Dacă primul mandat al lui Trump a fost caracterizat mai degrabă de o tendință izolaționistă, în special în ceea ce privește relația cu UE, de data aceasta premisele celui de-al doilea mandat par a fi diferite. Cel puțin așa se prefigurează lucrurile privind la gesturile de curtoazie făcute de către echipa Trump către actuali și viitori suveraniști la putere în Europa.
Primul suveranist important care l-a vizitat pe Trump a fost Viktor Orban, care era și cel mai îndreptățit având în vedere că a dovedit că nu este un suveranist de ocazie, pariind pe Trump când acesta era dat ca victimă sigură în fața Kamalei Harris. Nu numai atât, în toată perioada administrației Biden, Orban și-a păstrat cu fermitate linia suveranistă, nedezicându-se o clipă de viitorul candidat de atunci, Donald Trump. O abordare total diferită față de premierul Italiei, Meloni, care chiar dacă s-a bucurat de o primire călduroasă din partea lui Trump este criticată de către unii conservatori. Fostul consilier șef al lui Trump, Steve Bannon declara recent într-un interviu următoarele: „Este destul de evident că a pariat că Trump nu se va întoarce niciodată, se poate vedea din politicile ei. Pariul a fost greșit, nu a dat roade. Meloni s-a poziționat pe lângă globaliști fiind unul dintre cei mai mari susținători ai continuării războiului în Ucraina”.
Cu toate că e un trumpist autentic raportat la alți lideri politici europeni, Viktor Orban are dezavantajul de-a conduce o țară mică care nu cântărește prea greu în configurația economico – politică europeană. Liderul maghiar profită însă cu abilitate de conjunctura politică din marile țări europene, Franța, Germania, Anglia, unde suveraniștii încă nu se află călare pe calul puterii. Însă relația lui Trump cu Marine le Pen în Franța, Nigel Farage, Anglia și Alice Weidel, Germania, va avea consistența ei dată fiind greutatea acestor mari puteri economice.
În acest sens sunt de urmărit gesturile curtenitoare fățișe ale unui membru important al echipei Trump, miliardul Elon Musk, către liderul AFD, Alice Weidel. Pe lângă mesajele de susținere transmise de Musk pe rețelele sociale, miliardarul va găzdui o emisiune pe rețeaua sa X, fostă Twitter, în 9 ianuarie, cu liderul suveraniștilor germani.
Alegerile din Germania vor avea loc pe data de 23 februarie și deși AFD e izolat pe scena politică fiind amenințat și cu scoaterea în afara legii, iată că primește vânt puternic în pânze de peste Ocean. Acesta reprezintă încă un semn că noua administrație Trump va schimba partitura și se va implica mai activ în relația cu mediul politic european.
Interesant de constatat că prezența Alicei Weidel în fruntea unei formațiuni catalogată de adversarii politici drept una de extremă dreaptă nu e lipsită de paradoxuri izbitoare. Șefa AFD este lesbiană declarată, partenera sa fiind o femeie de culoare din Sri Lanka care a ajuns ca migrantă în Elveția de mică. Cele două sunt într-un parteneriat înregistrat și cresc împreună doi fii. Platforma program a suveraniștilor germani conține evident o abordare mai puțin tolerantă față de agenda lgbtq și migrația multiculturalistă. Însă tot acest profil o ajută în a toci vârful acuzației de hitlerism pornită și de la faptul că bunicul ei a fost nazist și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a servit ca judecător militar la Varșovia. Weidel neagă că ar fi știut aceste lucruri, ea susținând că n-a avut o relație cu bunicul său decedat în 1985. În rest, mai știm că a trăit mult în China, vorbește bine mandarina, iar viața și-o împarte între Elveția și Germania.
Tot acest mod de viață și toate aceste opțiuni intime au fost taxate drept incompatibile cu politica AFD, inclusiv în sânul acestui partid. În acest sens, Weidel a preferat să evite subiectul lgbtq, în special după adoptarea legalizării căsătoriilor homosexuale în Germania, marșând pe critica adusă migranților musulmani teroriști sau violatori. Ca să iasă și de sub acuzația de ipocrizie privind critica adusă migranților în calitate de parteneră de viață a unei migrante, ea a nuanțat discursul antimigrație, focusându-l exclusiv pe cei neintegrați, cei care dau bătăi de cap poliției. Cele două apelative menite a-i defini personalitatea și care circulă în spațiul public sunt: ”prințesa de gheață” și ”lupul în blană de oaie”. Acum rămâne de văzut dacă plasarea unui lider de acest profil în fruntea unei formațiuni stigmatizate ca fiind de extremă dreaptă reprezintă un plan de marketing politic prin care se dorește captarea unui electorat mai larg și îmbunarea unor posibile represalii din partea statului german, ceea ce ar justifica apelativul de ”lup în blană de oaie” sau AFD-ul a făcut concesii reale sistemului neomarxist progresist pentru a rămâne un jucător important pe tabla politicii germane. Această dilemă nu va putea fi dezlegată decât în momentul în care suveraniștii germani vor ajunge la putere, ceea ce e greu de realizat deocamdată în condițiile în care celelalte formațiuni au creat cordonul sanitar împotriva lor.
Până atunci iată câteva dintre propunerile suveraniste cu gust german aflate în platforma program AFD; reformarea comunității europene pe baze care să respecte voința statelor naționale prin introducerea unui drept de veto al guvernelor la deciziile Comisiei Europene, revenirea la o monedă națională, abrogarea interzicerii motoarelor cu ardere internă, revenirea Germaniei la energia nucleară, restabilirea producției de energie pe bază de cărbune, abandonarea politicii UE împotriva încălzirii globale, combaterea migrației ilegale și nu în ultimul rând, pacea în Ucraina. Toate politicile energetice propuse de AFD au scop readucerea unor companii germane care din cauza taxelor mari pe energie s-au relocat în America și China. ”O țară industrială ca Germania nu poate fi dependentă de soare și vânt. Avem nevoie de energie nucleară, gaz și cărbune” mai spune Weidel.
E limpede că administrația Trump trage întâi cu ochiul spre suveraniștii din marile puteri economice cu care America face afacerile cele mai profitabile. Apoi vin restul. Cât ne privește pe noi, avem mulți suveraniști de ultim moment, unii de la distanță, iar alții pretind că mai de aproape, invocând vizite insuficient dovedite, care având în vedere antecedentele de mitomanie și ridicol politic riscă să rămână la nivel de fantezie politică dâmbovițeană.
Ralierea la această conjunctură internațională favorabilă statelor suverane care își pot negocia astfel mai bine interesele naționale ar putea fi ratată de către țara noastră, atât timp cât noi ne luptăm cu suveranismul propriu, în timp ce facem calea expansionismului maghiar prin cedarea unor pârghii ministeriale de forță.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
