FIDESZ, partidul premierului de trei mandate, a câştigat majoritatea absolută şi poate face Guvernul fără a trebui să opteze pentru alianţe contra naturii.
Viktor Orbán a descoperit valorile creştinismului, ca orice est-european, după căderea Cortinei de Fier. A avut privilegiul unor burse oferite de Departamentul de Stat al SUA încă din 1991. Partidul său, a tinerilor liberali, a fost finanţat de la început din surse de peste Ocean, pentru a fi o alternativă şi un model în regiune.
A devenit Viktor Orbán “omul ruşilor,” un „dictator”, aşa cum prezintă propaganda?
Să urmărim puţin parcursul FIDESZ. Înfiinţat în 1986 ca o grupare civică studenţească, formată din tinerii persecutaţi de către regimul comunist, în 1988, în plin glasnost, s-a înregistrat ca partid. Acronimul formaţiunii porneşte de la Alianţa Tinerilor Democraţi. Statutul partidului stabilea că nu pot face parte din partid persoanele de peste 35 de ani. Această prevedere a fost abolită în 1993, pentru a deschide perspectivele unui partid de masă.
În perioada 1990-1994, Viktor Orbán era susţinut de liderul Internaţionalei Liberale Graf Lambsdorff. Un congres al partidului din acea perioadă a decis trecerea de la ideologia liberală la conservatorism. În 1998, FIDESZ a reuşit să formeze Guvernul cu sprijinul Partidului Micilor Agrarieni şi al Forumului Democraţilor Maghiari. Aşa a început “prima domnie” a lui Viktor Orbán. Din poziţia de cel mai tânăr premier din Europa, a deschis porţile integrării europene. Partidul său a trecut de la ALDE la PPE. În 1999 a reuşit să ducă Ungaria în NATO. A liberalizat economia, deschizând porţile pentru investitorii străini.
Costurile integrării şi trecerea la economia de piaţă l-au îndepărtat de la putere. Socialiştii au reuşit să construiască aproape o mie de kilometri de autostradă la începutul primului deceniu al noului mileniu. În 2010 a început a doua “domnie.” În al doilea mandat a descoperit valorile creştine. A schimbat Constituţia, introducând teme morale şi conservative în guvernarea statului. După modelul american, a introdus politici eficiente de acordare condiționată a ajutoarelor de șomaj și de incluziune pe piaţa muncii, în urma unor stagii de pregătire de -scurtă durată. A introdus burse de stat pentru stu-denţi, cu condiţia să rămână să -lucreze în Ungaria.
Noua lege fundamentală a interzis străinilor să cumpere terenuri în Ungaria. Mii de procese internaţionale au fost deschise, dar Viktor Orbán şi-a continuat buna guvernare pentru maghiari. A creat premisele dezvoltării micilor ferme, a cerut băncilor străine să părăsească Ungaria, la fel şi supermarket-urilor. Dar pleacă oare câinele de la măcelărie? S-au mulţumit să plătească suprataxe.
În această perioadă post–criză, situaţia veniturilor populaţiei nu s-a prea -ameliorat. Şiret, a schimbat tonul discursurilor, acuzând Bruxelles-ul de toate relele Pământului. Aşa a devenit declarativ eurosceptic, deşi coopera în Parlamentul European cu majoritatea PPE.
În a treia domnie, -2014-2018, tonul eurosceptic şi l-a men-ţinut, dar în cadrul Consiliului Euro-pean a sus-ţinut-o pe Angela Merkel. A făcut un tandem cu Polonia în epoca Brexitului. Rezultatele electorale fiind previzibile, Orbán nu a repetat greşelile guvernelor anterioare şi a expus la maximum politica anti-migraţie. A devenit anti-Soros, deşi beneficiase de o bursă la Oxford din partea miliardarului american. Nu a reuşit să atingă ţinta prosperităţii. Un studiu din anul 2016 releva că 40% din locuitorii Budapestei -aveau două joburi. Maghiarii muncesc mult. Şi-şi iubesc ţara. Orbán a atins naturelul simţitor. A vorbit despre suveranitate naţională şi a identificat duşmanii: multinaţionalele, emigranţii şi birocraţia europeană. Pentru tihna sa electorală a dat cetăţenie maghiarilor din diaspora. Aşa şi-a asigurat confortul celor 2/3 din Parlament.
Astăzi, Ungaria este văzută ca ţară-model pentru perioada post-Brexit, un guvern de dreapta, o politică naţional-conservatoare. Un trendsetter spre Europa patriilor, atât de invocată de părinţii fondatori ai Uniunii Europene.