Amintesc numai că, încă de la anunţul făcut de primarul general, acum peste doi ani şi trei luni, despre înfiinţarea companiilor municipale, am publicat, pe 25 februarie 2017, un articol, intitulat „Primăria Capitalei îşi constituie un chaebol de stat care va aduce Bucureştiul în faliment”.
„Chaebol”-urile sunt aglomerările economice sud-coreene, precum Daewoo (care a dat faliment) sau Hyunday, ce construiesc de la ac la tanc şi au avut, aşa cum vor mai avea mari probleme.
Îl citam atunci pe consultantul în management Valentin Ionescu, afirmând: „Singura întrebare care poate fi pusă e dacă Primăria vrea să preia Elcen şi să creeze un sistem integrat, că aşa rezultă. Dacă face aceasta, bagă în faliment tot Bucureştiul”.
Ei bine, aşa cum am scris de mai multe ori, nici nu a mai fost nevoie ca Primăria Capitalei să preia Elcen. Se îndreaptă spre faliment, aşa cum spune chiar Gabriela Firea, înainte de aceasta.
Ceea ce este suprarealist e că primarul general continuă să încerce să facă din două nevoi, Radet şi Elcen, una de două ori mai mare, în pofida faptului că nici una dintre nevoi nu mai are bani, fiind în insolvenţă (Elcen), respectiv în faliment suspendat (Radet), şi nici Primăria Capitalei.
Ba, mai încearcă să ia şi un credit, ca să plătească o parte din datoriile Radet, pentru ca apoi să mute Elcen şi Radet pe două noi companii, care să perpetueze sistemul termoficării falimentare actuale bucureştene şi să producă noi pierderi.
Pentru cine nu mai ţine minte: la începutul anului 2017, Primăria Capitalei şi-a propus să fie simultan taximetrist, gunoier, constructor şi energetician al Bucureştiului, dar nu numai.
Există de exemplu o companie de pază şi protecţie, unde, aşa cum dezvăluia G4Media.ro, era boss… Cornelius Roşiianu, fostul jurnalist din TVR, de la Revoluţie şi de la Mineriada 13-15 iunie 1990.
Evident, majoritatea celor 19, 21 sau 22 de companii municipale (nimeni nu ştie sigur, dar nici nu mai contează) sunt pe pierderi, ori profitul lor este minuscul. De când li s-a declarat ilegalitatea constituirii, au continuat să înghită încă 2 milioane de lei. Ce mai contează?
Tot în articolul scris în februarie 2017, profesorul universitar de Economie Mircea Coşea, titularul Catedrei de Economie de la ASE, avertiza că acest proiect “e un instrument de furt extraordinar de eficient. Având 19 companii, este aproape imposibil să controlezi fluxul de finanţări”.
Încet-încet, bugetele le-au fost tăiate, dar nu şi salariile imense, unde, conform surselor Opoziţiei din CGMB, sunt toţi proptiţii pentru care a fost creată această maşinărie de tocat bani grei. Acum, primarul general încearcă să dea vina pe Liviu Dragnea.
„Eu sunt preocupată în acest timp de faptul că Primăria Capitalei are un buget mult mai mic decât cel care s-a promis şi prognozat. A fost unul pe hârtie. Îmi pare rău că ai mei colegi primari m-au lăsat singură, anul trecut, să mă bat cu știți dumneavoastră cine (Liviu Dragnea – n.r.), pentru că probabil unii s-au bucurat că s-au tăiat bani de la Primăria Capitalei, dar acum toți suntem în faliment nedeclarat. Sper ca măcar de această dată să fim uniți”, a afirmat Firea.
Ce urmează? Ar fi o mare minune dacă nu exact ce spuneau interlocutorii mei încă din februarie 2017. “Administrăm un faliment. Falimentul Bucureştiului”, credea analistul Sorin Dinu încă de pe atunci. Cum s-ar putea stopa ajungerea la o asemenea situaţie dramatică? Simplu: printr-o terapie de şoc pe termen scurt, combinată cu măsuri soft pe termen mediu şi lung.
Cele 20-şi-ceva de companii municipale, cred eu (dar poate că mă înşel), ar trebui să fie desfiinţate cât mai repede şi situaţia instituţională să fie resetată la ce era înainte de înfiinţarea acestor entităţi.
Pentru termoficare, ar trebui făcut un plan de convertire treptată a actualului sistem, în câţiva ani, într-unul bazat pe termocentrale de cvartal şi de bloc. Povestea este foarte complicată şi presupune componente penale, pentru că are legături cu mafia gunoaielor. Nu detaliez aici. Am făcut-o altă dată.
Restul „chaebol”-ului bucureştean falimentar trebuie să treacă printr-un audit instituţional, apoi să fie reformat rapid, fără prea multe discuţii şi balet instituţional, după planul indicat de autorul auditului, care trebuie să fie una dintre marile companii din Big 4-ul global al consultanţei, nu Floricica SRL de pe Dâmboviţa.
Orice zi întârziată costă bani. În sezonul rece, în iarna trecută, aşa cum mi-a declarat regretatul expert în Energetică Tudor Popescu, în pământ se scurg cantităţi imense de apă termică. Mi-e şi frică să scriu din nou câte. Pe care o plătim noi.
Mă tem însă că lucrurile nu se vor desfăşura nici aşa de simplu, nici atât de rapid. Mai avem mult de pătimit.
