În Grădina Maicii Domnului s-a întâmplat o minune, chiar în sfânta zi de preamărire a Fecioarei Maria. Sportivii noștri au cucerit nouă medalii de aur, fără a avea stipendii de la stat. Au reușit să poarte tricolorul pe micile ecrane ale marii lumi.
Dacă un minister de resort ar fi plătit clipuri de promovare, bugetul de stat trebuia să scoată ușor miliardul de dolari din trezorerii. Așa, astăzi, guvernanții pozează cu marii campioni, fără a fi dat nimic pentru devenirea lor. Dar nu e totul pierdut. Chiar dacă nerușinarea lor e ca tivul desfăcut al Babei Dochia, întinerită azi de pe urma ultimului rapel, vin anii electorali și politicienii vor fi mai atenți.
Se spune că între Sfânta Maria Mare și Sfânta Maria Mică, oamenii nu îmbătrânesc, totul este cald și calm, timpul are răbdare, chiar stă pe loc, ca lucrurile să se așeze, iar gândurile bune să caute un făgaș nou. Toate acestea sunt daruri de la Dumnezeu. Important e să crezi. Și noi credem că, în arbitrariul vremurilor de hulă și de adunat bani mulți la buget, există un vizionar în arcul de guvernământ, care să propună 2 % din PIB în noul buget, destinat sporturilor. E o investiție, nu o cheltuială. Asta ține de soft-power, folosind limbajul celui care ne dă sfânta iluzie de securitate.
Ne înarmăm, dar găsim bani pentru „fabrica de talente”
Cu banii cheltuiți pe un Himars se pot construi patruzeci de bazine olimpice. Cu mălaiul dat pe un Scorpene, submarinul care din apărători ne face cotropitori, pot fi întreținute patruzeci de centre olimpice, de pregătire a viitorilor campioni mondiali.
Cred că cititorii sunt în asentimentul meu. Ne-am săturat de condiția de spălătorese a lumii civilizate. Putem oricând să ne batem cu marile glorii ale lumii. Iată, că de ziua Adormirii Maicii Domnului, pronia cerească a creat o revelație. Avem resurse, avem valoare, dar n-avem condiții de performanță.
citește: ”Regatul pământului nu poate supraviețui luptelor dintre marile puteri”
Opt medalii de aur, plus victoria Simonei Halep de la WRA-1000 Toronto, au adus faimă României, cum niciun atac cu drone sau vreun Patriot azvârlit peste ruși, n-ar fi reușit.
E puțin să vorbim despre gloria momentului. E timpul „marii resetări,” căci doar așa ne învață bunul servant al intereselor străine, încă locatar la Cotroceni.
4 MLD lei, un fleac
Ce-i aia 4 miliarde din PIB? Cam cât profitul Electrica și Petrom la un loc. Dar ce beneficiu de imagine pot aduce Ionela Cozmiuc, Ancuţa Bodnar, Simona Radiş, Marius Cozmiuc, Sergiu Bejan, toți de la Dinamo București, când vor triumfa la Jocurile Olimpice de la Paris, din 2024, fix când politicienii și-ar dori să facă selfie-uri cu performerii români.
Știe Nicolae Ciucă, cel care va dărui premiile în bani laureaților europeni de azi (legea îl obligă n.a.), că doamna Camelia, mama junioarei Sabrina Voinea, sportivă și ea, se plângea anul trecut că ar vrea să plece în străinătate, pentru că nu mai poate susține activitatea sportivă a micuței campioane de azi la sărituri? Dar că un primar liberal voia să radă centrul de antrenament al canotorilor de la Săftica, “Nicolae Navarsart,” și să-l transforme într-un pavilion imobiliar? Acolo, Elisabeta Lipă, Georgeta Andrunache, Doina Ignat, Ivan Patzaichin și-au răstignit sufletul pentru a crea leagănul canoei și a bărcilor de canotaj. Dacă primarul avea minte, scotea bani frumoși pentru comunitate, din organizarea unui muzeu sau a unui tur de fantasme olimpice, pentru posedații de jocuri pe telefon.
Erau bune grădinițele Vioricăi, dar ați râs de ea
Câți dintre premierii României, în afară de Adrian Năstase, au fost preocupați de crearea bazelor sportive și a centrelor de pregătire pentru marea performanță? Ați râs de propunerea Vioricăi Dăncilă (idee strecurată de argirofilul Ion Țiriac) cu grădinițele olimpice!
Îmi aduc aminte că în urmă cu mai mulți ani, i-am prezentat un proiect de construcție a patruzeci de piste de atletism, la standarde mondiale, unui fost premier. A râs de mine și de Sorin Matei, fostul președinte al Federației Române de Atletism, când i-am arătat suma cerută. Patru milioane de euro. Întâiul dregător al statului, nedevenit încă gubernie euroatlantică, a spus să mai adăugăm un zero. Evident, că am rămas cu râsul său. N-a făcut nimic.
Banii se dau fără număr pe înzestrări militare, pe construcții de autostrăzi, pe achiziții de vaccinuri fără rost, dar o simplă investiție într-un complex de pregătire olimpică este must-do-ul oricărui bărbat de stat.
Modelul maghiar și profitul de imagine
N-aveți soluții? Am mai spus. Preluați modelul unguresc de finanțare a sporturilor. Antreprenorii au deductibilitate la sponsorizări și o serie de beneficii dacă bagă bani în vreo echipă. Aici la noi e pe invers. Vine DNA-ul să ia orice investitor. Cât despre multinaționale, cum să le ceri să investească în sport, când ele își capitalizează paradisurile fiscale cu profiturile obținute în România.
Dar să nu ne pierdem cu firea. Să ne rugăm pentru iluminarea întunecatelor minți de la guvernare, care și-ar da și țimțirimul vreunei multi naționale, dacă așa ordonă ambasadorul.
Hai, că se poate! 2 % din PIB e o investiție sigură. Percepuți de-o lume întreagă ca o nație de slugi, putem ieși din percepția eronată a vesticilor, mari civilizatori. Sportivii noștri se bat de la egal la egal cu performerii marilor puteri.
Până la Olimpiada de la Paris nu mai sunt decât doi ani. Gimnastele noastre junioare, vicecampioane europene, pot readuce gloria de altădată. Cu puțini bani, dar dați din suflet.
Vocile lumii
Incidentul de la Foro Italico
“Pe parcursul premierii de la Foro Italico, steagul României nu a apărut pe ecranul din spatele podiumului. Au apărut doar steagurile Italiei și Ungariei. Argintul a fost luat de maghiarul Milak Kristof, iar bronzul de italianul Alessandro Miressi. Văzând că n-are steag, din tribune i s-a aruncat un tricolor. David Popovici s-a învelit în el” – scrie GSP.ro
