A fost odată un politician care, după ce a pierdut la limită o alegere în fața unui oponent mai în vârstă și liniștit, a început imediat să-și planifice revenirea. Au apărut îndoieli despre șansele sale de a câștiga, atât din partea propriului partid, cât și a publicului larg, dar a reușit să adune sprijin și să revină mai puternic, unindu-și partidul și, mai târziu, întreaga aripă dreaptă a țării sale. Sugestând în mod repetat că înfrângerea sa electorală a fost rezultatul unor nereguli, a reușit să se prezinte ca o figură anti-sistem, hotărât să repare greșelile trecutului. Dincolo de rolul de lider de partid, el a devenit un simbol, fie venerat, fie urât cu pasiune. Din acel moment, politica țării sale s-a centrat pe sprijinul sau opoziția față de el.
Dacă vă gândiți la Donald Trump, gândiți-vă din nou. Este, de fapt, povestea lui Viktor Orban din Ungaria. Dar asemănările cu parcursul politic al lui Trump ridică semnale de alarmă. Cu mult înainte de președinția lui Trump, Orbán transformase deja partidul său, făcându-l un vehicul eficient pentru ambițiile sale personale. După ce a pierdut funcția de prim-ministru al Ungariei în 2002, Orbán s-a remodelat în opoziție și, în cele din urmă, a recâștigat puterea opt ani mai târziu. În ultimii paisprezece ani de mandat, el nu a construit doar o mișcare, ci un întreg stat centrat pe o ideologie autoritar-populistă similară cu cea a mișcării MAGA a lui Trump.
Semnele de avertizare din Statele Unite sunt deja evidente. Familia și prietenii lui Trump fac averi, inclusiv Jared Kushner, ginerele său, care a primit miliarde de dolari în investiții de la un prinț saudit, oglindindu-l pe István Tiborcz, ginerele lui Orbán, a cărui avere a explodat odată cu acordarea de contracte de stat și fonduri UE prin nepotism. Referirile lui Trump la imigranți ca „otrăvindu-i sângele” Americii reflectă afirmațiile lui Orbán că ungurii „nu doresc să devină o rasă mixtă.” Dezbaterea liberă și corectă este serios afectată de cultivarea unui peisaj media simpatic. În timp ce Orbán a redus fără milă vocile de opoziție la tăcere sau le-a forțat la dispariție prin preluări ostile și intimidare, Trump a capturat deja media de dreapta și face pași pentru a reduce la tăcere opoziția, așa cum se arată în decizia LA Times și a Washington Post de a nu susține niciun candidat la președinție pentru alegerile de anul acesta.
În cei paisprezece ani, ungurii au fost martori la erodarea mecanismelor de control și echilibru, manipularea percepției publice prin mass-media controlată de stat și îmbogățirea celor apropiați de prim-ministru. Țara devine un laborator al autoritarismului și un model pentru liderii de dreapta care doresc să își consolideze puterea în statele lor. Americanii, însă, au o ultimă șansă de a interveni, de a lua aminte la avertismentele din experiența ungară și de a evita subminarea democrației lor.
Pentru mulți din SUA, regresul democratic al țării lor este aproape de neimaginat. Cu toate acestea, cu un al doilea mandat al lui Trump, normele politice cunoscute de decenii ar putea dispărea. Americanii trebuie să adopte o poziție fermă împotriva unor forțe clar, auto-definite, anti-democratice.
În primul rând, trebuie să protejeze instituțiile lor cu orice preț. În Ungaria, acestea au căzut rapid și, astăzi, sunt controlate de aliații lui Orbán, inclusiv Biroul Procurorului Public, care poate proteja oficiali guvernamentali de rang înalt și poate urmări penal pe cei considerați „dușmani ai statului.” Au preluat, de asemenea, Curia, Curtea Supremă a Ungariei, folosind-o pentru a aproba eforturile continue ale lui Orban de a rămâne la putere.
Numirea de loialiști este, de fapt, o cale de acces secretă către controlul statului. Mișcarea este dificil de contestat, deoarece utilizează sisteme legitime existente. Vedem deja semne ale acestui fenomen în SUA, cu Curtea Supremă și unii judecători de nivel inferior. Este, de asemenea, evident în modificările procedurilor de vot din state precum Georgia, unde contestatarii alegerilor au preluat controlul consiliului electoral și au împins pentru reintroducerea numărării manuale a buletinelor de vot pentru a-l ajuta pe Trump, în cazul în care contestă rezultatele. Odată capturate astfel de instituții, sunt necesare mai multe cicluri electorale, în cel mai bun caz, pentru a le recupera.
După ce a pierdut funcția de prim-ministru al Ungariei în 2002, Orbán s-a remodelat în opoziție și, în cele din urmă, a recâștigat puterea opt ani mai târziu. În ultimii paisprezece ani de mandat, el nu a construit doar o mișcare, ci un întreg stat centrat pe o ideologie autoritar-populistă similară cu cea a mișcării MAGA a lui Trump.“
În al doilea rând, trebuie să protejeze și să sprijine mass-media independentă. Pentru a-și păstra puterea, un autocrat trebuie să controleze ecosistemul media și mesajele pe care cetățenii le primesc. Aici este locul în care SUA seamănă cel mai mult cu Ungaria. Fox News, OANN, Newsmax și altele sunt asemănătoare cu aparatul de propagandă controlat de stat din Ungaria. Deja, ecosistemul media de dreapta din America este extrem de eficient, chiar și fără un control central al guvernului. Pe lângă menținerea unificării taberei politice și asigurarea succesului electoral, acest ecosistem erodează orice sentiment de valori „sacre” în cadrul taberei politice, deoarece publicațiile sale pot raționaliza orice.
În cele din urmă, trebuie să caute să păstreze societatea civilă. Organizațiile civile servesc drept contrabalans esențial pentru puterea statului. Aceste grupuri pot susține în mod unic idealurile de libertate și democrație, menținând o viață publică care nu este controlată de guvern. Ele au menținut vii idealurile de libertate în Europa Centrală și de Est înainte de căderea Cortinei de Fier și, mai recent, au ajutat la deschiderea drumului pentru o eră mai democratică în Polonia, după cei opt ani de guvernare naționalistă, de dreapta, a Partidului Lege și Justiție. Susținerea unor astfel de organizații, fie că sunt liberale sau conservatoare, este vitală pentru cei care cred în democrație.
În 2010, când noi, în Ungaria, ne-am confruntat cu ascensiunea unui autocrat, nu aveam un precedent modern în lumea occidentală de la care să învățăm. Americanii au acum un model clar despre cum liderii autoritari își consolidează puterea – și, prin urmare, șansa de a se pregăti. În alegerile care urmează, au ocazia de a împiedica orice alunecare democratică să avanseze – o ocazie pe care nu trebuie să o rateze.
