Cartea urmașei boierilor olteni, Simona Vrăbiescu Kleckner: “Urmările Trecutului. Anii 1990-2008-2014-2022 și consecințe,” produce cititorilor șocul revelării adevărului despre decăderea democrației americane, spre comunismul socialist-progresist.
Emigrată în 1965 în America, autoarea face o analiză geopolitică, bazată pe dovezi, despre eșecul succesiv al administrațiilor în relația cu Rusia și China.
Ea scrie, nu doar cu o luciditate debordantă, ci și cu un curaj nebun despre greșelile flagrante ale celor cinci președinți ai SUA de după 1989. Prevestește nori sumbri peste Potomac.
E mai dură decât noi
Deși nu e membră a Clubului de gândire Gold, abordează tema cauzei războiului mult mai frontal decât noi. Dacă susține, asemenea nouă, că prăbușirea relațiilor SUA cu Rusia a început la summit-ul NATO de la București din 2008, noi nu am abordat piesa din puzzle: dacă Federația Rusă ar fi fost primită în NATO? Rusia – USA Founding Act a pus bazele unei colaborări pentru securitatea comună, încă din ultimul deceniu al mileniului trecut.
Bucureștiul anilor 2008 a produs ruptura, când George W. Bush a venit cu pretenția invitării Ucrainei și Georgiei în NATO. Din acel moment, toate punțile de colaborare cu Rusia lui Putin au fost distruse.
Șocul este cu atât mai mare, cu cât vine din partea unui cetățean american de origine română, care locuiește în Miami, Florida. Descendentă a unei ilustre familii de avocați, a lucrat în România ca pontator, pentru ca în SUA să își găsească vocația de lobbist al cauzelor românești.
A coordonat, împreună cu soțul său, Rudolf Kleckner, ACORD, comitet politic pentru promovarea democrației în România, între 1990 și 1999. S-a ocupat de cele trei vizite în SUA ale Regelui Mihai! A strâns comunitatea românească în jurul Coroanei. Președintele Emil Constantinescu i-a oferit un post de consilier de stat. S-a întors în țară să slujească, deși instanțele de judecată nu i-au retrocedat toate averile.
Idealismul-realist nu mai are priză la mase
A rămas o idealistă pur sânge. Incurabilă, am putea spune. Dacă o privești în ochi, simți licării noului început, la care s-ar înhăma. Nu-și afișează vârsta. Preferă să te copleșească prin vioiciune și vorbă dreaptă. Are 96 de ani.
Utlima sa carte nu și-a găsit editor. Marii publisheri români s-au temut să tipărească lucrarea, astfel încât pe copertă – așa cum am sesizat încă de la lansarea din weekend – n-are un nume de editură.
Și eu pățesc la fel cu o carte de geopolitică, scrisă în limba franceză. În plină democrație, se instituie cenzura cu dinți de fier.
O carte cu adevăruri cutremurătoare
Lucrarea este extrem de condensată. Cuprinde și surprinde ipostaze deloc plăcute administrațiilor americane succesive. Cartea putea purta titlul “ansamblul marilor ratări geopolitice ale SUA.”
Deși prigonită de comuniști, lăsată să moară de foame de către sovromiști, vede lucid și nu gândește sectar, asemenea profitorilor atlantismului. Poți să cauți cu lumânarea, nu găsești vreo lozincă, doar judecăți de valoare, cu detonare rapidă.
citește și: Adevărul nu mai are adepți
„Rusia, după dezmembrarea URSS și formarea Federației Ruse, nu a fost încurajată sau ajutată, cum ar fi trebuit, ci, dimpotrivă, a fost ignorată, astfel, în loc ca America să câștige un aliat, aceasta a transformat-o într-un dușman, acum aliat cu China – ambele contra Americii” – este doar un exemplu din șirul lung de asumții curajoase, într-o mare de fricoși.
Simona Vrăbiescu Kleckner susține că George Herbert Walker Bush, președintele care a negociat cu Mihail Gorbaciov, la Malta, dărâmarea Cortinei de fier, n-a fost interesat să-l ajute pe Boris Elțîn, în procesul de distrugere a consecințelor comunismului.
