Lapidarea doctorului Cătălin Cârstoiu în piața publică este cea mai clară radiografie a societății românești. Nimeni din breasla medicală nu i-a sărit în apărare, chiar dacă majoritatea medicilor și a cadrelor universitare lucrează, la fel ca el, atât la “stat,” cât și la ”privat.” Politicienii care l-au propus s-au dat înlături din calea valului, fără a simți cum se transformă-n tsunami electoral. Marele vânător de cariere din postumanism a scos hăitașii și a pus hienele postadevărului, noii inchizitori democratici, să-l devoreze. Așa-zișii ziariști de investigație l-au supus la cel mai vitriolant linșaj mediatic, demonstrând cât de neagră este estetica urii din bricolajele lor, poreclite articole de presă.
Momentul execuției a semănat unei eclipse totale de soare. Lupii urlau, viermii rodeau corpul social al naivilor, iar caravanele de likeri se prosternau la rugul democratic. Metresele regimentului își devorau ficații, în timp ce limbuții propagandei făceau gargară cu zeama lohiilor din crematoriu.
Subomul din postumanism
Postumanismul a desfăcut plenar colții fiarei și a scos fierea din oameni, peste tot în lumea occidentală. Dinții zdreliți ai infernalei mașinării de tocat demnități, importate acum și în România, nu doar că au înfricoșat elitele, dar au și produs juisări în masă, ca la o cină a triburilor canibale.
La conferința de presă a nefericitului candidat, ținută în fața Spitalului Municipal din București, pițigăiatul coțofenelor de presă – cum “alintă” Maestrul Cristoiu jurnalistele teleghidate – s-a constituit într-un adevărat lanț de drujbă. Clănțănitul lor a tăiat, fără intenții terapeutice, lanțul trofic al nosocomialelor intraspitalicești.
Lapidarea doctorului de la Municipal are, pe lângă urmări, și o serie de premeditări.
O așa-zisă Ordonanță emisă de către Ordonanța Sistemului, Vlad Voiculescu, fost ministru al sănătății, nevalidată niciodată de Parlament, interzice managerilor de spitale să muncească și în privat. Nicio lege din lume nu poate anula ființei umane dreptul la timp liber, în care poate să facă ce vrea: să-și mai ia un job, să lenevească sau să plimbe câinii. S-a dus vremea aristocraților care plecau de la bal cu trei calești! Într-una își puneau jobenul și bastonul, în alta fracul și în ultima, obosita făptură cu nurii pe gât ai vreunei dame de companie. Copyrwight-erii au plecat din fața noului Stâlp al Infamiei de la Municipal, în rânjet de porc, cu satisfacția măcelarului bine tocmit, având buzunarele pline.
Elite complice, creatori de conținut brief-ați, rețele postumaniste pentru decapat personalități
Elitele intelectuale de azi se devorează între ele. Se bucură când văd sânge pe pereți, cariere distruse, semeni stigmatizați, fără a gândi – nicio clipă – că sunt complice la crima cu premeditare! Uciderea prestigiului face parte din Opera de trei parale a Davos-ului. Ayatollah-ul resetării a tras o linie posedaților de liniuțe: “Zdrobiți orânduirea, cea cruntă și nedreaptă, a elitelor. Ridicați imbecilitatea la rang de slavă și virtute socială!”
citește și: Bătălia pentru București – de la trivializare, la concept
Postadevărul, travestiul grotesc al neomarxismului, naște monștrii inchiziției democratice: jurnaliștii – activiști civici (sau cinici, dacă vreți). Postumanismul a creat această clonă de specie publicistică, numită “copywriter” (creatori de conținut).
“E o satisfacție greu de explicat aceea pe care o simte haita creatorilor de conținut (urmașa defunctei bresle a presei), când zdrobește din fașă țeasta moale a unui astfel de exemplar exotic: medic, profesionist, cu avere, profesor universitar, manager,” scrie Robert Turcescu, pe site-ul Canalului 33.
