Clubul de gândire Gold s-a deplasat în Banat. Împreună cu Adrian Severin, Cozmin Gușă, Sorin Roșca Stănescu, Andrei Gușă, ne-am întâlnit cu o parte din elitele intelectuale, cu prilejul lansării primelor două volume ale cărții ”Războiul din Ucraina”.
Discuțiile au fost aprinse. Punctele de vedere divergente n-au încins spiritele, ca-n alte locuri din țară. Proverbiala cordialitate bănățeană, pluralismul, pofta de dialog, înțelegerea climatului internațional au dat consistență reuniunii.
Două aspecte s-au evidențiat din cele două întâlniri, de la Voiteg (într-un minunat muzeu privat al portului popular) și din sala de conferințe a unui Centru Medical de elită al Timișoarei: îngrijorarea că suntem martorii sfârșitului epocii de prosperitate a civilizației euroatlantice și frica de reînviere a răposatului imperiu sovietic.
Înțelegerea secretă dintre ruși și americani pentru distrugerea Europei
Până la reuniunea cu echipa Gold, unii considerau că implicarea Occidentului în războiul din Ucraina este justă. După trei ore de ascultare și de discuții libere, n-au mai fost atât de convinși de victoria împotriva Rusiei. Mulți au admis că ceea ce înainte părea a fi doar teorii conspiraționiste, azi compun corolarul crizei induse. O serie dintre prietenii mei bănățeni au fost de acord cu mine: există o înțelegere ascunsă între americani și ruși pentru distrugerea Europei. Evlavia, speranța și buna înțelegere au domnit patriarhal cele două zile de foc.
Colegii mei de la Gold au avut privilegiul de-a fi primiți de preotul vicar al Bisericii Ortodoxe Sârbe, Marinco MARCOV și de Î.P.S. Ioan, Mitropolitul patriot al Banatului. Bucureștenii au remarcat atât dialogul interconfesional, cât și grija ierarhilor de a păstori împreună o comunitate unică în România, în care conviețuiesc cel puțin cinci etnii, într-o deplină înțelegere. Vicarul Bisericii sârbești le-a dezvăluit colegilor mei că înainte de a se adresa episcopului de la Budapesta, se consultă cu Mitropolitul Ioan. Amândoi sunt extrem de implicați în dezvoltarea comunității. Păcat, însă, că politicienii locali nu știu pe ce stâlpi se sprijină edificiul comunitar.
Spațiu deschis și pentru necredincioși
În sala de conferințe a minunatului Palat Episcopal sârbesc, Primăria mai organizează din când în când întâlniri. ”Vin și necredincioșii din USR”? Întrebarea mea n-a primit răspuns. Nici nu-l așteptam.
Era mai mult retorică.
citește și: Suntem pro-Europa, dar împotriva eurocrației!
Banatul s-a bucurat de fondurile europene cu trei sute de ani în urmă
Le-am reamintit colegilor mei de la Gold că Banatul s-a bucurat de fondurile vechii Uniuni Europene – Imperiul austro-ungar, în urmă cu trei sute de ani (atunci se chema MittelEuropa), când baronul Mercy, marele arhitect al Timișoarei, a obținut de la Împărăție fonduri pentru construcția a peste o mie de clădiri, care dăinuie și azi și reprezintă fala bănățenilor.
Prostiile cu filorusismul au fost rapid spulberate prin tehnica argumentației. Prea ne-am pregătit ani de zile… Cu toate acestea, au existat, la fel ca la Cluj, personalități cărora li s-a recomandat să nu participe la reuniune. Prezența le-ar prejudicia condiția socială. Dar aceștia au fost extrem de puțini.
Maica Nicoleta, curatorul care știe rolul semanticii și semnificației
Dacă la Cluj, Emil Boc le-a interzis jurnaliștilor să participe la întâlnirea goldiștilor cu publicul, nu același lucru s-a întâmplat la Timișoara, unde principalul organizator a fost Lia Lucia Epure, directorul Ziarului Ziua de vest.
Sufletul acțiunii, surpriza etapei (reuniunea s-a petrecut exact în ziua în care, în urmă cu 42 de ani, Poli elimina Celtic-ul rebelilor catolici, campioni europeni, la acea vreme), a fost Maica Nicoleta, cu doctorat la Cluj, de la Catedrala Mitropolitană. Cu o expresivitate semantică, un discurs semiologic și o putere dumnezeiască, a prezentat comorile din Muzeul Catedralei. ”Icoanele sunt colindele țăranilor români”. Cât de frumos a spus…
Catedrala Mitropolitană și sufletul părintelui Gelu
Părintele Gelu, administratorul Catedralei, ne-a destăinuit tainele înhumării în cripta catedralei a Înaltului Corneanu, răposatul Întâi Stătător, cel care a organizat primele procesiuni ecumenice din România.
Ca la români, au existat și momente stânjenitoare. Publicul s-a arătat ofensat de prezența lui Dan Chitic, avocatul antivaccinist, care a ținut morțiș să-și anunțe candidații noului Partid Coaliția pentru Națiune. Nu era momentul.
Dacă există și-n Banat o fobie, este doar cea față de politicieni.
Banatul are elite ilustre, ierarhi de mare forță, profesori de ținută, case domnești, spirit european, dar n-are o clasă politică la înălțimea așteptărilor și a condiției orașului luminilor. Mai are rost să ne amintim că Timișoara a fost primul oraș cu străzi electrificate din Europa? Prima urbe cu patru teatre în limbi diferite? Că bisericile diferitelor confesiuni sunt învecinate?
Cele două zile de foc au fost aureolate de spiritul concesiv și de inteligența urbană a Timișoarei. Nu e totul pierdut. Românii încep să priceapă de ce au fost târâți într-un infern de către oligarhii mari ai lumii, înfometați de bani și de profituri celeste.
Predicatul disertației mele, că unipolaritatea lumii s-a înfrânt, a fost greu digerat de audiență, dar argumentele sper că au lămurit, în parte. Niciodată n-am încercat să conving, ci doar să luminez pe însetații de lumină.
P.S. De câte ori veneam la Timișoara cu liderii Convenției Democratice, Corneliu Coposu zicea: “mergem să ne luăm puteri pentru asaltul final”.
Vocile lumii
Cozmin Gușă
publicist
”Prima dezbatere a avut loc într-un muzeu de porturi și obiecte populare românești, un loc minunat de spiritualitate, un cadru de discuție care pe noi ne-a impresionat (efort deosebit de câteva decenii al ASOCULT, felicitări doamnei Carmen Cazan!). Și-așa am reușit la propriu ca, pentru o după-amiază, să fim cu ”România pe tricou și-n suflet”. Din astfel de întâlniri și-ar putea lua inspirație, energie și curaj eventualii politicieni care nu mai știu de ce au ajuns în parlament sau prin funcții administrative. Păcat că timișorenii n-au politicieni veritabili,” a scris Cozmin Gușă, în timpul șederii pe plaiurile bănățene.