Bill Clinton, “un progresist liberal,” ușor mai abil, a deschis aripile speranței, unei colaborări eficiente cu noua Rusie. I-a conferit chiar titulatura de partener strategic. Dar n-a mers mai departe.
Americanii au scos kgb-ismul din Putin
Ajuns la putere, Putin s-a prezentat jovial și chiar cu tandrețuri față de primele doamne ale Americii. George W Bush jr n-a fost chiar atât de ignorant față de nevoile Rusiei, precum tatăl său. Deși s-a întâlnit de patruzeci de ori cu Vladimir Putin, i-a trântit masa-n cap la București, în 2004. Prost sfătuit de Dick Cheney, un vicepreședinte rusofob (care asemenea gleznuțelor goale crede că Rusia poate fi cucerită) până-n vârful ultimului fir de păr din cap, l-a determinat pe Putin să se reîntoarcă la kaghebismul său definitoriu. Și-a lichidat adversarii și a invadat Osetia de sud și estul Ucrainei.
Barrack Obama, cel care a fondat „societatea multilateral progresistă, promovând ideea de identitate socială, prin dezbinare socială,” așa cum bine definește autoarea, n-a avut nicio reacție la invadarea Crimeei de către trupele rusești. Putin a continuat războiul, ideologizând educația și cultivând ortodoxismul ca virtute de stat.
Dezvăluirile despre interesele familiei Bush în China, afacerile Big Tech și puterea lor copleșitoare, în a influența administrația americană, pentru împlinirea visului davosist “o corporație globală,” sunt ireproșabile. Date, citări, surse și resurse, cât pentru un raport consistent.
“Joe Biden, cu afacerile fiului în China, se află într-o situație precară, deoarece nu are un cuvânt de spus, situație similară cu cea din Ucraina,” mai scrie despre al șaselea președinte al SUA de după căderea Cortinei de fier.
Giganții Big Tech impun guvernelor lumii soluții de cenzură
Autoarea face țăndări woke-ismul – ca politică de stat. Consideră, la fel ca noi, corectitudinea politică, o nouă formă de cenzură. Schimbările climatice – mijloc de profit pentru marile companii, iar lupta împotriva încălzirii globale – acțiune ideologică.
Ce ne mai spune autoarea e că noile miliții ecologice din departamentele de stat ale SUA au rolul de a încarcera pe oricine e în afara “grupurilor interesate” ale lui Klaus Schwab, demonul de la Davos.
Nărăvașa autoare probează cum giganții Big Tech impun guvernelor mondiale soluții de cenzură și de manipulare a omenirii. Evident, susține că Donald Trump e ultima șansă.
Anul electoral 2024 este, potrivit concluziei operei, ultima stație, înainte de marea prăbușire spre socialism a societății cele mai capitaliste din lume.
Fără a o întreba, îi conferim distincția cum laudae “e mai putinistă, decât noi.” Glumeam. Tot ce e incorect politic e putinism în mintea retrograzilor minunatei lumi noi.
Să ai 96 de ani, să arăți cu douăzeci de ani mai tânără, să-ți fixezi proiecte de viitor, iată suprema victorie a spiritului liber!
P.S. După plecarea din superbul lor apartament, din Intrarea Armașului – București, vechiul prieten Rudy, soțul ei, m-a îndemnat că, dacă nu iese Trump anul viitor – președinte, să mă înscriu în partidul comunist, din care n-am făcut parte, la timpul potrivit. “Comuniștii vor conduce lumea.”
Vocile lumii
Simona Maria Vrăbiescu Kleckner
“În decurs de 30 de ani de promovare a ideii “The New World Order” a lui C.Herbert Bush, acum se potrivește “Liberal World Order”(liberal cu conotație de stânga), adoptat de bilionarii globaliști lacomi și fără patrie, care conduc prin Forumul Economic Mondial de la Davos și cooperează cu Big Tech, împreună cu George Soros și alte organizații mondiale,” scrie descendenta ilustrei familii boiereşti româneşti din Oltenia – ce a avut ca înaintaş pe Banul Baba Novac, fiică şi respectiv nepoată a conf. George Vrăbiescu şi av. Nicolae Vrăbiescu, remarcabili jurişti din perioada interbelică, în cartea “Urmările Trecutului. Anii 1990-2008-2014-2022 și consecințe.”
