Victoria Maiei Sandu e briza proaspătă, venită să curețe aerul greu de compromis și stagnare. S-a deschis, în sfârșit, fereastra care lasă să pătrundă lumină și aer proaspăt într-o încăpere care fusese, până acum, învăluită în întuneric și praf. Reușita nu este doar despre un om sau un partid, ci despre un popor care, după ani de lupte și dezamăgiri, a avut curajul să-și îndrepte privirea spre un viitor diferit.
Maia Sandu vine cu o schimbare de paradigmă, nu este doar un politician care a (re)biruit, ci e simbolul speranței că alegerile pot fi câștigate și fără compromisuri amare, că transparența și respectul pot fi puse înainte de interesele personale sau de grup.
Pentru Republica Moldova, această victorie este o poveste despre curajul de a ieși din umbra trecutului și de-a avea puterea de a se rupe de obișnuințe care au ținut-o în loc. În această țară mică, unde amprenta influențelor rusești și a promisiunilor încălcate, e puternic impregnată în memorie, realegerea Maiei Sandu este ca o notă nouă într-o melodie veche, o promisiune de armonie, după disonanțe lungi și neîntrerupte.
Victoria ei este, în esență, o lecție despre cum un lider poate să devină puntea între trecut și viitor, fără a fi obligat să se rătăcească în compromisuri prea lungi. Maia Sandu nu promite doar modificări administrative, ci pare că oferă și un alt tip de relație între lider și cetățean: o relație de respect, în care transparența nu e doar un slogan, ci o valoare, iar integritatea nu e doar un cuvânt, ci o realitate.
În Republica Moldova, alegerea Maiei Sandu rezonează cu setea de a avea o conducere care să reprezinte cu adevărat, aspirații ale unui popor care a fost, mult prea mult timp, lăsat la periferia intereselor politice. Poate că, prin această victorie, moldovenii redobândesc și sentimentul de apartenență la un vis comun, la o țară cu un drum propriu, fără să fie o simplă piesă pe tabla de șah a altora.
Este, cred, un moment de reflecție pentru noi toți, un semn că schimbarea e posibilă atunci când ți-o dorești cu adevărat și când oamenii au curajul să renunțe la trecut și să aibă grijă să spere din nou.
Victoria Maiei Sandu e un mesaj puternic și pentru noi, cei care ne pregătim de propriile alegeri: voința noastră ar trebui să fie dincolo de calculele lor meschine, de furtul de voturi, de bani și influențe. Într-un context regional încărcat de frământări și tensiuni, suntem datori să înțelegem că votul e o armă care nu declanșează războaie, ci așează realitatea pe o structură pe care se poate construi solid.
Vreau un model de politician care să lupte împotriva sistemelor învechite și corupte, un lider echilibrat, pragmatic și cu respect față de poporul lui și față de valorile democrației.
Într-o Românie obosită de promisiuni goale, exemplul Maiei Sandu ar putea impulsiona apariția unor lideri conectați cu adevărat la nevoile reale ale noastre, mai puțin interesați de spectacol și mai ancorați în nevoile celor mulți.
Pe lângă o victorie politică, văd succesul Maiei Sandu ca pe un manifest pentru curaj. În România, curajul de a susține o viziune autentică asupra viitorului, ar putea inspira mai mulți să iasă la vot. Generația tânără din România, care a fost martora acestei victorii din Republica Moldova, ar putea acum să fie mai motivată să se implice în procesul politic și să crească în alt spirit decât cel în care ne-am format noi, în anii comunismului, captivi într-un vis de libertate la care nu mai speram.
Încheiem și noi anul cu rânduri de alegeri și ar fi bine să ne urcăm pe scenă, nu să mai stăm în public sau în confortul canapelei. Alegerile sunt despre noi, nu despre ei! Și, dacă vom înțelege asta, vom ști și ce și de ce trebuie să mergem la vot.
