Crizele sunt ca pictorii amatori. Le place să deseneze și să deseneze din nou granițe. Fiecare criză majoră din ultimul deceniu a împărțit Europa, între state și în interiorul statelor, pe linii diferite. Criza euro a spulberat europenii din nord și sud, împărțind continentul în debitori și creditori. Criza refugiaților a creat o altă linie de separare, de data aceasta între est și vest.
Dar, în timp ce aceste diviziuni au fost extrem de vizibile și s-au cristalizat în tabere distincte care au avut un impact asupra altor domenii ale politicii, pandemia din etapele sale inițiale părea să aducă europenii laolaltă. A început ca un moment naționalist când guvernele UE și-au închis frontierele peste noapte – dar a evoluat rapid într-un moment european în care statele membre ale UE au fost de acord să cumpere vaccinuri în mod colectiv.
Cu toate acestea, pe măsură ce timpul a trecut, devine din ce în ce mai clar că experiența trăită a pandemiei variază semnificativ în multe părți ale UE și că unele din vechile diviziuni ale blocului, de-a lungul liniilor geografice și generaționale, au reapărut.
Cel mai nou sondaj realizat de Consiliul European pentru Relații Externe cu privire la punctele de vedere ale cetățenilor în timpul coronavirusului dezvăluie o divizare puternică între est și sud, pe de o parte, și nord și vest, pe de altă parte, atunci când vine vorba de cetățeni „experiența personală a crizei. În Suedia, Danemarca, Franța, Olanda, Austria și Germania, de exemplu, a constatat că majoritatea respondenților nu au fost afectați personal de boală. Cu toate acestea, în Bulgaria, Ungaria, Polonia, Spania și Portugalia, este opusul.
A doua realitate dezvăluită de sondaj este că europenii sunt împărțiți în ceea ce cred că sunt motivațiile guvernelor din spatele restricțiilor naționale COVID-19. S-a dovedit că trei triburi distincte și luptătoare populează Europa astăzi: „de încredere”, care au încredere în guverne și care sunt convinși că singurul motiv din spatele restricțiilor a fost necesitatea de a opri răspândirea virusului; „suspiciosul”, care crede că liderii au folosit restricțiile pentru a acoperi eșecurile; și „acuzatorul”, care crede că guvernele instrumentalizează pandemia pentru a-și spori controlul asupra oamenilor.
În diferite societăți europene, dimensiunea acestor triburi variază considerabil. În societățile polarizate precum Polonia și Franța, în loc să aducă unitatea socială și scopul comun, criza a întărit diviziunile ideologice existente. În prima, ECFR [European Council on Foreign Relations] a găsit cea mai mare parte a persoanelor care cred că guvernul folosește restricții legate de pandemie pentru a crea iluzia controlului sau ca o scuză pentru a controla publicul. În timp ce, în Franța, pandemia a dus la „travestism” atunci când vine vorba de poziția partidelor politice. Criza i-a determinat pe susținătorii liberali ai platformei politice centriste a lui Emmanuel Macron să sprijine acțiunile statului extrem de intervenționiste și pe cei loiali lui Marine Le Pen, al căror partid a căutat adesea un stat mai autoritar, să creadă că restricțiile erau prea stricte.
Totuși, dintre toate diviziunile expuse din sondajul ECFR, cea mai evidentă – atât în cadrul societăților europene, cât și în întreaga Europă – este generațională. Studiul a constatat că, în timp ce aproape două treimi dintre respondenții cu vârsta de peste 60 de ani nu consideră că au fost afectați personal de criza coronavirusului, majoritatea respondenților cu vârsta sub 30 de ani au fost afectați.
Pentru tineri, pandemia a reprezentat o amenințare existențială pentru modul lor de viață și există un sentiment larg că viitorul lor a fost sacrificat de dragul părinților și al bunicilor lor. Acest sentiment răsună din generațiile anterioare de tineri care au trecut prin alte schimbări seismice, cum ar fi războaiele mondiale și revoluțiile. Și pare greu de crezut că nu vom vedea consecințe pe măsură ce această diviziune va apărea.
Una dintre cele mai clare consecințe care a apărut, până acum, a fost o creștere a cinismului – generația tânără din Europa fiind mai puțin probabil să creadă principalele motivații ale guvernului lor în introducerea restricțiilor legate de pandemie.
Faptul că criza a erodat și mai mult încrederea tinerilor europeni în sistemele lor politice ar putea avea consecințe pe termen lung pentru viitorul democrației. Cercetările efectuate de Centrul pentru Viitorul Democrației de la Universitatea Cambridge au constatat că – chiar înainte de criză – tinerii de astăzi sunt generația cea mai nemulțumită de performanța guvernelor democratice. Ei sunt mai sceptici cu privire la meritele democrației în comparație nu numai cu generația mai în vârstă, astăzi, ci și cu tinerii chestionați în epocile anterioare.
Suntem la un pas, în Europa, de un moment în care tinerii vor decide că democrația nu este jocul lor.
