de Piotr Buras și Engjellushe Morina
Viitorul summit UE ar putea fi cel mai important din istoria recentă a blocului comunitar. Va fi crucial datorită momentului în care are loc. Contraofensiva ucraineană a stagnat. Pentru prima dată de la izbucnirea războiului, sentimentul că Rusia ar putea câștiga începe să-și facă simțită prezența. Mult aplaudata susținere occidentală a Ucrainei a început să scadă. Balcanii de Vest fierb. Iar alegerile prezidențiale din SUA de anul viitor nu sunt de bun augur pentru Europa.
Liderii UE care se vor întâlni la Bruxelles la sfârșitul acestei săptămâni sunt supuși presiunii de a demara negocierile de aderare cu Ucraina și Republica Moldova și de a conveni asupra unui pachet de ajutor financiar pentru Kiev în valoare de 50 de miliarde de euro. Importanța acestor două decizii nu ar trebui subestimată. Liderii UE trebuie să-i trimită un semnal puternic lui Putin că speranțele sale de a întoarce cursul războiului în favoarea sa sunt extrem de premature. Aceștia trebuie să fie categorici în ceea ce privește atitudinea europeană față de Ucraina și angajamentul UE de a include Ucraina în blocul european.
Și, în sens mai larg, ei trebuie să le explice europenilor de ce eforturile de integrare ale Ucrainei și ale altor țări reprezintă o investiție potrivită pentru viitorul UE.
Acum mai mult ca niciodată, este nevoie de acțiuni decisive. După cum arată un nou sondaj de opinie desfășurat de Consiliul European pentru Relații Externe în șase state membre UE (Germania, Franța, Danemarca, Polonia, România și Austria), mulți cetățeni europeni sunt de părere că aderarea Ucrainei la blocul comunitar ar slăbi securitatea Europei (45%, în medie); doar 25% dintre europeni cred că aceasta ar fi consolidată. Întrebați despre impactul asupra propriei țări, doar 15% dintre francezi și 20% dintre germani se așteaptă ca o astfel de mișcare să aibă consecințe pozitive pentru securitatea țării lor (iar 39%, respectiv 47%, cred că consecințele vor fi negative). Opiniile pozitive predomină doar în Polonia (41% versus 30%).
Citește și: Nou sondaj ECFR: Românii sunt deschiși ideii aderării Ucrainei la UE, în ciuda riscurilor de securitate
În ceea ce privește țările din Balcanii de Vest, opiniile sunt la fel de pesimiste, puțini europeni considerând că posibila aderare a acestor țări va duce la o creștere a beneficiilor pentru securitatea UE (23% versus 33% care cred contrariul). Aceste rezultate sunt grăitoare și reprezintă un avertisment. Politicienii europeni afirmă mereu că extinderea UE este necesară din motive geopolitice. Însă aceștia nu au reușit încă să convingă societățile europene să adopte acest punct de vedere. Îngrijorarea că acceptarea de membri noi ar putea atrage Uniunea Europeană în conflicte pare să fie mai mare decât convingerea că includerea lor ar proteja Europa de influențele rusești și chineze.
Totuși, conversația rămâne deschisă. O pluralitate dintre cetățenii din cele șase țări chestionate de ECFR (37%, în medie) cred că Ucraina ar trebui să intre în UE, iar în această categorie sunt adesea incluși oameni care sunt conștienți de consecințele negative ale unui astfel de eveniment. Se pare că sprijinul emoțional pentru ucraineni este în continuare puternic și că depășește considerentele raționale. Însă există mai puțin entuziasm pentru țările din Balcanii de Vest. Doar 20-30% dintre europeni și-ar dori ca acestea să fie viitoare membre ale blocului comunitar. Diferențele în atitudini sunt semnificative pe teritoriul UE. În Danemarca și Polonia, aproape jumătate din populație (50%, respectiv 47%) susține aderarea Ucrainei. În Austria, doar 28% dintre cetățeni sunt de acord, în timp ce 52% sunt împotrivă. Însă, în majoritatea țărilor, 20-40% dintre respondenți nu au un punct de vedere sau sunt indiferenți în legătură cu posibila aderare a Ucrainei, dar și în legătură cu subiectul extinderii în general. Acest lucru sugerează că un număr mare de europeni pot fi în continuare convinși că propriul lor viitor depinde, acum mai mult ca niciodată, de hotărârea UE de a se folosi de principalul său atu: integrarea vecinilor europeni în sfera păcii și prosperității economice.
Urgența efectuării de progrese semnificative către acest obiectiv nu ar putea fi mai evidentă. În cazul în care Ucraina va pierde nu numai o parte a teritoriului său, ci și încrederea în credibilitatea ofertei UE, acest lucru va avea consecințe dramatice pentru Europa. Pentru a deveni o țară stabilă și predictibilă, Ucraina trebuie să câștige războiul. Însă măsura cheie a victoriei sale nu va fi restaurarea controlului complet asupra teritoriului său, ci câștigarea controlului asupra viitorului său ca țară europeană, prosperă și democratică. UE este ultima șansă a Ucrainei. Dacă această șansă va fi pierdută, UE va purta responsabilitatea, dar și povara de a gestiona impactul geopolitic masiv al acestui eșec. Același lucru este adevărat și în cazul Balcanilor de Vest. Acesta este poate ultimul moment în care aceste țări mai pot fi oprite înainte să ajungă în orbita Rusiei și a Chinei.
Nici publicul european și nici mulți lideri UE nu par să înțeleagă în totalitate gravitatea acestei situații. Ei par să creadă că menținerea acestui statu-quo este posibilă și că dezbaterea despre reforma instituțională constituie un răspuns adecvat la provocările geopolitice. Acest lucru este greșit și periculos. La summitul de săptămâna aceasta, este foarte important ca liderii să nu se ferească de un limbaj alarmist și de deciziile dificile. Ei ar trebui să înceapă negocierile cu Ucraina și Republica Moldova, să promită tot sprijinul militar necesar în 2024 și să declare că UE va pregăti următorul său buget pentru extindere. De asemenea, liderii UE ar trebui să fie de acord că disputele bilaterale între statele membre UE și țările candidate vor fi soluționate în afara cadrului politicii de extindere. Astfel, țările candidate care au îndeplinit criteriile obligatorii ale UE și au acceptat o condiționalitate puternică a statului de drept vor putea să se bucure, până în 2028, de beneficiile financiare și economice ale integrării.
Singura modalitate de a sublinia angajamentul UE față de extindere, văzută ca o alegere geopolitică crucială, este printr-o abordare îndrăzneață care să le ofere asigurări clare Ucrainei și celorlalte țări candidate. De asemenea, este nevoie de un mesaj clar pentru cetățenii actualei UE-27 și pentru toți cei care mai trebuie să fie convinși de necesitatea unei extinderi. Ei trebuie să-și dea seama că propria lor securitate și stabilitate se află în pericol. Elitele politice nu vor câștiga lupta pentru inimile și mințile lor cu discursuri fără fond, ci trecând la acțiune.
Piotr Buras este directorul biroului din Varșovia al Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR). Engjellushe Morina este senior policy fellow la ECFR.
