Atacul concentrat pe mare, prin aer și pe uscat al trupelor Hamas asupra comunităților israeliene a înfricoșat omenirea și a paralizat lumea intelligence-ului. Cum a fost posibil atacul asupra celui mai bine apărat stat din lume? Unde au fost spionii Mossad? Premierul Benjamin Netanyahu a decretat: “suntem în război.”
Agresiunea militară a pornit din Fâșia Gaza, un teritoriu controlat de Israel. Oamenii și mărfurile nu intră și nu pleacă fără percheziții serioase. Zona mai e denumită și “închisoarea în aer liber.” Spațiul terestru și aerian este controlat de cea mai inteligentă barieră, cu drone, aplicații, sisteme de comunicații prin satelit, stații radar etc.
Analiștii militari compară eșecul serviciilor de informații israelieni cu cel al Intelligence-ului american, din timpul atacului terorist desfășurat în 11 septembrie 2001. Atacul pe trei fronturi arată o pregătire militară de mare forță. Unul dintre miniștri cabinetului de la Tel-Aviv se temea sâmbătă că acesta este începutul unei agresiuni mult mai puternice, în nord, unde sunt șiiții Hezbollach.
Armata israeliană va transforma Fâșia Gaza în ruine
Duminică dimineața au pornit și aceștia atacul asupra unei ferme dintr-un teritoriu revendicat de Liban. Riposta armatei israeliene (IDF) a fost pe măsură. Ministerul apărării a cerut populației să părăsească teritoriul din Fâșia Gaza, căci “totul va fi transformat în ruine.” Nimeni nu se îndoiește de succesul celei mai antrenate armate din lume. Dar cum a fost posibilă luarea prin surprindere a Israelului?
Experții susțin că Hamas nu era atât de puternic supravegheată ca Hezbollach. Însuși, proaspătul șef al Mossad, David Branea, provine dintr-o unitate de monitorizare a acestei grupări paramilitare. Să-l fi trădat pe Bibi vârful Intelligence-ului?
Fâșia Gaza se află-n sudul Israelului, la granița cu Egiptul. Are peste două milioane de locuitori. E greu de crezut că pot fi evacuați atâția civili.
Sursele de presă susțin că doar o mie de soldați Hamas au provocat moartea a peste patru sute de israelieni și rănirea a 2000. Modul lor de operare e atacul și retragerea în tuneluri speciale. Decretarea stării de război îi dă puteri absolute lui Bibi Netanyahu, premierul atât de lovit de organizațiile sorosiste. Pentru că în tot răul e și un bine, Joe Biden a reluat discuțiile telefonice cu renegatul de până mai ieri.
„Săbiile de fier,” împotriva Potopului de la Al-Aqsa
Geopoliticienii de duzină susțin că Hamas a atacat comunitățile israeliene ca o ripostă față de intenția SUA de a media o înțelegere istorică între Israel și Arabia Saudită. Prințul Moștenitor nici nu-l bagă în seamă pe vreun trimis al lui Biden, iar Netanyahu e de mult timp absent de pe scena internațională. De când a revenit la putere, n-a avut nicio discuție telefonică cu Vladimir Putin, vechiul său amic. Speculația că Rusia și China ar fi sponsorii agresiunii nici nu poate fi luată în calcul. Dar se știe că cele două state profită de orice breșă în lumea democratică.
Un găgăuță de presă a simțit nevoia de a lua apărarea administrației de la Washington, într-o publicație din SUA – nu mai știu care dintre cele răscitite – că atacul n-a fost săvârșit pe bani americani, făcând referire la decizia recentă a guvernului SUA, de a debloca cele 6 miliarde de dolari din veniturile petroliere iraniene, înghețate în Coreea de Sud. Acesta a afirmat că știe din cele mai înalte surse că banii au fost depozitați într-o bancă din Qatar și puteau fi folosiți doar pentru scopuri umanitare.
Hamas și-a botezat operațiunea „Potopul de la Al-Aqsa,” iar riposta israeliană “săbiile de fier.” Denumirile acțiunilor sunt mai puțin relevante. Important e că agresiunea s-a stârnit într-un moment simbolic. În Israel era sărbătoare de Sucot. Era ziua când se scoate Tora. Oamenii se roagă după ce au citit cele douăsprezece table ale lui Moise.
Mai mult, atacul brigăzilor Hamas s-a desfășurat chiar în preziua când se aniversa jumătate de secol de la victoria israeliană din războiul Iom Kipur, început tot într-o zi de sărbătoare, Ziua Ispășirii.
Orice serviciu de informații analizează riscurile în preajma sărbătorilor. Poate că a existat un infarct al sistemului național de apărare al Israelului, pe care oricum n-o să-l aflăm niciodată.
Întrebarea întrebătoare e cum au reușit brigăzile Hamas să aducă lângă graniță aproape cinci mii de rachete, care însumate ar fi de înălțimea unui bloc?
Faptul că noul război a pornit într-o zi de sărbătoare și că agresiunea poartă numele Moscheii din Ierusalimul de est dă de gândit unde duc rațiunile simbolice. Ne aflăm în fața unui nou război de durată. Singurele războaie care n-au avut niciodată învingători sunt cele religioase.
Mai are sens să ne amintim de vestigiile romane din Fâșia Gaza și de cruciații ce și-au pierdut zalele în războiul lor – așa zis sfânt?
Acordul de la Camp David și Ceaușescu
Acordul de la Camp David, din 1978, prin care Israelul era recunoscut pentru prima dată ca stat de unele țări arabe, conținea trei prevederi: pacea cu Egiptul, retragerea Israelului din teritoriile ocupate, soluționare justă a problemei refugiaților palestinieni. Israelul nu s-a retras niciodată din Cisiordania, Ierusalimul de Est și Fâșia Gaza.
Cele două tratate rezultate din negocierile de la Camp David, mediate sub președinția lui Jimmy Carter, au dus la ieșirea Egiptului din sfera de influență sovietică și onorarea celor doi șefi de guverne, Menahem Begin, premierul Israelului și a lui Anwar Al-Sadat, președintele Egiptului, cu Nobelul pentru Pace. În pregătirea acelor evenimente istorice, România lui Nicolae Ceaușescu s-a remarcat ca un mediator de pace. Dictatorul român l-a invitat la București pe Menahem Begin și l-a pus în contact cu un trimis al președintelui Egiptului. Un an mai târziu se semna celebrul acord de la Camp David. Era vremea când mai contam în jocurile importante ale lumii.
VOCILE LUMII
RADU IOANID
“Ceauşescu a fost cel care a a aranjat o întâlnire paralelă secretă în Bucureşti, între prim-ministrul Begin şi Said Merei, un reprezentant al Adunării Naţionale a Egiptului. Begin a subliniat că este dispus să rezolve problema Sinaiului şi chiar de a negocia crearea unei entităţi arabe cu guvern propriu în Gaza şi Cisiordania. Merei urma să transmită mesajul lui Anwar el Sadat, preşedintele Egiptului. După ce Begin și AL Sadat au luat Premiul Nobel, Ceaușescu a făcut o criză de nervi, scrie Radu Ioanid în cartea “Securitatea și vânzarea evreilor.”
