școală, sub abțibildul de rădașcă, a fost doar un pretext european pentru blocarea construcției autostrăzii Sibiu-Pitești. Li s-a oferit, în schimb, avatar de salvatori.
Se comiteau crime de război, mureau copii de foame în lume, bolile cotropeau continente, subnutrirea era doar un raport ONU, da ei, tinerii, se rezvrăteau împotriva guvernului că nu dădea libertate muștelor să ocupe Consiliul de Miniștri. Erau răsplătiți cu titulatura de împotriviști.
Fel de fel de ciudățenii le-au ocupat, nu doar timpul, ci și mintea.
Cotizau lunar la felurite societăți de apărare a brusturelui. Se duceau în Valea Plângerii, numită în ciuda evidențelor, Parcul Natural Văcărești, să-și facă selfie-uri cu papura și cu boscheții. Era un trend. Mai e și acum. Dar mai puțin revoluționar. Dacă le spuneai că acolo e o groapă de gunoi, te făceau rapid comunist.
Și-au făcut selfie-uri cu papura și boscheții
Au urmat protestele de stradă. Tinerii salvau. Părul de ciungă? Ciorapii de unghii? Peturile de tomberon? N-aveau timp de mirări. Era vremea certitudinilor de alții impuse.
Mitingurile de salvare a Roșiei Montane rămân emblematice. Tinerii, scoși de oengeurile sorosiste, nu știu nici acum că rolul lor era să îngroape comoara națională și să-i transforme, pe ei, în săracii Europei, numai buni de cărat tăvi în palatele occidentale.
Prin acțiunile lor rebele, investiția de miliarde de dolari a fost blocată. Minerii au rămas șomeri. 70% au plecat în bejanie. Haștagii primesc în schimb ciorăpei la preț de brățară de aur de la un antreprenor civic.
Treburile au evoluat. Au apărut mânuțele pentru salvarea justiției. Imberbii și buzițele siliconate au fost soldații cauzelor de cotropire a justiției de către securiști. Cântau de bucurie: “Cine nu sare / ia condamnare!” În timpul acesta, firmele românești erau distruse și patronii români, trimiși în pușcării. Dar, tinerii salvau cu mouse-ul de la birou. Ziceau că vor o țară ca afară. Și au ajuns servitorii Europei. Au fost recompensați cu joburi de slugi. Dar ei tot salvau părul de păpădie de vântul pribeag.
Pentru că timpurile s-au ascuțit, ritul salvatării a trecut le next level.
#slavă și frică
Tinerilor li s-au deschis căi prin care să doneze bani cauzei ucrainiene. Șoferii de Uber recunosc că soluția Ucraina (cu bani în plus) este și acum des folosită. Fără să știe, ei finanțează războiul și plătesc criminalii. Li se trimit în schimb poze cu gropi comune, maternități însângerate, copii morți în bombardamente. Pentru că ritul salvării s-a schimbat, Diavolul s-a îmbrăcat în #slavă.
Turbo-motoarele globalizării sunt turate la maxim. Tinerii occidentali dărâmă statui, aruncă pietre-n vitralii, mânjesc cu rahat operele renascentiste, valorile inestimabile ale occidentului, sportivii sunt puși să îngenuncheze, în păgânul rit al Black Lives Metter, de parcă demnitatea lor n-ar trebui salvată.
Corporatiștii sunt primii care o tulesc, în caz de mobilizare
Tânărul de azi e fericit că are patru metri pătrați și un laptop în locușorul său numit job la multinațională. Mai nou muncește câte o oră pe zi “remote”. Câștigă bine. Ia banii pe PFA. Nu plătește asigurări de pensie sau de sănătate. Că e șmecher. Toacă mii de euro, în excursii scumpe. Nici nu bagă de seamă că nu e decât un sclav modern. Degeaga întrebi programatorii de azi, ce va face când roboții le vor prelau munca și ei vor fi șomeri? I-am explicat recent unui astfel de posedat de corporatism că la începutul secolului trecut, în orașul meu, a apărut munca de șușter. Adică de pingelar. Rapid, meseria a dispărut. Azi, tinerii neliniștiți nu se mai laudă cu străbunicul, fost cizmar.
citește și: OMV nu va scoate nicio moleculă de gaz din Marea Neagră
Cât despre închinații de la noi, vajnicii trotinetiști, cărora li se face rău când le dă sângele pe năsuc, în marea lovire a boticului de asfalt, sunt convinși că dreptatea e de partea lor, a luptătorilor cu emoticoane și a salvatorilor prin donații pentru mașinăria de război.
Sunt primii care ar tuli-o din țară, în caz mobilizare. Nu și-ar pune bocancii de front. Gleznuțele lor n-ar suporta asemenea afront. Ei rămân simpli căuzași. Luptători în cauze minore. Nu li s-au dat încă titlurile de idioți utili. Dar cocorațiile sunt pe drum.
VOCILE LUMII
Ștefan Dragomir
Revista Vice
” Pentru cei născuți după ‘89, capitalismul reprezintă normalitatea și singura variantă în care ne putem dezvolta atât economic, cât și social. În fiecare zi te duci la muncă încălțat cu sneakerșii tăi Nike, bei o Coca-Cola în pauză, mănânci un Kit Kat și fumezi o țigară Marlboro. Nu ai cum să nu fi auzit de numele astea, pentru că te lovești de ele în fiecare zi. Indiferent ce ai face, aceste corporații îți controlează viața, iar majoritatea banilor pe care-i cheltuiești se duc în buzunarele lor”, scrie Ștefan Dragomir, pe Vice.com.