În lumea învățământului universitar medical din România se vorbește despre o rețea de turnători, care se recomandă unii pe alții și se aleg între ei, în fel de fel de poziții de conducere. Zilele trecute, CNSAS-ul l-a scos în decor pe Alexandru Bucur, șeful Disciplinei de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială, Anesteziologie şi Sedare în Medicină Dentară din UMF București, un fel de Sinescu, Oprescu și Popa, trei într-unul. Are 68 de ani. Până la ziua judecății pledează nevinovat, doar cu onoarea pierdută. Dacă-l strigă cineva “Marius,” tresare și devine nervos.
Pe vremea când coordonam edițiile locale ale “Evenimentului zilei,” colegii mei realizau o serie de investigații despre colaborarea unor cadre medicale din UMF “Carol Davila” cu Securitatea. Pentru a mă lămuri cum stă treaba, l-am căutat pe profesorul Florian Popa, rector la acea vreme a universității medicale din capitală. Mi-a răspuns sec: “scrieți ce vreți, tot noi, oamenii securității și ai comuniștilor, vom conduce științele medicale.” Și iată că pe panoplia UMF nu sunt doar profesori cu epoleți, activi ai sistemului, ci și turnători, majoritatea nedovediți, având propte solide în justiție, precum via bunului gospodar araci de fier.
Acuzațiile împotriva profesorului sifonar au fost vechi, dar nicio instituție nu a dat verdictul. Nu i-a căutat dosarul de cadre și nici angajamentul.
Tocmai când uneltea să ajungă președinte al Colegiului Medicilor Stomatologi din România, o funcție de venerabilitate și de recunoaștere profesională, a pățit-o. Nu se aștepta. Credea că sistemul îi va menține vesta de protecție. Dar mai are o șansă la Curtea de Apel București, precum odinioară Petrov.
CNSAS a finalizat dosarul Bucur
Marți, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a solicitat judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti să constate calitatea de colaborator al Securităţii comuniste în cazul doctorului Alexandru Bucur, şef catedră în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti. El conduce și Colegiul Medicilor Stomatologi din România, având funcția de vicepreședinte.
citește și: Florența și Voineag, doi haștagi pentru noua justiție paralelă
Nefiind o Katharină Blum, a considerat că o colegă de la Timișoara, Mihaela Cuțui, i-a adus prejudicii de imagine, când l-a acuzat de securism și a chemat-o în judecată, cerându-i daune de cincisprezece mii de euro pentru că l-ar fi dezonorat. Nervos fiind că stomatoloaga din vest i-a pus păcatele tinereții pe scena publică, într-o înfățișare din sala de judecată, i-ar fi replicat acesteia că “din cauza ei i-au crescut catecolaminele” (hormoni eliberați în sânge ca răspuns pentru stresul fizic sau psihic, aceștia fiind responsabili pentru acțiunea „luptă sau fugi” al corpului).
În urma delațiunilor lui „Marius,” Securitatea a deschis dosarul „Hagiu”
La vârsta de 24 de ani, a fost recrutat de Securitate. A semnat un angajament, acordându-i-se numele de cod Marius. Ca orice zelos al regimului, turna tot ce afla de la studenții străini. Fie că se înrolau în serviciul militar al patriilor lor, fie că doreau să-și deschidă după absolvire cabinete, fie că păcătuiau, de a nu fi adepții unei religii conforme statului comunist, aceștia erau victimele deplin conspiratului student Bucur.
Sursa Marius, conform documentelor din dosarul său de Securitate sau de la terți, l-a turnat pe un coleg palestinian care i-a mărturisit, prin anii ’80, că dacă Israelul va mai ataca Palestina, el împreună cu alți colegi vor lua ostatici din rândul acestora. Considerând bune informațiile date de Marius, Securitatea a și deschis dosarul “Hagiu” pentru a verifica și urmări studenții palestinieni.
Ca urmare a delațiunii sursei Marius, pe numele unui alt student libanez s-a deschis dosar de urmărire informativă. A livrat, cum se spune azi, date despre familia acestuia, despre felul cum şi-a petrecut vacanţa, pe unde a mers, ce a făcut, detalii utile Securității.
Și studenții străini erau urmăriți
Înainte de a trage colegii de limbă, Mariusică a fost instruit. Așa a deprins “bunele practici” ale notării numerelor de la mașini și a iscodirii călătoriei studenților.
„Denunţarea unor persoane care aveau legături neoficiale cu cetăţeni străini constituia, fără doar şi poate, denunţarea unor atitudini potrivnice regimului. Acest lucru este dovedit, în primul rând, de interesul manifestat de ofiţerii Securităţii pentru astfel de informaţii. Adevărul cunoscut îndeobşte este că statul comunist încerca să limiteze relaţiile neoficiale dintre cetăţenii români şi cei străini întrucât, pe de o parte, cetăţenii români puteau veni în contact cu idei care circulau în lumea liberă şi care nu puteau fi cunoscute prea uşor în ţară ori puteau să cunoască adevărul despre nivelul de trai din străinătate şi diferenţa dintre acesta şi cel din ţară”, spune CNSAS în acţiunea depusă în instanţă.
Studentul Alexandru Bucur era preocupat să toarne și pe cei care aveau viziuni potrivnice regimului comunist și Securității. Îi dădea în gât, cum s-ar spune, pe necolaboraționiști. Se știe din acele vremuri, câte necazuri îți putea crea Securitatea.
A turnat, dar nu a și băut ca Petrov
Cert este că Alexandru Bucur a turnat. Acum, mai trebuie să așteptăm verdictul de poliție politică. În caz că instanța de judecată va constata acest lucru, atunci profesorul emerit trebuie să dea Ordinul “Meritul Sanitar în Grad de Comandor,” primit prin Decret prezidențial, înapoi statului român.
Simțind că-l de-al lui, Ion Iliescu l-a decorat și cinstit.
Instanța va hotârî – pe baza probelor administrate – dacă a făcut poliție politică, adică victimele sale au suferit de pe urma delațiunilor. Dosarul relevă că unele persoane au fost anchetate de către Securitate și au suferit privațiuni.
Dacă prin sala pașilor pierduți, veți auzi vociferări și replici tăioase, atunci cu siguranță veți ști că profesorul – alias Marius – a suferit o explozie de catecolamine.
VOCILE LUMII
Denunțătorul Marius
“Sursa vă informează că mergând în vizită la colegul de serie M.S., din gr. 24, anul IV, stomatologie, se afla la acesta A.H., student palestinian din aceeaşi grupă cu M.S., am angajat o discuţie cu privire la situaţia din Liban. Din discuţie a reieşit că el este nemulţumit de modul cum a acţionat statul român pentru plecarea studenţilor palestinieni la luptă, arătând că această plecare s-a făcut cu întârziere, pe de o parte datorită obligaţiei de a plăti în dolari transportul şi pe de altă parte tracasarea de la Aeroportul Otopeni datorită defecţiunilor survenite la avionul de transport,” conform datelor din dosar, livrate presei de către CNSAS.
