Eram întrebați uneori la orele de matematică, de către un profesor șugubăț, dacă iese X-ul. Acum unii au stabilit că există și genul X, oameni care pretind că se simt precum vidul. Probabil că va veni vremea când și X-ul din matematică nu va mai putea fi scos din ecuație. La fel, în societate va fi reabilitat ilustrul anonim, cel numit astăzi cu dispreț, X-ulescu. Va fi mult mai onorabil să fii un X-ulescu decât un Popescu, iar versurile sinistre ale lui Macedonski la adresa lui Eminescu vor căpăta înțelesul unui elogiu: ”Un X, pretins poet, acum/S-a dus pe cel mai jalnic drum.”
De fapt, în spatele acestor diferențe create superficial și artificial stă voința elitelor de omogenizare. Se creează o iluzie a diferenței și implicit a toleranței față de diversitate, când de fapt se produce o uniformizare globală. Diferențele naturale sunt extirpate, prin atacul la tot ce înseamnă identitate locală, iar în locul lor sunt propuse aceste false distincții care sunt reale doar la nivelul delirului verbal.
Dubla măsură caracterizează toate acțiunile acestor elite globaliste care organizează viitorul speciei și al planetei, cum poate doar Hitler a mai cutezat s-o facă. Evident în numele binelui planetar. Bolșevismul și nazismul nu vorbeau decât de eliberare, progres, evoluție. Chestiuni care-l preocupă și pe miliardarul Jeff Bezos, care tocmai a donat 100 de milioane de dolari fundației Obama. Asta ca să dea și o direcție de urmat, pentru că acțiunea elitelor trebuie să fie doar parțial conspirativă, altfel devine ineficientă. Nu e singurul oligarh care donează înspre marxiștii globaliști. În paranteză fie spus, cine-i mai poate crede pe acești oligarhi globaliști care atunci când sunt acuzați că susțin cenzura corectitudinii politice pe propriile rețele, neagă motivația politică și declară că ei sunt doar niște afaceriști independenți? La fel s-a creat și eticheta falsă de anarho – capitaliști, celor din Silicon Valley, pentru a sugera manipulatoriu ideea de libertate, independență față de sistem. Toți aceștia între timp finanțează partidele marxisto – globaliste.
Același miliardar galactic a afirmat, de curând, că nu putem trăi decât zece miliarde pe această planetă. Omnisciența demiurgico – apocaliptică din spatele acestei afirmații de-o precizie demnă de profeții biblici, denotă megalomania acestui individ care dacă a zburat 11 minute prin spațiu a început să se creadă un fel de Zeus care inspectează bățos de sus, ce mai fac muritorii de rând.
Între timp, apostolii inteligenței artificiale ne asigură că roboții vor fi empatici și creativi, precum oamenii. Aici sunt necesare unele nuanțe. E de presupus că acești roboți vor fi empatici precum oamenii de astăzi. Însă dacă acesta va fi nivelul de empatie al roboților, atunci nu vom putea vorbi de un atu în acest sens. La fel și pe partea de creativitate, dacă va fi una de maimuțoi superficiali care se exhibă pe internet, nu vom putea vorbi de un câștig nici pe partea aceasta. Pe de altă parte, unii programatori vorbesc de faptul că acești roboți pot fi încărcați cu programe culturale care să cuprindă vârfurile istorie culturale și că la rândul lor vor crea ceva nou și genial. Să zicem că va fi așa, că va ieși o nouă combinație între Kant și Schopenhauer sau între Shakespeare și Dante? Cui vor fi destinate aceste opere? Eventual, fraților roboți. Generațiile de astăzi sunt depășite și de înțelegerea unor texte științifice sau culturale elementare. Pentru cei de astăzi, marii autori clasici merită doar să fie stropiți cu vopsea și necitiți. Stresul vieții tehnologizate, înstrăinarea de natura umană, trebuie suportate cu exerciții de respirație, calm budist, în schimb revolta și istericalele sunt bune când trebuie atacate operele și statuile marilor personalități culturale.
Tot în aceeași linie se înscrie și manipularea prin anacronism, rescrierea istoriei prin interpretări influențate de trăsăturile epocii actuale. În acest sens, sunt publicate multe cărți de propagandă culturală în care se face elogiul orașelor în istorie pentru a justifica urbanismul tehnologizat de astăzi. O altă odă este închinată drumurilor comerciale, drumul mătăsii, pentru a justifica globalismul de astăzi. Ambele falsifică istoria. Orașele antice și burgurile medievale nu promovau pierderea identității culturale locale, dimpotrivă, o promovau și nu întorceau spatele tradiției metafizice, glorificând alienarea și nenaturalul. Circuite comerciale au existat întotdeauna, ceea ce nu înseamnă că ele trebuie să devină o acoperire pentru uniformizare și control global.
Această omogenizare utopică o râvnesc elitele de astăzi care se joacă cu lutul uman pentru a-i da forma prin care acesta poate fi degradat și dominat. De fapt trebuie să fim cu toții de același gen, niște superficiali ologi, dependenți de tehnologie. Suficient de slabi fizic și psihic ca să putem fi mânați ca o turmă de zombi virtuali. Culmea ipocriziei e că acești promotori ai artificialului pretind că vor să salveze natura. Întâi ar trebui salvat elementul natural din om, de care tehnologia ne înstrăinează prin robotizare.
Pentru a nu dispărea prin scurgerea de la chiuveta universală va trebui să salvăm toate valorile tradiționale derivate din profunzimea naturii umane.
