S-a stins din viață soprana și profesoara Virginia Zeani, una dintre personalitățile de referință ale scenei lirice mondiale. Numele ei este rostit de multe decenii cu prețuire aparte a performanței, admirație și recunoștință.
Am avut privilegiul de a fi la un moment dat în apropierea Virginiei Zeani, încât resimt ca o datorie de conștiință să contribui la eternizarea memoriei ei. O fac cât mai succint reluând cuvântul pe care l-am rostit ca rector al Universității Babeș-Bolyai la ceremonia consacrată marii artiste în Aula Magna a instituției (arhivat sub nr.10032/ 23 mai 2011, publicat în “Buletinul Informativ al UBB”, nr.20/2011, pp.12-13), în prezența ei.
„Conform Chartei Universității Babeș-Bolyai (2003), titlurile onorifice ale instituției se acordă personalităților cu realizări de vârf în știință, filosofie, teologie, artă, care au sporit cel mai mult prestigiul culturii noastre.
În 2006 Senatul Universității a luat hotărârea de a acorda titlul de profesor honoris causa celor mai mari soliști de operă ridicați de pe meleagurile Transilvaniei. Atunci au fost distinși, între alții, Mariana Nicolesco, Niculina Mirea, Carmen Oprișanu, Lya Hubic, Lucia Stănescu, Ioan Piso, Ionel Pantea. Urmează încă să vină la Cluj-Napoca, pentru a-și primi distincția, Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu, Julia Varadi, Angela Gheorghiu.
Între cei distinși era, firește, soprana și profesoara de atunci a Universității Indiana din Bloomigton (SUA), Virginia Zeani. Astăzi avem imensa satisfacție de a o putea saluta în Aula Magna a Universității noastre pe celebra soprană și profesoară de canto, pentru a-i aduce un sincer și profund omagiu.
Mărturisesc că pentru a lansa cooperarea dintre Universitatea Babeș-Bolyai și Universitatea din Bloomington – care a dus, între altele, la înființarea „Institutului de Istorie Orală” al universității noastre și la instalarea unor programe de studii culturale – am făcut deplasarea la renumita universitate, iar președintele Universității Bloomington m-a pus în legătură cu renumita profesoară Virginia Zeani. Cunoșteam din câteva înregistrări și mai ales din citit locul Virginiei Zeani în istoria operei mondiale din anii cincizeci-șaptezeci. Să o întâlnesc era pentru mine, inclusiv ca un pasionat de operă, un eveniment extraordinar, despre care am scris la timpul potrivit. O doamnă invariabil frumoasă, foarte cultivată, mereu elocventă a făcut de neuitat vizita la vila ce purta urmele dispariției ilustrului ei soț, basul Nicola Rossi-Lemeni. Astăzi avem ocazia, de astă dată cu totul extraordinară, de a o întâlni aici, la Cluj-Napoca, pe Virginia Zeani și de a ne aminti.
Avem ocazia de a ne aminti traseul uimitor al unei tinere ardelene, plecată dintr-un sat apropiat de Reghin, trecând prin facultatea de Filosofie din București, la școala de canto din Milano și urcând, apoi, pe cele mai mari scene de operă ale lumii. Pe traseul acesta Virginia Zeani a căpătat consacrare ca parteneră solistică a marilor tenori și baritoni ai epocii – Benjamino Gigli, Carlo Bergonzi, Nicolai Gedda, Alfredo Kraus, Jan Vickers, Luciano Pavarotti, Placido Domingo, Tito Gobbi, Boris Cristoff, și a Giuliettei Simionatto, Fedora Barbieri, dintre mezzosoprane.
Avem ocazia de a ne aminti că, în 1952, Tullio Serafin, care, știm bine, era dirijorul Mariei Callas, a solicitat-o pe Virginia Zeani să o înlocuiască pe aceasta în rolul Elvirei din spectacolul cu opera „Puritanii”, a lui Bellini. Succesul a fost imens.
Vreau să fixez aici și acum și o mărturie istorică. Zilele trecute l-am sunat la telefon pe baritonul Nicolae Herlea, spre a-l invita la evenimentul de astăzi. Fiind la München, maestrul nu a putut veni spre a fi acum de față, dar mi-a spus așa: „știi, dragul meu, Virginia Zeani , de fapt, era singura care efectiv o putea concura pe Maria Callas atunci”. Nu este oare de amintit că a fi în față, în compania celorlalte concurente, de fapt a lui Joan Sutheland sau Renata Tebaldi, este mai mult decât excepțional?
Avem ocazia de a ne aminti prestigioasa carieră de profesor de canto a Virginiei Zeani – la universitatea din Bloomington, apoi în Florida, la vestitele Florida Grand Opera Young Artist Program și Palm Beach Opera Young Artist Program. Această activitate a și atras în dreptul Virginiei Zeani, în 2010, titlul de „Teacher of the Year”, acordat de revista „Classical Singer”. În definitiv, prin orele profesoarei au trecut vârfuri dintre soliștii de operă ai timpului.
Avem ocazia de a ne aminti – fiindcă suntem la o ceremonie inițată de una dintre facultățile universității noastre, de Facultatea de Teologie Greco-Catolică – de statorica legătură a Virginiei Zeani cu locurile, oamenii, biserica din sânul căreia s-a ridicat”.
Aceste cuvinte le-am spus la ceremonie, în introducere. Din spusele altor ocazii, adaug aici doar că Virginia Zeani era nu doar soprana și profesoara având toți laurii la care cineva poate aspira în aceste cariere. Mereu frumoasă și de o inteligență vie, de o naturalețe și eleganță a atitudinii despre care se va scrie, Virginia Zeani era un partener de discuții informat la zi și redutabil. Ajungeai repede cu domnia sa de la a aborda chestiuni ale vieții curente, inclusiv civice și politice, la pretențioase subiecte filosofice și teologice. Era acasă în fiecare. Discuțiile cu domnia sa au fost impresionante. Răspunsul pe care Virginia Zeani l-a trimis după vizita la Universitatea Babeș-Bolyai a fost la fel și a rămas nu numai în arhive (vezi nr.22, iunie 2011, p.41), ci și neclintit în mintea multora: „Mult stimate domnule profesor Andrei Marga, Ajunsă acasă trebuie să vă mulțumesc pentru onoarea ce mi-ați dăruit! Mă simt onorată și mândră toată viața! Întâlnirea de la Cluj este de neuitat și cădura sufletească ce ne-a înconjurat este fără măsură. Transmiteți tuturor profesorilor prezenți, precum și publicului tot dragul și recunoștința mea. A dumneavoastră pentru eternitate. Virginia Zeani (4 iunie 2011)”.
