Și la aproape 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Este omagiat și în New York Times, care a titrat: „La mulţi ani, Karl Marx. Ai avut dreptate!”, dar și la Trier, orașul său de baștină, în care i s-a dezvelit o statuie enormă trimisă în dar de China. Țară în care Revoluția marxistă a făcut peste 50 de milioane de victime din totalul de peste 100 la nivel mondial.
Birocrația UE îl omagiază pe Marx.
La Trier, președintele mereu turmentat al Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, om politic creștin-democrat, ai zice că a împrumutat limbajul fostei nomenclaturi PCR: teoria marxistă a fost greșit aplicată în politică. Asta amintește răzbit cu „Ceaușescu a întinat nobilele idealuri ale comunismului”, așa cum spunea și Ion Iliescu în 22 dec. ‘89. Printre alte voci contestatare, deputatul conservator britanic Daniel Kawczynski, născut în Polonia comunistă a anilor ‘70, a apreciat că Juncker „dă dovadă de un prost gust înfiorător prin comemorarea unei ideologii care a devastat brutal jumătate din Europa”.
Asta demonstrează pe mâinile cui suntem. Și de ce Europa arată așa cum arată astăzi.
Să ne uităm însă puțin și la simbolistica pusă în scenă de cei care exaltă ideile lui Marx. Declarațiile lui Juncker au fost făcute în Biserica lui Constantin din Trier, edificiu ridicat de împăratul roman Constantin cel Mare, primul lider creștin al marelui Imperiu Roman de Răsărit, redenumit apoi, în modernitate, Imperiul Bizantin. Coautorul – alături de Engels – al “Manifestului Partidului Comunist”, despre care Lenin spunea: „Această mică cărticică valorează cât volume întregi: în spiritul ei trăieşte şi se mişcă până în ziua de azi întregul proletariat organizat şi luptător al lumii civilizate”, este omagiat în biserica ridicată de Împăratul Constantin, cel care a scos creștinismul din catacombe și a construit un imperiu creștin ce a dăinuit peste un mileniu. Omagierea unui gânditor fără Dumnezeu s-a făcut nicăieri altundeva decât într-o biserică.
Simptomatic este faptul că Barosso, precedentul președinte al CE, care și-a început activitatea în politică activând în Federația marxist-leninistă a studenților, tineretul Partidului Comunist al Muncitorilor din Portugalia, un partid revoluționar maoist (!), prestea-ză acum la banca Goldman Sachs, căreia îi face lobby în structurile UE.
Acest traseu ilustrează perfect simbioza dintre marxism și neoliberalism.
Și neoliberalismul, ca și marxismul, se bazează pe controlul total al societății, iar în România a fost exportat Deep State din SUA, forța care atacă zi de zi Administrația Trump. Zilele trecute, John O. Brennan, fost director CIA în timpul administrației Obama și un lider al Deep State, l-a acuzat pe președintele Donald Trump că este „paranoic“ și „șarlatan“, caz neîntâlnit până azi în relația Președinte-Servicii din SUA.
La noi, Statul Paralel a infestat complet societatea (politică, presă, economie), făcând ravagii în justiție, unde totul a funcționat pe bază de protocoale secrete, iar Procuratura și mai ales DNA au făcut mii de dosare politice și economice.
Este posibilă o revenire a perioadei staliniste?
Răspunsul la întrebare este „da”, atunci când societatea este anesteziată de presa „acoperită” și de „elite” care pactizează cu Statul Paralel, așa cum s-a întâmplat la noi.
Dar să revenim. Marx a redus filozofia sa la o componentă strict economică, „Capitalul” fiind una din cele mai complexe analize ale sistemului economic și social capitalist și ale mecanismelor sale, fiind studiat de specialiști și astăzi. Premisele pe care le-a construit în „Manifest” pentru edificarea unei „lumi minunate” postcapitaliste însă sunt total nefericite, întrucât pro-iectează o lume ideală. Iar roțile Utopiei, am mai spus și o mai repet, se înglodează permanent în sângele nevinovat al unor „dușmani” creați pentru combustia revoluționară.
În urma analizei societății capitaliste, concluzia lui Marx a fost că proletariatul va lua puterea printr-o revoluție. Revoluțiile am văzut ce au însemnat. Însă, după ce și-a arătat potențialul în Est, (neo)marxismul înflorește în Vest, ca o floare carnivoră ce devorează o civilizație care vrea neapărat să piară.
România astăzi este o colonie care exportă forță de muncă ieftină și/sau calificată. Neoliberalismul (doctrina care a fost preponderentă în România și susținută inclusiv de social–democrați) a încurajat extragerea totală a reglementărilor statului din finanțe/economie. Dogma privatizării și a lui laissez-faire a pus la pământ tot sistemul economic din România, inclusiv agricultura.
