Ieri, Klaus Iohannis nu și-a sărbătorit cu pompă ziua de naștere. L-a investit scurt pe Marcel Ciolacu. Asta după mărlănia de a nu da mâna cu liderii UDMR. Nici n-a făcut parastas pentru mandat, precum oltenii-n timpul vieții. Ar fi fost o chestie dacă ar fi adus fanfara de Kronenfest, dar a ratat un moment istoric de împăcare cu poporul chinuit de atâtea nevoi.
S-a întâlnit cu liderii partidelor parlamentare, ca să se întâlnească! O bifă constituțională. A desemnat ultimul prim ministru din viața lui, pe Marcel Ciolacu. Nouă au ajuns șefi de executiv, sub iscălitura sa, patru de la PSD și patru de la PNL, unul rămânând liber de gen politic.
Nepriciepuții în dantelăriile perdelelor de la Cotroceni susțin că i-a transferat simbolic puterea lui „Jó napot, PSD!”
Tătucul a dat mâna la doi metri distanță
Se parea că aceștia nu știu ițele care i-au cusut mandatele!
Alții ziceau că, ieri, Jupânul avea un rânjet subliminal, de genul știu eu despre voi tot. Nu și-a pus internaționala figură iconoclastă. Din înălțimea funcție și alură, a privit de sus audiența, nerăbdătoare să vadă dacă Palatul va scoate pe horn fum alb sau nu.
Se zice că unii ar fi avut emoții! Că alții i-ar fi reproșat că n-a îndesat destulă prospețime în rucsacul de vacanță. Nu știm. N-am fost acolo! Doar mărturisim șoaptele, care devin mai grele decât caldul nemțesc din plină “încălzire globală,” biserica trotinetistei, frecventată și de domnul președinte al României.
Ușor de amăgiți, românii au crezut că va da lumină și că va lansa la apă platforma binelui. După înecarea la mal a nefericitei Piranha, niciun organ de încredere al președintelui nu mai îndrăznește să coboare ceva la apă. Doamne ferește, de vreo altă nenorocire.
Revenind la predarea puterii, Klaus Iohannis pierde puterea doar când serviciile secrete se răsucesc.
Până atunci, e fericitul posesor de bilete de voiaj pe banii altuia, vorba tinereților noastre: «ne place să fumăm (țigările) Altora.»
Klaus Iohannis pleacă la el acasă în Birmania
N-ai ce să te miri, emirul României pleacă în vacanță. A trecut prin scurta vizită de stat în țara noastră. Ne-a blagoslovit cu un guvern PeeeSeeDee!
Ne facem că am uitat geaca roșie? Pogorârea Duhului prezidențial în piață, alături de protestatarii anti-PSD, năimiți de rețelele “părților interesate?”
A ajuns PSD frecventabil. Noul PSD cum ar zice lumea puțin calificată. Dar nu despre viitoare guvernare – facă-să voia cititorilor, se face vorba acum – ci despre zgârcenia președintelui.
N-a dat și el un colțunaș, vreun ștamplu, măcar o pituță cu chisătură, un bol de fasole frecată sau vreun burduf cu hribi? Sursele spun că Administrația prezidențială e în austeritate. Strânge cureaua pentru viitoarele lungi voiaje, că bugetul prezidențial nu e gumilastic.
citește și: Blestemele „Experimentului România” l-au ajuns și pe Donald Trump!
Dar de ce n-a organizat Iohannis un Kronenfest la Palat, asistat de bufnița bunicuței și oglindit în iazul cu broscuțe? A împlinit 64 de ani. Să-i fie de bine și de sănătate. Mai are un an până la pensișoara bine meritată.
A ratat ocazia de a-și arăta, preț de o zi, latura umană. Poate că n-are asemenea colțunimiste.
A vegheat ca farul de la Sulina peste cum trec anii nefacerii nimic.
Kronenfestul este un vechi obicei săsesc, fără ringhișpilurile de la chirvaiurile din Banat
Ar fi putut pune eunucii din SPP să-i taie, conform obiceiului săsesc, un trunchi falnic de copac, să cheme fetele frumoase la adunat floricele de pe tarlaua prezidențială, care să împletească trei cununi de flori de pus pe scheletul lemnului.
Ca la parada tradițională Kronenfest, nu ca la priveghiul oltenesc de scos moroiul din mort, ar fi scos pe ulițe frumoasele fete și tinerii feciori în alai, după slujba de la biserică. N-a fost să fie, așa o paranghelie!
Lumea adunată ca la o sărbătoare ar fi uitat de grijile zilei, chiar și de aroganța fetelor de la hypermarketuri, care au împrumutat câte ceva din aroganțăa președintelui.
Dar pentru că cititorii nu știu obiceiul săsesc, la sfârșitul paradei, cel mai vrednic fecior se cățăra pe trunchi și ține o cuvântare mobilizatoare pentru petrecerea ce va urma. Ar fi putut fi el, președintele, in personam, să cuvânteze sau binecuvânteze adunarea cu vorbele pierdute în timpul mandatului. În final ar fi putut arunca bomboane copiilor, vă dați seama ce gest de împăcare?
În locul unui tradițional Kronenfest, președintele a livrat un nume sec și și-a văzut de planurile de vacanță.
Nu tu un șpriț, o cinzeacă, darmite un cremșnit. Un sec la mulți ani, ca pe vremea timpuriu împușcatului.
Cum ar zice cronicarul de bună condiție, ieri la Cotroceni s-a zămislit un plod fără suflet.
Mai mult nu s-a putut.
P.S. Îmi aduc aminte că în ziua alegerilor din noiembrie 2014, când mulți erau atât de înverșunați împotriva lui Victor Ponta, de-și rupeau sufletul și sfârtecau inima pentru Klaus Iohannis, vânam Aurore boreale, dincolo de Polul Nord, în înjurăturile prietenilor de dreapta, invinuindu-mă că nu mă duc două mii de kilometri, la Oslo, să votez. Mi-am văzut de magia naturii, lăsând posedații să-și exprime constituționalul drept de a alege. De abia azi, după nouă ani, criticii mei îmi înțeleg spiritul de frondă de atunci.
VOCILE LUMII
Povești săsești
Kronenfestul
