Duminică, în replică la “tablele din martie” ale liderului PSD, Ludovic Orban a venit cu două contraoferte: susţinerea lui Klaus Iohannis pentru un nou mandat şi moţiunea de cenzură pentru dărâmarea guvernului.
O minge de world-cup şi două băşici pentru mulţi dintre români.
Liviu Dragnea a avut încă din 2016 cel mai bun program de guvernare, orientat către nevoile românilor. Am spus-o încă din timpul campaniei electorale, de pe vremea când şi însuşi marele critic de azi Rareş Bogdan îl lăuda pe liderul social-democrat.
La PNL, Gheorghe Falcă era directorul de campanie. I-am explicat – în calitate de om de dreapta şi de votant liberal – şi public şi direct – că anticorupţia e un proiect politic de ocupaţie, nu un program de guvernare al unei ţări. Cei care au fantezii cu procurori şi cătuşe, care îşi doresc mai mult puşcăriile pline, decât propriile case de bunătăţi, nu vor atinge niciodată masa critică, în stare să asigure majoritatea calificată să formeze guvernul. Am repetat-o şi atunci şi o spun mereu. Un partid politic trebuie să aibă idei de construcţie, nu fantezii cu barosuri de dărâmare. Din păcate, PNL a căzut în capcana haterilor, grupare de sorginte marxistă.
Proiectul de ţară al lui Liviu Dragnea e cel mai bun, pentru că altul nu există. În urmă cu vreo zece ani, doar Casa Regală Română a mai propus ceva similar, pe o perioadă de jumătate de secol, dar n-a fost asumat de forţele politice.
Congresul PSD de sâmbătă de la Sala Palatului l-a adus din nou pe Liviu Dragnea în prim plan. Fie prezentat în lumini favorabile, de o parte a televiziunilor, fie hulit şi hăituit de o minoritate agresivă, extrem de dinamică pe online. Dacă U.M.-urile din media (aşa cum sunt poreclite noile instrumente de propagandă ale sistemului) l-au ostracizat şi l-au demonizat e semn de virtute pentru el. “Bad, good, to be on a first page”, spune orice lecţie de comunicare publică.
Vrând, nevrând, contestatarii lui Dragnea îi fac mai mult reclamă. Oamenii sunt mai interesaţi de proiecte de investiţii, de mărirea pensiilor, de protejarea locurilor de muncă, decât de independenţa justiţiei.
Dacă aş fi întrebat de către U.M.-uri aş răspunde că într-adevăr şi eu mă simt indignat că încă justiţia e aservită serviciilor secrete. Eliberarea de legăturile primejdioase din trecut, protejarea magistraţilor, responsabilizarea procurorilor, un set de legi clare în stare să elimine echivocul şi arbitrariul “suspiciunii rezonabile,” formulare introdusă perfid de Binom, încă de pe vremea “Codurilor lui Predoiu”, asigură adevărata independenţă a justiţiei. Şi momentul când nimeni nu va mai fi mai presus de lege ar rupe linia maratonului de scandal perpetuu.
Discursul lui Dragnea din timpul Congresului PSD îmi face impresia că încearcă să acapareze temele naţionaliste: protejarea capitalului autohton, opririrea spolierii resurselor ţării, în condiţiile în care a fost primul care a făcut o vizită preşedintelui SUA Donald Trump din eşicherul politic autohton.
“Mecanismele de control ale instituțiilor de forță trebuie revizuite”, a mai spus sâmbătă Liviu Dragnea, fapt ce l-a făcut pe Ayatolahul Unităţii să anunţe pe televiziunea generalilor că “următoarea ţintă a lui Liviu Dragnea e S.R.I.”
Dacă aş fi din nou întrebat, aş răspunde tot cu o întrebare: dar ce opreşte actuala majoritate parlamentară să retragă ofiţerii în Unităţi, acolo unde le e locul, nu în mijlocul guvernului sau al protestelor? O lege clară, similară cu cea din Germania, ar putea interzice acoperiţilor serviciilor să mai joace roluri de analişti, făcători de agende.
Proiectul de ţară e curajos, viabil şi promiţător. Aştept, asemenea multora, care nu dau cu petul în asfalt, un “to do list”. Cine, unde, ce, cum şi de ce? Cu etape clare şi termene precise.
Timpul zidirii e mai aşteptat de majoritatea credincioşilor decât cel al dărâmării. Stânga marxistă scoate pumnul şi palma, în chip de justiţie socială. Păcat că mari lideri ai PNL cad în capcana contestării permanente.
Repet, proiectul de ţară al lui Liviu Dragnea e cel mai bun şi pentru că altul nu există. Prea odihnitul Klaus Iohannis n-are timp decât de drăgălăşenii cu instituţiile de forţă. Încă din 2014, l-am citit. Om de sistem. Aşezat. Cu agenda tefelită. Ce-i pasă de proiectul de ţară pe care nu ni l-a mai adus?
