Privind la liota zgomotoasă de candidați la alegerile prezidențiale te încearcă un sentiment de deznădejde. De fapt, deznădejdea e cea care a și făcut să avem asemenea candidați. E vorba de deznădejdea oamenilor de valoare care au abandonat lupta cu un sistem care practică doar contraselecția. Cei care au anumite competențe dintre candidați sunt lipsiți de charismă și de forță politică propulsoare, astfel că sunt mult în urma unor analfabeți politici cu charismă de tip Lasconi.
Dintre toți candidații de duzină, acesta e candidatul cel mai nociv. Această Dăncilă dezinvoltă joacă în comedia candidatului independent, dar ea e trasă de ațe ca o păpușă pe la bâlciuri. Analfabetismul ei politic este unul hilar, nu știe ce înseamnă stânga sau dreapta, crede că Turcia e un fel de democrație occidentală cu care trebuie să avem strânse legături, știe ea că noi putem rezista 30 de zile în fața rușilor până vin americanii. E interesant cum a făcut ea acest calcul, a cerut oare lista cu efectivele și dotările militare de la Ministerul Apărării? Ne asigură că va lucra bine cu Trump, și în general dacă va fi o problemă pentru țară ea va da telefon afară și o va rezolva. Probabil că și în acele 30 de zile în care va trebui să rezistăm rușilor, ea va ieși pe post și ne va spune că a dat telefon la americani, așa că să stăm liniștiți în adăposturi că or să vină ei. Atitudine de precupeață cool ce se comportă ca o tanti de cămin popular care îi asigură mereu pe săteni că dă ea telefon la București și se rezolvă. Dincolo de comicul de situație, această mentalitate de slugi care caută cu orice preț protecția externă străbate o mare parte din zona publică românească. Inclusiv patronul editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu, fixa ca direcție națională următoarea strategie; ”depinde pe mâna cui ne dăm ca țară!”
În regimul Iohannis această atitudine a fost exersată cu zelul cu care cineva țintește doborârea unui record. Și, într-adevăr, în acești ani zece de neant politic s-au doborât toate recordurile în materie de umilință națională.
Doamna Lasconi este demnă să reprezinte electoratul USR. Un fapt simptomatic pentru turma useristă este ipocrizia și șmecheria de virtuali cameleonici. Useriștii sunt genul de inși care mai degrabă au un profil pe net decât o identitate reală. Sunt niște cameleonici virtuali, analfabeți cool care au citit doar cărți de dezvoltare personală și de manipulare. Când nu sunt ignoranți agresivi se ocupă de autoterapie, pentru că neavând suportul valorilor profunde tradiționale, cad ca muștele după ce se zbenguie bezmetic prin agitația urbană.
Dispecerii acestui proiect politic userist și-au dat seama că încă în România nu prind așa de bine bazaconiile neomarxiste și s-au gândit să recurgă la o înșelătorie mioritică. I-au creat Elenei Lasconi un rol de ciobăniță lgbtq, pentru a lua voturi și din sectorul tradițional. Faptul că ea nu și-a pierdut voturile electoratului tradițional USR, cum ar fi fost normal, arată că această șmecherie s-a propagat ca directivă nu doar în filiale ci și în zona ONG-urilor, unde useriștii domină scena. De aici s-a dus mai departe spre bulele virtuale unde stau ca sectanții și fac mișto de toți cei care nu sunt ca ei, niște mântuiți în religia progresismului mioritic.
Așa ceva nu am putea vedea la mișcări politice similare în Occident. Ceea ce arată că de fapt noi nici progresiști autentici nu avem, ci doar niște fripturiști cameleonici care se fac frate și cu diavolul nemarxist, dar și cu sutana și șuba mioritică pentru a trece podul electoral de peste capul alegătorilor turmentați. Nu sunt buni decât să se deghizeze în ceea ce nu pot să fie cu adevărat. Asta pentru că ei nu au nici profunzimea intelectuală și nici curajul moral de-a fi ceva.
Se tot vorbește de lupta contra sistemului politic prin intermediul candidaților antisistem ca și cum marele sistem obscur nu este peste tot unde trebuie să fie. Însă a invalida sistemul politic nu e un fapt atât de glorios pe cât e el prezentat. Nu poți invalida un sistem cu orice nonvaloare. Desigur că pot fi și candidați valabili din afara establishmentului politic, dar care au dovedit în domenii economice precum Trump, mari succese. E nevoie ca succesul să fie într-un domeniu conex politicii, ca acel candidat să fie eligibil pentru politica mare. Dacă ai aruncat sulița cel mai departe sau ai fost pe post de maimuțică la circul tv nu e suficient. Elena Lasconi nu este un candidat antisistem, ea este asistemică și asta e ceva grav. E asistemică prin simplu fapt că nu are o carieră serioasă în nici un domeniu important pentru politica mare, economie, administrație, juridic, sănătate, cultură. Nu e produsul nici unui sistem profesional serios. A spune că are câțiva de experiență administrativă ca primăriță de târgușor provincial e o glumă politică și atât.
Așa cum sunt ceilalți candidați care se bat la locul doi, adică mediocri, au totuși parcursul bătătorit a unei cariere militare, diplomatice sau politice. Doamna Lasconi nu e nici produsul unui sistem de partid și nici a unui sistem profesional. E sistemică doar prin faptul că e o vedetuță ”păpușată” care poate juca orice rol chiar cu prețul unui ridicol național.
În acest sens, această candidatură reprezintă o palmă la adresa femeilor de valoare din țara aceasta. După rușinea Dăncilă, care a fost premier și finalistă la prezidențiale, avem acum o Dăncilă fără trac, dar cu același tupeu tipic pentru o nonvaloare, fapt care confirmă încă o dată că si din rândul bărbaților, dar și al femeilor, intră în lupta politică doar neaveniții.
A fi antisistem poate fi util uneori sistemului, determinând o reformă a lui, a fi asistem înseamnă doar a fi pe dinafară complet.