The Washington Post publică mărturia zguduitoare a unor militari întorși din Ucraina. “Există o mare diferență între ceea ce s-au așteptat și ce au experimentat,” este concluzia reportajului “Voluntarii de război se întorc acasă, recunoscând luptele grele.” Mărturiile seci nu mai au nevoie de comentarii. “De la început, n-am avut nicio șansă!” Las cititorilor mei libertatea de a-și formula o opinie despre situația fronturilor de luptă din Ucraina.
Peste 4.000 de voluntari americani au plecat să lupte alături de armata ucraineană, în ciuda recomandărilor Admininistrației SUA de a căuta alte mijloace prin care să se implice, anunță publicația menționată.
Unul dintre combatanți recunoaște că, încă de la început, n-au avut nicio șansă în fața armatei ruse, mult mai bine organizate.
Lipsa sistemelor de transmisii a dus la dezorganizare și la victime sigure
Majoritatea celor chestionați de reporterii americani recunosc lipsa de orientare în teren și de cooperare cu soldații ucraineni, inexistența sistemelor de comunicații, fiind pradă ușoară.
Au plecat până și veterani care au luptat în Afganistan. Și aceștia au deplâns lipsa unui comandament militar.
Majoritatea s-au înrolat după anunțul făcut de Volodimir Zelinski – care la sfârșitul lunii februarie a făcut apel la voluntarii internaționali.
În ciuda riscurilor și a avertismentelor oficiale, veteranii americani s-au alăturat efortului de război al Ucrainei, mai notează ziarul american.
Dane Miller, un militar de carieră, a mărturisit că s-a angajat într-o misiune mai ușoară. A mers în Polonia, unde a muncit în centrele logistice de ajutor. A recunoscut reporterilor că, în timp ce ajuta voluntarii să-și redacteze dosarul de front, pe mulți i-a sfătuit să nu se angajeze, pentru că nu sunt în stare să înfrunte o armată atât de masivă, ca armata rusească.
Javelinuri fără baterii sau lupta cu musca fără plici
Dakota, un alt voluntar, povestește cum și-a suspendat anul universitar, indignat de invazia rusă. Și-a adunat un pluton și a luptat, alături de ucraineni, într-un oraș din nord-vestul Ucrainei. Voluntarii au fost duși cu un autobuz galben de la Kiev. Li s-au oferit atât arme, cât și rachete Javelin, dar fără baterii de lansare, a povestit reporterilor. N-aveau surse de alimentare, echipamentul fiind inoperabil.
Casele ardeau, și-a amintit Dakota. Unitatea lui patrula prin pădure. La un moment dat, un comandant a făcut semn cu mâna: „Totul aici este sub acoperire rusească.” “Artileria lor a acoperit întreaga zonă. Ucrainenii și voluntarii americani s-au împrăștiat. Unii au coborât în tranșee, alții au intrat în case.” “O reședință abandonată mai avea un pom de Crăciun amenajat,” își amintește el. Unele trupe ruse s-au retras, lăsând pe terenul de luptă un tovarăș rănit care a plâns toată noaptea, a mărturisit Dakota.
Eroii s-au săturat să fie eroi
Până la sfârșitul celei de-a doua nopți, opt dintre cei 20 de voluntari din unitatea Dakota și-au abandonat posturile, a spus el, inclusiv un coleg veteran al Marinei care se chinuia să-și distrugă mitraliera cu o piatră, în speranța că va simula o daună de luptă, ca să poată să se retragă. Un altul s-a prefăcut rănit. Nu mai voiau să lupte, a spus el.
Dakota mai povestește cum a reușit să distrugă un tanc rusesc. Dar, ca ripostă, rușii au atacat toată noaptea. După ceva timp, a acuzat dureri groaznice de cap. A fost diagnosticat în aprilie cu o leziune cerebrală, provocată de zgomotul bombardamentelor ruse. De atunci, se află în recuperare și încă nu e valid.
Alți voluntari și-au descris diferit frustrările. Pascal, un veteran al armatei germane, era într-o echipă cu Cancel, americanul ucis în luptă la sfârșitul lunii aprilie. Au apărut probleme, în timpul primei lor misiuni, a spus el.
Trupa sa nu avea sisteme de radio-locații. Și-au folosit telefoanele mobile. După ce și-au trimis planurile de luptă prin Whatsapp, au fost brusc atacați de artileria rusă. El crede că au fost interceptați.
Comunicațiile radio sunt esențiale într-o bătălie. Tot Pascal mărturisește că nu știau unde sunt ei și unde sunt rușii. Doi colegi au plecat într-o recunoaștere, după moartea unui coleg. Au crezut că sunt în zona ucraineană. Nu s-au mai întors.
Cei rămași au fost supuși unui tir de foc al rușilor, inclusiv cartușe de artilerie, din altă direcție, a spus Pascal. Un alt membru al trupei a fost ucis în bombardamente. Pascal și un alt voluntar au încercat să-l salveze pe un tânăr american de 22 de ani, care fusese lovit de schije. Au aplicat garouri – într-o încercare disperată de a opri sângerarea. Dar fără rezultat. Îngrozit, a zis că e ultima misiune de luptă. S-a retras în Polonia.
”De la început, nu am avut nicio șansă”
„De la început, nu am avut nicio șansă,” a recunoscut Pascal, într-un interviu. „Mă întrebam de ce eu am supraviețuit, iar ceilalți nu.”
Un bărbat născut în Ucraina, cetățean american naturalizat, a vorbit sub protecția anonimatului, cu reporterii de la The Post. A cerut să fie citat după indicativul radio:Texas. Aflat într-o procedură de divorț, văzând la televizor cum orașul său natal era în flăcări, a decis să se înroleze ca voluntar.
Texas s-a întors în mai la Huston, unde se simte mult mai relaxat în fața computerului, în biroul său liniștit. A mărturisit că n-avea pregătire militară, doar tactică. A crezut că poate ajuta. S-a dus în sudul Ucrainei, unde a văzut iadul.
citește și: Castraveții românești, de patru ori mai scumpi în supermarketuri
În timp ce patrula cu vânătorii de munte pe lângă orașul Mihailov, într-o misiune de noapte, a zărit un tanc rusesc T-72, aflat într-un șanț, cu turela de abia vizibilă. De la mai mult de doi kilometri distanță, Texas a tras o rachetă și a despicat tabla rezervorului, chiar lângă turelă. Un succes, credea el.
„N-a explodat, așa cum ne-am fi dorit,” a spus Texas, ale cărui lecții de viață au fost documentate într-o investigație din aprilie a Wall Street Journal.
VOCILE LUMII
The Washington Post
Publicație americană
„Odată ce vezi acel contrast dintre viață și moarte și te întorci la o viață liniștită și la o slujbă calmă,” a declarat Texas publicației The Washington Post, „totul pare să fie nesemnificativ prin comparație cu ororile războiului.”
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
