Campania electorală s-a declanșat neoficial în România. Criza desemnării candidatului comun al coaliției PSD-PNL are efecte profunde. În această perioadă, se fac calibrări de mesaje, se arcuiesc mușchii agenților electorali și se ridică panouri uriașe pentru candidații fără notorietate. Dar, totuși, de ce la nivel național nu se creează efectul de campanie electorală?
Excepție de la regula europeană, țara noastră are o legislație favorabilă partidelor care știu „să fure” startul, în defavoarea formațiunilor prea calculate.
Campania propriu-zisă începe în ziua de „10 Mai – fără Regele Mihai!” Din data respectivă, se restrâng dimensiunile afișelor, a banner-erelor, timpii de antenă se distribuie egal, practic efectul de campanie se diminuează, în loc să se amplifice. Deh, suntem țara marilor paradoxuri!
Dar ce este efectul de campanie?
Acea stare emoțională, în care oamenii discută, polemizează, se ceartă pentru anumiți candidați sau partide, aflați în competiție. Sportiv vorbind, în acel moment ideal, galeriile sunt deja așezate pe băncile din tribune.
citește și: Consecințele unui linșaj mediatic
Chiar dacă orașele și satele sunt pline de afișe, scările blocurilor mustesc de pliante, internetul este umplut de evenimente, dar nu se instituie fenomenul așteptat: emoția electorală.
E plin de analiști în spațiul public românesc, dar strategi de campanie, mai puțini. Poate de aceea, partidele dau bani mulți consultanților străini.
Laboratorul de produs emoții are lacătele puse
Emoția e șpilul câștigător. Dar pentru a umbla adânc la sentimente, meseriașii campaniilor trebuie să parcurgă o serie de etape: mai întâi să cunoască agenda publicului, să-și segmenteze electoratul, să cerceteze profilul alegătorului și – de abia apoi – să încerce marea cu degetul.
Emoțiile pot ridica valurile la rang de taifun, dar pentru a le stârni, e musai să lucrezi cu psihologi și să folosești sociologii – în această perioadă – doar pentru curățarea cartofilor la bucătărie sau la adus pizza echipelor de campanie.
Un lucru ciudat se întâmplă în țara noastră. În loc de bătălii pe programe și pe mesaje, se publică sondaje cu scoruri incredibile. În SUA, strategii dau procente mai mici în precampanie partidelor la care lucrează pentru a anima agenții electorali.
citește și: Nicușor a lansat cel mai mare fake-news de campanie
Analiști mulți, strategi puțini. Asta-i viața.
Ce nu se cunoaște e că poporul votează oameni vii, nu panouri electorale.
Nu se creează efectul de campanie și din cauza lipsei candidaților la președinție! Cozmin Gușă e primul care și-a anunțat candidatura. Atacurile îndreptate împotriva sa de către gruparea coldistă din media îl legitimează. Furând startul poate reuși dacă își pune pe față chipul magnetic, în stare să electrizeze lumea suveraniștilor. Mircea Geoană n-a spus răspicat ce vrea.
Partidele coaliției de guvernare sunt primele beneficiare a liniștii electorale. Cei aproape 80 % dintre primarii PSD și PNL își fac treaba, fiind în joc viitorul lor.
Opoziție de paie așteaptă sorocul electoral
Opoziția pare că doarme în galoși. Micile sudălmi nu fac masa critică de strângere a unui număr semnificativ de “împotriviști.”
USR a umplut țara cu mash-uri cât blocurile. Așa cum am spus, candidatul trebuie simțit, mirosit, pipăit.
Într-o campanie electorală din SUA, anilor ’90, un candidat independent mi-a spus că dacă ar avea timp să strângă în brațe două sute de milioane de americani, ar câștiga sigur alegerile.
De la Traian Băsescu încoace, nimeni n-a mai deschis cooperativa “pupăm babe.”
Forța primarilor – avantajul PSD și PNL
Fotografia momentului pare neclară. Dar, în ciuda nuanțelor de gri și a scrierilor neconforme manualelor de identitate vizuală (pare că lay-out-urile sunt făcute de particulari), în avantaj sunt PSD și PNL care au forță și bani pentru a transmite mesajele electorale.
Dacă panourile electorale ale PNL sunt cele mai bine gândite, mesajul “Construim România!”, fiind clar evidențiat, ale PSD nu sunt unitare. Partidul lui Marcel Ciolacu se bazează mai mult pe rețeaua electorală, construită din timp, decât pe pe cârpe atârnate pe blocuri. Și mai mult decât atât, conform agențiilor de monitorizare, PSD este pe primul loc la expunere mediatică. Primarii fac diferența, la fel ca la PNL.
Ce se remarcă la PNL este grassroots-ul, politica la firul ierbii, cu prezențe masive de personalități în spațiile publice. Nicolae Ciucă și Lucian Bode, secretarul general, par a fi încălțat bocancii de globetrotteri. Marile reuniuni organizate prin județe au rolul de a însufleți echipele de campanie. Mi se pare că Nicolae Ciucă a reușit performanța să fie în trei localități în aceeași zi. De partea opusă, PSD amplifică până la supraplin beneficiile guvernării. Riscă să înece spațiul public cu prea multe cifre. Se știe din psihologia socială, vorba chinezului: ce e peste zece mii e întunecime. Glumele lui Ciolacu par a fi bine ticluite și aruncate în momentele oportune. Comunicarea politică nu e un joc tern, dimpotrivă, unul dinamic, chiar spectaculos, din care ies câștigători cei care știu să stârnească cel mai bine emoțiile, nu neapărat cei mai bine calificați.
Politica se face cu partide, nu cu independenți
Electoratul se plânge de calitatea candidaților. Oamenii simpli nu știu ce risc e ca un outsider să intre în arenă. Vezi cazul lui Cătălin Cârstoiu! În veci, un om cu o bază profesională puternică nu va mai intra în politică. Șugubăț, Marcel Ciolacu a și recunoscut: “s-a sfârșit epoca independenților!” De fapt și de drept, politica se face de către partide. Cine nu intră-n horă, nu joacă.
Cei mai fericiți sunt analiștii din media: încasează de la toate partidele și nu dau sentințe grave. Pe televiziuni, e o mermeleală de nu se înțelege omul cu pistolul.
Vocile lumii
Manual de campanie electorală
“Presa comentează mai mult stilul de campanie decât oferta politică. Ziariştii sunt mai atenţi la nuanţe decât la esenţe doctrinare. Un candidat sobru, elitist, bine pregătit poate avea şanse mai reduse dacă adversarul se prezintă cu o campanie neobişnuită. Elementele de noutate, asocierile ieşite din comun, mesajele inedite, spectacole cu jocuri de lumină şi culoare au darul de provoca mai rapid receptorul să răspundă la stimuli. Efectul poate fi extraordinar dacă există o compunere artistică şi unitară a întregului concert electoral. O regulă de aur este orchestraţia care permite unui ansamblu să acţioneze doar sub o singură baghetă: cea a dirijorului. Fiecare instrument are sunetul său dar numai ansamblul creează fascinaţia melodică,”
