De ce a venit Stăpâna lumii la București? Există mai multe ipoteze.
Sunt primul jurnalist român care a refuzat să facă o poză cu Stăpânul lumii. Asta se întâmpla în vara anului 1993, când mângâiam pe Socks, motanul președintelui Bill Clinton. Deodată, mi-a pus cineva mâna pe umăr. Când să dau să mă ridic, era în toată impozanța lui, însuși Stăpânul lumii. Am discutat banalități, despre cum văd eu America. În final, m-a întrebat, dacă nu vreau să fac o fotografie cu el. L-am refuzat, spunând că oricum nu mă va crede nimeni că am stat de vorbă cu președintele SUA.
Am dat acest exemplu, pentru că m-a dezgustat slugărnicia colegilor de breaslă, care s-au dus să o aștepte pe Kamala Harris pe post de ficuși ornamentali.
„De ce ai venit, Stăpână?”
Nimeni nu a îndrăznit să-i pună vreo întrebare. “De ce ai venit, Stăpână?” Este adevărat că Chargé d’Affaires-ul de la București, David Muniz, vrea să monteze în România un teatru experimental globalist? Că a dispus sancțiuni împotriva presei? Că a livrat guvernului un proiect de lege, unic în lume, prin care armata națională să fie sub conducere străină? Dar, românii când vor putea merge în SUA fără vize?
Colegii mei cu acreditări vechi la Cotroceni știu că nu mă duceam la astfel de evenimente, zise istorice, fără să am două-trei întrebări pregătite. Că doar nu făceam act de prezență. Pe post de cuier sau de dulap.
Slugărnicia fătucilor, ce-și zic ziariste, m-a speriat. Oare, încotro, România? Suntem martori implicați ai unui război al lumilor. Cum iese poporul român din această conflagrație?
Sursa; Digi24.ro
citește și: Diversiunea “benzina scumpă,” posibilă piesă a “Doctrinei Gerasimov”
Mi-am rezervat întotdeauna dreptul la mirare. Am căutat răspunsuri la întrebări, nu am relatat niciodată, precum flașneta.
De fapt, pe vremea lui Petre Mihai Băcanu, la “România liberă” era interzis să prezinți doar latura oficială, fără a o pune în context.
De ce a venit Stăpâna lumii la București?
Din cauza tarelor mele de modă veche, mă întreb de ce a venit Stăpâna lumii la București? Ce a avut de transmis? Avea o listă cu bunătăți în poșetă? Ne-a dictat linia frontului? A achizițiilor militare? Ne vrea parte în război? Sau este nemulțumită de evoluția luptei anticorupție?
Cineva zicea odată că cine nu-și pune întrebări, nu va avea niciodată răspunsuri. Nu va ști niciodată Adevărul.
Prietenii mei, introspectivi ca mine, se întreabă și ei: Pentru ce a venit Kamala Harris la București?
Există mai multe ipoteze
Prima: Congresul american a votat ieri un buget de 1,4 miliarde de dolari pentru înzestrarea Armatei ucrainene. Sau ucrainicești, cum zice Anatol Șelaru, fostul ministru al apărării din Republica Moldova. Aceste instrumente de luptă trebuie tranzitate printr-o țară NATO, vecină cu Ucraina. Polonia a refuzat acest lucru, pentru nu nu fi considerat de către Rusia, stat agresor. A urmat România. Aici, David Muniz, misecuvenistul de la ambasadă, a ticluit un aranjament. Un hub militar. Un ditamai arsenal.
Și ce să vezi?
Dar până la răspuns, să punem și a doua ipoteză: USA vor să experimenteze într-un stat membru al NATO limitarea libertăților umane. Durii din spatele Kamalei sunt sătui de prea multă democrație. Și vor să dicteze mersul lumii. Aici poate fi cheia venirii Stăpânei lumii la București. SUA are nevoie de o armată pe care să o controleze și un stat care să impună cenzura. După ce le-a ieșit cu lupta anticorupție, și-a șoptit Vulturul, printre mustăți, că merge. Hai, pe cai să filmăm: Traveling to Romania!
O vizită plină de mistere, ca supermarketuri de e-uri
Poate că și la teatrul experimental se ascunde misterul inopinantei vizite a Stăpânului lumii. Nu pentru lista cu produse militare, în vederea achizițiilor fără licitație. Aia o poate face – dacă nu a și făcut-o – șeful Pentagonului, Lloyd Austin.
SUA au nevoie – ca de aer – de un stat de tranzit pentru armament. Și, stupoare. Tot ce era ticluit prin saloanele puterii, la ordinul lui Muniz, a picat ca para mălăiață (sper ca monitorizările Ambasadei să traducă bine zicala n.a.).
Klaus Iohannis, spre cinstea lui sau a celor care l-au învățat, n-a marșat. În declarația publică a spus că va susține pe teritoriul României primirea refugiaților și ajutorul pentru aceștia. Nimic din ce și-ar fi dorit Stăpâna lumii. Adică, tranzitul militar.
Ce fac SUA cu armamentul de 14 miliarde de dolari? Cum îl va trece la ucraineni? Asta nu e treaba noastră. De ce să fim ținta rușilor?
Neutralitatea nu dă bătăi de cap. Și așa – bine hrănite – și protejate de parasolarul NATO, găinușele mele sunt fericite.
