Cum se vor redistribui voturile francezilor? Marine le Pen și Emmanuel Macron s-au calificat în turul doi al alegerilor prezidențiale din Franța. Dacă președintele în funcție a acumulat 27,60 %, candidatul dreptei naționaliste, 23,41 %. Patru procente îi despart pe cei doi. Mai puțin decât estimau sondajele de dinaintea primei runde.
Progresiștii sunt pentru prima oară depășiți de naționaliști, într-o Franță mereu suprinzătoare. Campania pentru turul doi va despica și mai clar faliile sociale.
Dar cum se vor redistribui voturile învinșilor? Până a afla constelația redistribuirii, deloc clară precum Calea Lactee, să vedem cum s-au acordat voturile utile. Care e profilul alegătorilor francezi la momentul actual.
Din proiecția electorală se distinge că partidele tradiționale, Le Républicain (fosta dreaptă gaullistă) și Partidul socialist, de orientare europeană, au cam dispărut.
Cum se vor redistribui voturile francezilor
Stângistul radical naționalist Jean-Luc Melenchon a adunat 21 % din voturi. Éric Zemmour, candidatul dreptei radicale, doar 7,1 %. Valérie Pécresse, desemnată de dreapta tradițională (fostul RPR), a obținut un umilitor 4,8 %, jumătate din cota partidului. Anne Hidalgo, primarul Parisului, reprezentanta stângii europeniste, nici 2%. Ca să nu mai vorbim că exponentul curentului ecologist a obținut doar jumătate din voturile anului 2017.
Macron e încă în vână. Cum s-ar spune din galerie. Dar cele două săptămâni vor fi decisive. Progresismul poate fi înfrânt doar dacă naționaliștii, fie de stânga, fie de dreapta, se vor uni pentru a o sprijini pe Marine Le Pen. Chestiune care nu se întrevede din declarația candidaților scoși pe tușă. Proiecția repartizării voturilor în turul doi devine aproape imposibilă. Dar să contextualizăm.
Macron este reprezentantul proletariatului corporatist. A acelei Franțe îngăduitoare cu minoritățile, dar visătoare. Jean-Luc Melenchon a alergat pe același tronson. De partea lui fiind săracii marilor aglomerări urbane și muncitorii. A frustraților sociali și a celor neîmpăcați cu viața.
Dacă Le Pen duce trena arhaicului naționalism al tatălui său, Éric Zemmour a devenit exponentul aristocrației. Marine este susținută de micii industriași, de pensionarii din armată și serviciile secrete, iar Zemmour, paratrăsnetul ei, de francezii care cred că islamul va lua în stăpânire Franța eternă.
Personajul François din opera “Supunere” a lui Michel Houellebecq există în mentalul colectiv. Acel intelectual, în stare să se predea unui viitor stat islamic francez.
citește și: Fabrica de tiriplici e cu motoarele turate
Candidatul dreptei radicale, Zemmour, ar fi câștigat probabil mai multe voturi, dar antisemitismul latent, din anumite pături sociale, nu a permis un capital mai mare.
Le Pen ar avea șanse să termine domnia jupiteriană a lui Macron, doar în ipostaza în care dreapta naționalistă s-ar uni cu dreapta tradițională. Lucrurile se complică, în situația în care doar Zemmour a recomandat alegătorilor săi să voteze cu Le Pen în turul doi. Pécresse a spus că ea personal va vota cu Macron.
Jean-Luc Melenchon are un bazin extrem de consistent numeric. Doar că el a declarat că nu recomandă niciunui alegător al său să voteze Marine Le Pen.
Comuniștii, socialiștii și ecologiștii au anunțat că-l susțin în continuare pe Macron, doar că ei nu mai reprezintă nici 5 % din corpul electoral.
Cum se vor redistribui voturile pierzătorilor din primul tur al alegerilor prezidențiale?
Dar mai există și o cutumă istorică. Doar în momente eroice, un președinte a avut două mandate. Charles de Gaulle și socialistul François Mitterrand au fost aleși en-fanfare și a doua oară.
O excepție a fost Jaques Chirac. În turul doi al alegerilor pentru al doilea mandat, alegătorii s-au speriat de perspectiva venirii la putere a lui Jean-Marie Le Pen, un ultra-naționalist. Tatăl lui Marine, cea care pozează azi într-o ținută mai puțin revoluționară.
Câștigarea alegerilor de către candidata dreptei suveraniste ar putea avea efectul unei bombe atomice, fără focoase nucleare, asupra NATO și a unității UE. Este cunoscută simpatia ei pentru Vladimir Putin. De fapt, a și împrumutat bani de la o bancă rusească, în precedenta campanie electorală. Acum, se pare că o entitate poloneză i-a acordat sprijinul. După cum se știe, statul francez plătește facturile doar după scrutin.
En-Marche e într-o formă de suplețe hilară
Bătălia pentru turul doi se va încorda. E greu de proiectat rezultatul final cu șublerul de azi. Multe se vor mai schimba, fie în funcție de discurs, fie de către creatorii ascunși ai emoțiilor, în stare să compună o mișcare într-o direcție sau alta.
Ce nu știe multă lume e că după turul doi va avea loc și turul trei, adică alegerile legislative.
Partidul de context, En-Marche a lui Macron, e într-o formă de suplețe hilară. Străvezie. Privit la un detector de formă, ar părea ca bietul om al muncii, doar piele și os, care mergea în comunism la mare, ca să se refacă.
Dacă va câștiga președinția, Macron va avea clar un parlament ostil. Dacă va birui Le Pen, progresiștii lumii vor primi cea mai cruntă lovitură. Dar poate că se va termina și războiul din Ucraina. Candidata dreptei naționaliste ar putea fi garantul dividerii pașnice a Ucrainei.
Vocile lumii
Le Monde
Ziar de stânga
“Franța directorilor și pensionarilor împotriva Franței angajaților și muncitorilor, orașele împotriva periferiei, integrarea europeană împotriva suveranității naționale. Emmanuel Macron a progresat cu 3,6 puncte într-un mandat de cinci ani. Marine Le Pen, cu 2,1 puncte. Unul și-a lustruit statura prezidențială, celălalt a profitat de îngrijorarea francezilor cu privire la puterea lor de cumpărare. Cei doi actori s-au contracarat timp de cinci ani. Povestea este aparent repetitivă. Numai în aparență,” scrie Le Monde, în ediția sa de ieri.
