Apar primele date ale consecinței războiului din Ucraina. Analiști ai Financial Times demonstrează că în urma acestui conflict, Europa se prăbușește economic față de SUA, care înflorește. Ieri, Ursula von der Leyen a anunțat un nou pachet de 50 de miliarde de euro, pe patru ani, ajutor financiar pentru Ucraina.
„Războiul din Ucraina a reactivat alianţa transatlantică, dar relaţia dintre SUA şi aliaţii europeni este din ce în ce mai dezechilibrată. Economia SUA este acum considerabil mai bogată şi mai dinamică decât cea a Uniunii Europene sau a Marii Britanii, iar decalajul creşte. Acest lucru va avea impact mult peste standardele de trai relative. Dependenţa Europei de SUA în materie de tehnologie, energie, capital şi protecţie militară subminează constant orice aspiraţii ar avea Uniunea Europeană pentru «autonomie strategică»”, observă editorialistul Gideon Rachman într-un articol publicat în cotidianul Financial Times sub titlul „Europa a rămas în urma Americii, iar decalajul se accentuează / De la tehnologie la energie, la pieţe de capital şi la universităţi, Uniunea Europeană nu poate concura cu SUA.”
Ce interes are Administrația americană?
Poate că asta a și urmărit Administrația Biden. Să sărăcească principalul partener economic! Cui prodest? E greu de înțeles egoismul american.
Dacă în timpul președinției lui Donald Trump, principiul “America great again” a fundamentat o serie de măsuri economice și financiare pentru reducerea deficitului balanței comerciale SUA-UE, astăzi, câștigătoare nete sunt Statele Unite ale Americii.
Ajutor american pentru relocarea fabricilor
După pandemia restrictivă, a venit războiul copleșitor.
Sancțiunile impuse Moscovei au provocat cea mai mare criză energetică în Europa. Doar cu scopul nedeclarat ca America să-și vândă gazul lichefiat de trei ori mai scump?
Administrația Biden a dat facilități uriașe companiilor europene, care-și relochează unitățile de producție în SUA, în timp ce Bruxelles-ul a fost tot mai înțelegătoare cu puterea dominantă a celor mari opt firme de IT.
Dacă în trecut Europa producea 44 % din producția mondială de conductori, acum doar 9%.
Editorialistul Gideon Rachman evidențiază că în anul 2008, economia UE era mai puternică decât cea a SUA. De atunci, aceasta s-a depreciat constant.
În 2008, economia UE era mai mare decât a SUA
Jeremy Shapiro şi Jana Puglierin, de la Consiliul European pentru Relaţii Externe (ECFR), au evidenţiat – potrivit editorialului din Financial Times – următorul lucru: „În 2008, economia UE era oarecum mai mare decât a Americii: 16.200 de miliarde de dolari, faţă de 14.700 de miliarde de dolari. Până în 2022, economia SUA crescuse până la 25.000 de miliarde de dolari, iar UE şi Marea Britanie aveau împreună o amploare de 19.800 de miliarde de dolari. Iar, acum, economia Americii este mai mare cu aproape o treime. Este cu peste 50 % mai mare decât a Uniunii Europene fără Marea Britanie.”
Astfel, se explică de ce există multe voci în Marea Britanie că Brexitul a fost necesar, mai comentează autorul.
Demult, ne întrebăm de ce industria germană n-a reacționat în urma celei mai grele lovituri date prin criza gazului natural.
Că Bruxelles-ul a adoptat Green Deal-ul – pe model dat de Washington – este de înțeles. Ursula von der Leyen e președintele american al Europei, așa cum bine a prins în poza momentului, publicația Politico.com.
E greu de priceput de ce industriașii europeni tac. Sau de ce au preferat să-și mute fabricile în SUA. Acum, beneficiază de facilități financiare, dar în viitor?Ecartul tot mai mare dintre SUA și UE nu e deloc în favoarea Washingtonului. Tot mai părăsită de vechii aliați tradiționali, America n-are decât să-și consume mărirea. Dar ce va fi mâine?
Dedolarizarea mușcă și din euro
Prin slăbirea partenerului strategic, UE, Washingtonul își distruge orice pistă de fugă, în caz de criză.
Acțiunea de dedolarizare începută pe planetă nu are cum să nu lovească și Euro, moneda americană geamănă.
De la bunici am învățat să nu punem desagii în aceeași căruță. SUA și-a distrus alternativa. De ce? Din ambiția nemăsurată de a fi numărul 1 mondial.
Sigur că elanul de dezvoltare al SUA ar fi putut fi stăvilit cu o politică europeană justă și adaptată nevoilor comunitare. Dar SUA, cum o știm, a preferat să pună capre de pod în toate guvernele europene. Cazul pilotului american, Georgia Meloni, aterizat în mijlocul mișcării suveraniste, a Maiei Sandu, piesă de rețea, impusă la Chișinău, al acțiunii de umilire a lui Olaf Scholz de către Casa Albă, toate dau contur dezastrului programat.
Gogoașa BRICS se umflă
De partea opusă, țările BRICS sunt solicitate tot mai mult cu cereri de asociere. Vizița lui Anthony Bilnken la Beijing s-a soldat cu un eșec economic. Chiar și asigurarea, primită de reprezentantul Administrației de la Washington, că statul chinez nu va livra arme letale Rusiei e o acțiune de adormit mițura.
Să ai o relație specială cu Moscova – aici ne referim la Emmanuel Macron – și acum să te rogi de Mohammad bin Salman Al Saud, prințul moștenitor al Arabiei Saudite, să medieze între Rusia și Ucraina, e semn de maximă slăbiciune.
Bruxelles-ul accelerează
Costeliva Uniune Europeană îndepărtează tot mai mult spiritul comunitar. Recent, Slovacia și-a
modificat Constituția de teamă să nu i se impună de la Bruxelles admiterea monedei digitale, ca unica soluție pentru tranzacțiile comerciale.
Slăbiciunile eurocraților sunt tot mai evidente. Consiliul Europei e plin de slugi americane. Nu are nimeni vreo inițiativă proprie de remodelare a proiectului european.
Sigur, că în America s-au deschis șampaniile, în urma publicării acestui material extrem de documentat. Dar și șampania asta se termină o dată, mai ales că Franței îi e tot mai rău, iar în Italia se vorbește tot mai mult despre cât de bine le-ar fi macaronarilor în afara UE.
Euroscepticismul, atât de des măsurat de firmele occidentale, pare să crească pe mână americană. Niciun om zdravăn la cap nu ar putea înțelege, cum e posibilă o crimă modernă de tip Cain și Abel.
VOCILE LUMII
Gideon Rachman
Editorialist Financial Times
“Dominaţia Europei în industriile stilului de viaţă evidenţiază faptul că viaţa pe bătrânul continent încă este atractivă pentru mulţi. Dar poate că acest lucru este parte a problemei. Fără un sentiment de percepere mai clară a ameninţării, Europa ar putea să nu aibă niciodată voinţa de inversare a declinului inevitabil al puterii, influenţei şi avuţiei”, concluzionează editorialistul FT Gideon Rachman.
Ctiți: Cătălin Drulă a primit mandat de aducere
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
