După ce Andrei Caramitru, economistul cu MBA la Geneva și pedigree de McKinsey & Company, a scos maxima istorică potrivit căreia impozitarea muncii, ca sursă de bani la buget, este o sursă de alimentare a corupției, Cațavencii cu moravurile ușoare caracteristice elitei umorului românesc l-au propus de îndată, nu degrabă, pentru un Premiu Nobel pe economie.
Venit acasă cu sacul plin de bani, dar și cu frustrările unui corporatist care nu va fi niciodată owner, s-a gândit că, dacă tot nu are cum să se afirme progresist într-un business local, mai bine eșuează regresiv în politica autohtonă.
El a anunțat că dacă USR va câștiga alegerile, va băga pe toți politicienii actualei coaliții la pușcărie; dacă formațiunea în care s-a înscris cu cățel și purcel va pierde, le va da guvernanților foc.
Sigur că afirmațiile sale în tentă continuă, susținută și de liderul partidului, care are un nume similar unui fost fotbalist al lui Poli Timișoara, mult mai cunoscut decât el, au menirea de a băga spaima-n burghezii de azi.
Poate că nu-și dă seama sau așa l-au calibrat laboratoarele, precum un Vadim sau Zelea reloaded, dar scopul agresiunilor sale verbale este unul singur: să scoată rezistența din adormire și să o care la vot.
Caramitru jr. nu se adresează „penalilor“, ci doar celor care din hatering și-au făcut un scop în viață. Partidul lui, cam stafidit după ofensiva lui Dacian Cioloș, care are nițcaiva aranjamente pe-afară, n-are unitate în nume, doar în instructajul pifanilor.
Revoluția permanentă și distrugerea valorilor trecutului fac parte din arsenalul neobolșevismului. USR n-are norocul unui sprijin extern, precum V.I. Lenin în asaltul de pe Potemkin. Doar al generalilor care se regrupează după cum e montată roza vânturilor.
În ieșirile publice ale liderilor USR sunt tot mai evidente vorbele contondente, în stare să sporească furia unui electorat care îndeobște nu merge la vot.
Caramitru jr. nu este interesat decât să-i stârnească pe talibani în lupta lor împotriva creștinismului, reprezentat de o serie de vătafi cu frică de Dumnezeu.
Avantajul celor care urlă, vituperează și aruncă anateme e că n-au nici un Dumnezeu. Sunt în stare să-și predea țara la cheie europeniștilor, fără a ști că la Bruxelles nu se mai discută despre Europa patriilor, ci despre ghișeele corporațiilor, numite comisii și comitete.
Noua paradigmă a lumii e că mai puțină minte a milenariștilor le face bine algoritmilor care dirijează nevoile și susțin interesele minore ale celor cărora prea binele îi duce în stare de lăuzie.
Sigur că discuțiile despre instituirea unor norme juridice pentru pedepsirea celor care insultă, calomniază și agresează verbal n-au nicio noimă democratică. Nu poți să-i iei libertatea cretinului de a se manifesta plenar, de a-și deschide sufletul mort în Hyde Park, chiar dacă nimeni nu-l ascultă.
Revenirea în spațiul public a discursurilor vadimiste și a violențelor de limbaj nemaiîntâlnite nu trebuie anihilată prin pedepse, ci prin vot. Urlă ca să fie auziți. Blestemă pentru a-i aduna pe antichriști. Nechează din prea multă libertate în țarc. Stârnesc jihadul pentru a pârjoli lumea. Toate aceste manifestări nu sunt inventate de apologeții urii, ca formă ideologică, ci de fascism și de bolșevism, două ideologii care au ruinat lumea.
Caramitru jr. se încadrează perfect în generația milenaristă, sătulă de prea bine și profund frustrată că nu poate mai mult decât să muncească într-un office de sticlă, supravegheați de noii argați dintr-un acvariu. Oricât ai încerca să-i înțelegi, darmite să-i convingi, te afunzi în zoaie.
Virusul indignării a contaminat o generație. Dar nu e încă epidemie. Statul de drept încă are mecanisme de protecție și de anihilare a noilor revoluționari de profesie. Cum să-i îngrădești libertatea lui Caramitru jr. de a ocupa locul vacant al lui C.V. Tudor?
Ar fi o formă de cenzură. Ar deveni, dintr-un mahăr de multinațională, un erou. Așa că lasă-l în durerea lui, să-și verse tot oful. Convinge zdravenii la cap că rătăcirile unora nu prind la o populație sătulă de revoluții.