În Sănătate, delapidările din sistem se fac de către corporațiile pharma, prin interpuși. Se pregătesc legi pentru obligativitatea actelor medicale (a vaccinării, de pildă) doar pentru beneficiul oligopolurilor. România nu mai are o bancă comercială puternică, ce poate să contribuie la o relansare economică, pentru că și-a vân-dut-o ca preț al intrării în UE, iar zăcămintele de petrol și gaze au fost vândute, tot ca preț al intrării în UE, unor firme care și-au recuperat investiția în câțiva ani, toți banii firmelor străine fiind sifonați, prin paradisuri fiscale, în țările de origine.
În timp ce politicienii și „analiștii” repetă hipnotic sintagma „statului minimal”, România și-a pierdut toate atributele suvera-nității.
E de observat că intelectualii care au fost și sunt alături de Statul Securist construit inițial în propriul beneficiu politic și economic de Băsescu și camarila sa, prin Monica Macovei, gen. Coldea și Kövesi, sunt și cei care doresc ca România să dispară ca entitate într-un superstat – Statele Unite ale Europei. Atracția intelectualilor -pentru utopii a rămas aceeași în toată modernitatea, de la Revoluția Franceză și până azi.
Toate regimurile totalitare au însemnat sfârșitul vieții private, iar astăzi aud din ce în ce mai des această idioțenie crasă, prin care este predată benevol Statului intimitatea persoanei: „Pot să mă asculte, nu am nimic de ascuns”. De asta și opoziția minoră la sumele colosale vehiculate pentru sistemele de interceptare, celebră fiind aserțiunea Monicăi Macovei făcută acum doi ani: „În acest moment, toate serverele de interceptare sunt la SRI, [iar] ele costă foarte mult, peste 1 miliard de euro”. Bugetele pentru servicii în România au crescut spectaculos în ultimul deceniu și jumătate, fiind cele mai mari, proporțional cu populația, din tot NATO. În anul 2014 (pentru anii următori nu există date oficiale), în România s-au dat 2.496 de mandate pe siguranță națională la 20 de milioane de locuitori, în timp ce în SUA au fost 1.416 mandate pe siguranță națională la 319 milioane de locuitori. Analiza, furnizată de expertul în drepturile omului Chris Terhes, arată că „la suta de mii de locuitori în SUA au fost 0,44 mandate pe siguranță națională, iar în România au fost 12,48 mandate pe siguranță națională”.
Deci, avem, pe de-o parte, o populație dominată prin Servicii și Justiție, pe de altă parte, aceeași populație este sărăcită de la an la an. Cam acesta este sistemul actual neoliberal, prin care bogăția se acumulează treptat în câteva oligopoluri străine, implicit în câteva mâini – iar aici Marx a previzionat perfect. Statul însă a fost fagocitat de corporație, devenind statul-antrepriză. Capitalul românesc a fost pulverizat de Procuratură și DNA, iar ANAF-ul și alte instituții de control fiscal au fost infestate de ofițeri ai SRI, care au avut ca țintă întreprinderile locale. Absolut tot Statul Paralel lucrează intens pentru prosperitatea corporațiilor.
Acesta este trendul la nivel planetar: anul trecut, conform britanicilor de la Oxfam, citați de AFP, 82% din bogăția creată în lume au ajuns în mâinile a 1% dintre cei mai bogați oameni ai planetei.
Dacă bogăția lumii se polarizează în mâinile câtorva oameni de pe glob, ceea ce mai trebuie este o ideologie prin care poți ține în frâu ideile și inventa dușmani.
Or, acum avem și asta. Sexomarxismul (corectitudinea politică) a înlocuit lupta de clasă împotriva burgheziei cu lupta minorităților sexuale (care sunt doar instrumentalizate, întocmai ca și proletariatul în secolul trecut) împotriva „tiraniei societății patriarhale”.
Așa cum „banditul” a fost astăzi înlocuit de „homofob”, masa proletariatului revoluționar a fost înlocuită azi cu masa corporatistă #rezist.
Faptul că marile corporații sprijină Marea Revoluție Sexomarxistă s-a văzut cel mai limpede în ziua în care Curtea Supremă a SUA a legalizat, peste voința populară (fuseseră referendumuri în aproape toate statele americane), „familia” homosexuală. Toate marile corporații au făcut din celebrarea acestei „victorii” forțate de Obama o componentă definitorie, folosită în campanii de marketing.
Suntem în anul Centenarului Marii Uniri, iar perspectiva să ne recuperăm atributele statalității există, de aici și opoziția totală la Referendumul care ar da conștiință politică României profunde. Ceea ce lipsește momentan este o puternică forță politică de factură conservatoare (suntem excepția din Europa la acest capitol), așteptată îndelung, dar oprită de Statul Paralel, obedient sistemului creat de Soros. Singura diferență între el, Marx, Engels, Lenin și Troțki este că nu are barbă sau cioc.
Ca direcție însă, tot un profet alienat ce proiectează o lume transformată prin inginerie socială este.
Să nu fie!
