Și iată de ce! Indiferent de impactul teribil al coronavirusului, va fi venit oricum o criză economică, ce se anunța deosebit de severă. Mișcarea economiei, îndeosebi a celei capitaliste, este, după cum arată practica istorică, ciclică, iar de la ultima criză a trecut deja un deceniu și rândul unei recesiuni venise după ani buni de avânt economic. Și o mulțime de necunoscute o „anatemizau”, căci era prima criză economică din capitalism care se va fi produs pe fondul celei mai năstrușnice debusolări, când banul, simbolul capitalismului, a ajuns fără cost, întrucât asta înseamnă de fapt dobânzile negative care domină piețele tuturor țărilor capitaliste mature. Era vorba de o criză global-capitalistă, resimțită în fiefurile capitaliste de pe ambele maluri ale Atlanticului, cea din România fiind o biată picătură dintr-un ocean!
Pe acest fond s-a articulat impactul coronavirusului. Omenirea n-a mai înfruntat o pandemie similară de peste 100 de ani. Este prima din capitalismul modern și deci cu un impact complet necunoscut. Căci, de fapt, nimeni nu știe cât va dura până la stăpânirea agentului patogen, moment până la care se vor opri turism, activități hoteliere, transporturi, industrii, servicii!
În România este și mai și! Pentru România va fi fost vorba – cu coronavirus sau fără – de prima criză de la transformarea țării într-o colonie, și încă într-una până în măduva oaselor! Și lista premierelor în materie de criză nu se încheie aici. Viteza cu care România a fost transformată într-o colonie – practic exact în perioada istoricește scurtă cuprinzând criza anterioară și recuperarea și expansiunea ce au venit apoi – a fost atât de amețitoare încât s-a depășit cât ai clipi masa critică a unei particularități mai rare, dar palpabile în rândurile coloniilor. Economia din România s-a „splitat” în două: economia străină, cea dominantă, care deține resursele strategice, activele strategice, pârghiile strategice, și economia autohtonă, subalternă, căreia îi rămâne să pună pingele și să dea mereu înapoi. Marea problemă din punctul de vedere al unei crize este că economia străină aproape n-are legături cu economia autohtonă, aprovizionându-se din economiile-mamă din care provine și lucrând pentru acestea. Și, poate încă și mai important, neavând angarale sociale și obligații statale pe cap, ci doar misiunea de a face profit! În timp ce economia autohtonă, mică și slab capitalizată, are pe cap toate angaralele (apărare, ordine publică, servicii secrete, educație, sănătate, sector bugetar) cu care mai funcționează statul român, explicabil foarte deficitar!
Din cauza acestei complexități nemaiîntâlnite, criza economică ce va veni reprezintă o necunoscută.
Infuzia de bani ieftini pe piețe pentru a combate scăderea activității economice – care pare cea mai probabilă replică după ceea ce se profilează până în prezent – va fi de asemenea și cea mai probabilă greșeală istorică, indiferent dacă infuzia va veni de la guverne prin politici fiscale expansioniste sau de la bănci centrale (prin reducerea în continuare a dobânzilor sau prin achiziționarea de obligațiuni și acțiuni), întrucât, după o amânare pentru ceva timp, se va dezlănțui „nucleara” pe decenii, deoarece banul fără cost tratat cu un ban și mai ieftin este împotriva firii înseși a capitalismului și-l va face să explodeze cu toată digitalizarea și robotizarea lui.
Remediile pentru combaterea coronavirusului sunt, în această fază, doar basme pentru nepregătiții mintal. Capitalismul nu este echipat să înfrunte cu succes o pandemie de amploarea și intensitatea celei provocate de coronavirus. O economie care urmărește obsesiv profitul este o biată varză în fața actualei pandemii. A putut face față eventual economia chineză, care urmărește profitul, dar nu se închină la acesta, putându-l arunca la coș dacă este nevoie pentru a se supraviețui. Și asta se face cu ajutorul autocrației și nu cu demagogii și ipocrizii despre democrație! Dacă restul capitalist al lumii va învinge până la urmă coronavirusul, nimic nu va mai fi apoi ca înainte. Rata înspăimântătoare de deșertăciuni, abțibilduri și artificialități, care confiscaseră cel puțin un sfert din economie, va scădea iremediabil. Mari proiecte care supraapreciază rapiditatea progresului tehnologic – precum electrificarea parcului auto și decarbonizarea economiei energetice – probabil vor da și ele înapoi. Oricum, riscul și speculațiile pentru profit nu vor mai putea să-și reia dominația trebuind acum să înlocuiască un adversar puternic: frica pe care a instituit-o coronavirusul. Cu totul cert, însă, ieșirea din criză se va face, ca întotdeauna în capitalism, pe seama celor slabi și năpăstuiți, iar, la nivel internațional, unde este colonialism sadea, pe seama coloniilor și periferiilor!
În România vor fi numai nefericiri. Să fim realiști și să ne obișnuim a analiza lucrurile separat pe cele două economii distincte din România. Economia străină, pentru care România este nici măcar o adevărată piață, ci doar un teren, impactul va depinde de rolul pe care fiecare dintre componentele (în general transnaționale) din cadrul acestei economii îl va atribui respectivului teren în recuperările viitoare pentru profit. Unele transnaționale își vor lua hala în spate și vor pleca. Altele vor căuta să mențină cât de cât pulsul în așteptarea profiturilor din perioada postcriză. Economia autohtonă însă va fi pulverizată, indiferent dacă vor exista ceva facilități din partea autorităților guvernamentale, care au pe cap pacostea alegerilor ce vor veni și în contextul cărora vor trebui să facă niscai gesturi în domeniu. Criza de pe piața forței de muncă va deveni rapid de domeniul trecutului. Concedierile masive, combinate cu revenirea emigranților flutură-vânt (fără joburi stabile, ci doar sezoniere sau pasagere) care nu-și mai găsesc niciun rost prin prăbușitele economii din țările până acum ale făgăduinței, vor inversa repede, repede tendințele de până acum, ducând salariile în jos. Și pensiile. Din cauza „diasporei flutură-vânt” întoarsă acasă, o presiune enormă va cădea pe sistemul de sănătate, și așa vlăguit de coronavirus! Statul român se va nărui aproape complet. Și așa este lipsit de resurse și de pârghii spre a se lupta cu efectele economice ale coronavirusului. Iar, în fața acestuia, minunatul sistem privat este ca un gândac de bucătărie întors pe dos și care dă din picioare degeaba. „Criza multilateral dezvoltată” va avea efecte „multilateral dezvoltate”, mai ales că, la cârmă cu Orban și Câțu – ghidonați de himera statului minimal (care nu există în lume) și de servilismul contraproductiv față de capitalul străin – coronavirusul se va molipsi de liberalismul fără frontiere.
