Contextul general este încă dominat de un nivel ridicat de incertitudine. Există riscuri cu implicații la nivelul tuturor sectoarelor economice, iar acest fapt subliniază importanța dezbaterilor pentru identificarea și testarea soluțiilor de adaptare la transformările actuale induse de crizele suprapuse cu care ne confruntăm.
Din multe puncte de vedere, indiferent de scenarii, anul 2023 va fi în continuare dificil pentru economia globală, iar economia României nu va putea face abstracție de la tendințele dominante care se manifestă în zonă.
Evoluția viitoare a războiul care se derulează în apropierea granițelor noastre reprezintă un risc consistent pentru dinamica economiei locale, cu efecte indirecte asupra sectorului financiar.
De aceea, trendul inflației rămâne o preocupare importantă pentru băncile centrale, atât în economiile dezvoltate, cât și în economiile emergente din vecinătate, unde efectele războiului sunt resimțite mai rapid și la o intensitate mai mare.
Ieșirea bruscă din perioada lungă de inflație scăzută și rate ale dobânzilor foarte reduse a generat tensiuni importante pentru populație și pentru agenții economici, inclusiv în Europa, unde impactul șocurilor de pe piața energiei a fost deosebit de puternic.
În acest context, așteptările privind creșterea economică pe parcursul acestui an rămân rezervate.
În eventualitatea unui scenariu negativ legat de un conflict prelungit în Ucraina cuplat cu un posibil regim termic mai sever în iarna viitoare, nivelul de incertitudine și volatilitatea piețelor financiare ar putea crește în continuare. Într-un astfel de scenariu cu evoluție nefavorabilă a factorilor exogeni, deci a căror dinamică nu poate fi influențată pe termen scurt prin mixul de politici economice, impactul asupra activității economice pentru acest an și pentru anul viitor ar putea fi semnificativ și ar putea face diferența dintre creșterea economică modestă dar pozitivă estimată în prezent pentru anul acesta și o cvasi-stagnare sau chiar scădere.
Probabil că și parcursul descendent al inflației, pe întreg cuprinsul spațiului european, ar putea fi în oarecare măsură încetinit pe termen scurt, în eventualitatea în care riscurile menționate s-ar produce.
În acest context, vedem că băncile centrale mențin o conduită prudentă și implicit condiții monetare în continuare restrictive. Așadar, condițiile de creditare vor rămâne probabil semnificativ mai strânse, iar primele de risc mai ridicate comparativ cu perioada de dinaintea declanșării actualului ciclu inflaționist, chiar dacă majoritatea celor implicați anticipează că maximul acestuia a fost deja atins spre finalul anului trecut.
Perioada banilor ieftini este deja încheiată. Aceasta reprezintă o schimbare importantă în raport cu anii precedenți, care induce dificultăți și necesită readaptarea la noile condiții, pentru toate categoriile de debitori și pentru instituțiile de credit. Această readaptare nu este lipsită de riscuri. Chiar dacă până în prezent ele nu s-au manifestat ori efectele lor nu au fost foarte vizibile, perioada complicată nu s-a încheiat încă.
La nivelul sistemului bancar, putem observa în continuare îmbunătățirea calității activelor bancare, rata creditelor neperformante situându-se la nivelul de 2,7 la sută în luna ianuarie a anului curent, ceea ce ne plasează în zona verde din perspectiva acestui criteriu în statisticile publicate de Autoritatea Bancară Europeană. Totodată, acoperirea creditelor neperformante de către provizioane înregistrează niveluri semnificativ mai mari decât media europeană.
Poziția prudențială și financiară a sectorului bancar românesc este adecvată la momentul actual, aceasta fiind reflectată inclusiv de rata fondurilor proprii totale de 21,7 la sută, situată la rândul său peste media europeană. În contextul nivelului în continuare redus al intermedierii financiare, raportul dintre credite și depozite este de numai 71 la sută ceea ce arată că, per ansamblu, sistemul bancar românesc are resurse ample pentru a continua să extindă creditul acolo unde cererea este solidă și solvabilă.
Cu toate acestea, așa cum menționam, riscurile sunt în creștere atât la nivel local, cât și internațional, iar un eventual scenariu nefavorabil de evoluție a condițiilor externe sau a economiei locale poate avea implicații inclusiv asupra poziției băncilor și a accesibilității sectorului real la creditare.
Efortul de adaptare la noile condiții este unul de durată, iar nevoia de finanțare pe piață este tot mai mare, atât din partea companiilor nefinanciare, cât și a bugetelor naționale confruntate cu dezechilibre fiscale dificil de stăpânit și cu creșterea datoriei publice.
Piețele sunt însă la rândul lor sub presiune ca urmare a incertitudinii generate de șocurile exogene din ultimii ani, a ieșirii bruște din perioada lungă de inflație și dobânzi scăzute, a încetinirii economice, precum și a suprapunerii cu o etapă de intensificare a ciclului de reglementare ca răspuns la provocările introduse de transformările structurale endogene, de avansul tehnologic și de dinamica shadow banking.
Încă dinaintea declanșării pandemiei, episoadele de volatilitate ridicată au fost predominante pe piețele financiare, deopotrivă pentru cotațiile acțiunilor, obligațiunilor sau ale altor clase de active. În cazul activelor criptografice și a instrumentelor financiare derivate au fost numeroase episoade de criză care au condus la pierderi de mare magnitudine pentru investitori și la falimente.
Cred că atât timp cât vom continua să avem un nivel ridicat de incertitudine și riscuri importante la nivel geopolitic și economic, volatilitatea piețelor financiare nu se poate diminua semnificativ. Acesta este încă un factor nefavorabil la care mediul economic și financiar trebuie să se adapteze și să-și crească reziliența. Însă adaptarea la un mediu cu volatilitate ridicată nu este deloc ușoară. Ea implică noi costuri, atât din perspectiva unor prime de risc crescute, cât și din cea a nevoii de a menține rezerve ample de lichiditate care comportă costuri de oportunitate cu atât mai mari cu cât ratele de dobândă se mențin pe un palier mai ridicat pentru o perioadă mai lungă de timp.
Dincolo de provocările curente, anul 2023 aduce și oportunități pentru dezvoltare. Odată cu transformarea digitală în curs de desfășurare și avansul noilor tehnologii, ne putem aștepta să vedem schimbări semnificative în modul în care operează întreprinderile, în modul în care sunt livrate produsele și serviciile și în modul în care consumatorii interacționează cu piața. Pandemia de COVID-19 a avut, de asemenea, un impact semnificativ asupra economiei globale, accelerând anumite tendințe și generând întrebări importante, ca spre exemplu, cum va arăta economia post-pandemie, cum va afecta utilizarea în creștere a inteligenței artificiale și a automatizării ocuparea forței de muncă și distribuția veniturilor, care va fi viitorul comerțului și al investițiilor internaționale.
Consider că există în continuare mult potențial nefructificat pentru colaborare de tip win-win, construind pe modelul solidarității dovedite în perioada pandemică și în cadrul arhitecturii de programe Next Generation EU, care să accelereze implementarea soluțiilor comune pentru crizele majore pe termen lung cu care se confruntă toate statele, precum criza climatică, migrația și declinul demografic.
