Acţiunea demarată de guvernul Orban pare singura adevărat capitalistă din pleiada de norme menite mai mult să bruscheze pieţele financiare, decât să le impulsioneze.
Când s-a discutat despre naţionalizarea Pilonului II, am sărit ca ars. Toate ţările democratice au un sistem mixt de pensii, unul public şi altul privat.
Dacă sistemul public asigură o pensie de subzistenţă, sistemul privat, una decentă.
În ciuda divergenţelor din spaţiul public şi a propagandei lipsite de temei, administratorii fondurilor private din România au realizat cele mai mari randamente de pe piaţa comună europeană (ajustate cu inflaţia, nu şi cu comisioanele), de 6,8% (medie anuală, conform ultimului raport Pension Markets). Doar cei din Croaţia au fost mai spornici.
O falsă temă: îmbogăţirea multinaţionalelor
În România sunt aproape 7 milioane de asiguraţi în sistemul privat de pensii. După zece ani de acumulare, Pilonul II, atât de comentat, nu reprezintă decât 4% din PIB-ul ţării, în timp ce în ţări mult mai capitaliste, gen Danemarca, Olanda, Elvetia sau Canada, fondurile de pensii depăşesc PIB-ul statelor respective.
Fondurile private de pensii au apărut în ţările europene ca răspuns la problemele financiare ale sistemelor publice, care în multe state nu mai reuşesc să asigure venituri decente pensionarilor.
Mă tot mir cum un fost ministru de finanţe liberal, care cunoaşte bursa mai bine decât oscilaţiile la preţul pâinii, deplângea recent că în anul 2018 (anul bilanţurilor încheiate), operatorii fondurilor private de pensii au înregistrat profituri colosale de 440 de mil de lei, în timp ce asiguraţii doar 140 mil. Sigur, că şi el ştie ca noi că aceste companii (unele chiar acuzate de corupţie, dar nelichidate de „corupţia ucide”) nu sunt instituţii de binefacere. Au venit să facă profit.
Românii au în fondurile private peste 10 miliarde de euro, destul de puţin, zic eu.
Pensia de la stat, una, pensia privată, alta
Doar răii şi necunoscătorii obiceiurilor din ţările capitaliste fac asocieri între cele două. Contribuţiile la sectorul public se duc pe pensiile la zi, în timp ce cele din sistemul privat se capitalizează pentru ziua de mâine.
Mai mult, pensia de la stat se pierde în momentul decesului, pe când pensia privată poate fi moştenită dacă urmaşul nu a împlinit 18 ani în momentul dispariţiei titularului, conform legii.
Guvernările succesive ale PSD au reuşit să reducă deficitele înregistrate de Casa Naţională de Pensii. În mai toate ţările, guvernele sunt îngrijorate de creşterea deficitelor şi încearcă să le reducă prin fel de fel de metode.
Roboţii nu ar putea putea plăti la sistemul public de pensii?
Franţa încearcă să reducă vârsta de pensionare, în timp ce în ţările nordice se măreşte. Marea provocare a viitorului nu e că vor fi prea mulţi pensionari (speranţa de viaţă creşte după fantasticele descoperiri ale ştiinţelor medicale şi ale noilor tehnologii), un lucru deosebit, ci cum vor gestiona guvernele situaţia, în condiţiile în care în Europa populaţia va fi din ce în ce mai sedentară.
Vor fi necesari noi algoritmi. Dacă tot se robotizează industria şi viaţa ni se digitalizează de ce nu ar contribui şi inteligenţa artificială la fondurile de pensii? Un simplu exemplu, nu am dat cu parul.
Ungaria, contra exemplu
Prin Blitzkrieg-rul din 2010, încercat de Viktor Orban în Ungaria, a descurajat pe maghiari să mai depună bani în fondurile private de pensii. Nu a naţionalizat fondurile de pensii, cum s-a mai vorbit pe la noi. Printr-un efort de câţiva ani, balanţa dintre public şi privat s-a mai echilibrat, pentru că nu-i aşa, pensiile private sunt pentru zilele de mâine.
Reforma poloneză
Guvernarea conservatoare de dreapta a importat o schemă de pensii după modelul unor soluții similare din Marea Britanie, Canada, Noua Zeelandă sau Olanda și prevede ca angajatorii să creeze planuri de pensii pentru angajați. Conform legii adoptată la sfârșitul anului trecut, contribuția angajatului urmează să fie de 2%, cu posibilitatea de a fi majorată cu alți 2%, iar cea a angajatorului de 1,5%, cu posibilitatea majorării, de asemenea, cu alți 2%. Pentru încurajarea participării la schemă, guvernul Poloniei virează fiecărui contributor o sumă de 250 de zloți, echivalentul a aproximativ 270 de lei, la deschiderea planului de economisire, după cum, dacă aceștia mențin contribuțiile voluntar virează în fiecare an câte 250 de zloți, conform Profit.ro.
Românii nu plătesc nici în străinătate
În Germania, pensia de la stat e de 200-300 de euro. Cea privată, în medie de 1.200 -1.400 de euro. Aşa se explică de ce mulţi nemţi se reîntorc acasă în România, unde pot trăi decent cu aceşti bani. Dar toată viaţa lor au plătit până la 30% din salarii pe cele două axe.
Pentru a vedea că românul tot român rămâne şi dacă lucră în Germania, l-am întrebat odată pe un medic timişorean teleportat într-un spital din Frankfurt, cum de îşi permite să colinde lumea cu un salariu nu prea mare. Mi-a mărturisit că ia cam 3.000 de euro pe lună şi că aceeaşi întrebare i-au pus-o şi colegii nemţi. Mi-a spus şi mie şi lor că el nu plăteşte pensiile private şi nici cele de sănătate, astfel că îi rămâne un excedent de 1000 de euro, chiar dacă are jumătate din salariul unui doctor german.
Marea problemă a românilor din diasporă e că mai mult de un milion nu au nici pensii de stat, nici pensii private, ei lucrând la negru. Cine să-i înveţe că banii se adună azi pentru zilele negre?
Românii economisesc doar 2% din venituri
Ca unul care am beneficiat de mai multe schimburi cu organizaţiile internaţionale de profil, întors de la o bursă din Germania am căutat în 1999 un instrument de capitalizare a banilor pentru pensie. Încă nu apăruseră fondurile private de pensii. Am optat pentru Asigurarea de viaţă. În 18 de ani am cotizat în jur de 78.000 de lei. Într-un moment în care băncile nu-mi ofereau suficiente lichidităţi pentru investiţiile pe care le aveam de făcut am apelat la rezerva strategică. Am primit 128.000 de lei, cu un randament de 60% în 18 ani. Şi asta în condiţiile în care, în timpul crizei din 2008-2010, valorile unităţilor de fond mi-au scăzut cu 40%, dar am optat pentru investiţii de risc şi am refăcut rapid pierderea.
Rămân la părerea că românii nu sunt destul de educaţi financiar. Din veniturile lunare economisim doar 2%, o cifră infimă.
Şi pentru a încheia mai optimist, vă dau un exemplu despre cum îşi dă seama bănăţeanul că începe criza? Atunci când trebuie să schimbe suta de euro ţinuţi sub dricală.