Doctorul Cârstoiu e un discipol al lui Hipocrate, nimeni nu-i contestă pregătirea profesională. Râmele hotniuziste, servite de regimentul din slujba ambasadelor, la braț cu un fost brancardier, au devorat mapa profesională a candidatului și au scos un scaun moale – numit rechizitoriu media. Nu s-au prăvălit peste interlopul susținut de cămătari, care are pregătită o bandă de gangsteri bugetari gata să ia cu asalt Primăria Mare! Toreadorii presei cu epoleți n-au voie să se atingă de penajul individului cu mătură-n cap. Văzându-l odată la un Cinema, am confundat candidatul ambasadei cu hoppiții din filmele lui Sergiu Nicolaescu. Nicușor Dan nu avea trusoul de presă cu el!
Talibanii ordinului #rezist
Ce nu spun creatorii de conținut, niște obuzieri moderni ai intifadei neomarxiste, e că și ei au un cod etic, care prevede că nu poți scrie cu o mână și cu alta să ștampilezi contractul de publicitate al partidului adversarului. Cât despre ședințele secrete din păduri, unde gradul bate funcția, ce să mai vorbim? Se dau în gât ei între ei, după vreo ceartă pe banii SRI-ului!
citește și: Nicușor a lansat cel mai mare fake-news de campanie
De multe ori, mi-e rușine de breasla în care trăiesc. Nu mă recunosc în șleahta de copiști ai postadevărului și de mancurți ai neomarxismului! Niciun manual de jurnalism nu scrie că învățăcelul trebuie să poarte epoleți, să devină killer de demnități și ultras al agendelor străine.
Cât despre consecințele linșajului mediatic, există o tolbă plină. În cazul retragerii candidatului Cârstoiu, liberalii susțin că au roata de rezervă, uitând ce au pățit în anul de grație 2016, când au desemnat patru candidați, iar în final, mașina Predoiu s-a gripat pe locul 3, obținând 16 puncte. În plus, Marcel Ciolacu va contabiliza eventuala înfrângere a candidatului scos din joben, în urma masacrului de la Municipal. L-a propus pe Cârstoiu ca să scape de Firea. Acum, ar dori să se întoarcă la prima dragoste, dar ce e ea?
Iar se ridică rachetele din jocurile animate
Spectrul diafan al soluției de respingere a lui Nicușor Dan se restrânge la o singură rază, ridicată de zmeele antenelor în chip de rachetă, de fapt, nefiind decât un balonaș corupt de săpun din troaca de porci ai mahalalei.
Și ca o ultimă consecință a Jihadului de la Municipal, nicio personalitate cu pedigree, carieră și bani nu se va mai angaja vreodată în vreo competiție electorală. Ne mai mirăm de ce frizerii au ajuns image-makers sau chiar președinți de agenții? De ce candidatul n-a avut niciun consultant veritabil de campanie? De ce apărătorii săi au fugit ca muștele, după un simplu fâs?
Operațiunea “Ucideți-l pe Cârstoiu!” va rămâne în istorie ca prima ghilotină a postadevărului românesc. Călăii n-au venit din legiuni străine. Au fost recrutați din mijlocul tan-majurilor de presă.
Cum nu poți să-i smulgi chirurgului bisturiul din mână, așa și copywriter-ului – dreptul de a copia Brief-ul trimis prin WhatsApp, de la Popotă.
VOCILE LUMII
Ion Novăcescu
profesor
„Linşajul mediatic este operaţiunea mediatică non-jurnalistică, deosebit de agresivă, amplă şi uneori de lungă durată, promovată de către una sau mai multe instituţii media, coalizate sau nu, care acţionează premeditat, ori reactiv, împotriva unui individ, de obicei cu statut de persoană publică, în scopul compromiterii şi distrugerii credibilităţii şi reputaţiei sale. Scopul şi motivaţia unui linşaj mediatic reprezintă eliminarea de pe scena publică (sau pur şi simplu dintr-o anumită funcţie, structură etc) a unei persoane care împiedică sau deranjează satisfacerea unui anumit interes, fie acela privat sau de grup; ori acea persoană a devenit inamic public din diverse motive şi interese sau, pur şi simplu, accidental,” a scris profesorul Ion Novăcescu, în Sfera Politicii.
