Tarom, pacientul în moarte clinică, prăduit de caracatița din sistem

Tarom este o gaură neagră în bugetul de stat, după cum arată an de an cifrele companiei. Problema este că, în 2020, cei 1800 de angajați au stat cam degeaba pe banii statului, în timp ce datoriile companiei explodau. La drept vorbind, majoritatea transportatorilor de la noi sunt mașinării de tocat bani și nu sunt deloc puțini, iar la final mai numărăm victime și pagube. Nu e neapărat vorba despre Tarom, și CFR trece printr-o perioadă dificilă, cu trenuri avariate, uitate în câmp pline de pasageri, dar cazul CFR merită o dezbatere individuală.

Restructurările de la Tarom reprezintă știrea care apare cam de două ori pe an, de vreo 11 ani încoace și nu se vede nimic concret în privința reducerii costurilor și a pierderilor. Pe un fond deja plin de probleme și extrem de sensibil a venit și criza sanitară care a ținut avioanele la sol, ceea ce a însemnat pierderi de aproximativ 60% față de anii trecuți. Autoritățile române au sprijinit în permanență Tarom și i-au acordat sprijin financiar de-a lungul timpului. Cele mai recente măsurile de sprijin în valoare de 190 de milioane de euro acordate de autoritățile române companiei TAROM au declanșat o investigație deschisă de Comisia Europeană, menită să evalueze dacă aceste măsuri sunt conforme cu normele UE. Cele mai mari cheltuieli anuale sunt cu personalul, peste 70% din bugetul alocat. De-a lungul anilor Tarom a tot făcut restructurări, astfel că din 2.500 de angajaţi în 2017, s-a ajuns la 1.900 de angajaţi în 2019 şi 1.600 la începutul acestui an. Planul companiei este să se ajungă la aproximativ 1300 salariaţi. Câștigul mediu în companiei este undeva la 10 salarii minime pe economie, care înseamnă aproximativ 13.000 lei net pe lună. În 4 ani, ar fi vorba despre 1200 de angajați care au fost puși pe liber, adică aproape jumătate din angajații companiei.

Din 2008, Tarom a acumulat pierderi de peste 1,8 miliarde de lei

Compania Tarom a fost înființată în 1930 și rebranduită în 1954, când a luat numele de Tarom. M-am uitat la cifrele de afaceri ale companiei și inevitabil îți sare în ochi că în 2007, cu 2338 de angajați, Tarom a înregistrat un profit de 21.8 milioane de euro, iar anul următor cu 133 de angajați mai mult, adică 2471, au declarat pierderi de 1.7 milioane de euro. În plus, din 2008, compania a tot acumulat pierderi până în prezent de peste 1,8 miliarde de lei, iar anul trecut, potrivit declarațiilor companiei avea un minus de peste 315 milioane de lei (circa 65 de milioane de euro), aproape egală cu cea din 2010, de 332 de milioane de lei. Situația companiei pare justificată de un management prost de-a lungul anilor, angajări nejustificate pe pile și rudenii și un investitor cu mâna largă pe numele lui: statul roman, care pare că a pierdut controlul asupra activității Tarom. Pe lângă pierderile deja existente, în 2020, o cheltuială în plus recunoscută de oficialii Tarom de peste 27 de milioane de lei reprezintă despăgubirile către angajați sau foști angajați în urma proceselor pierdute pentru nerespectarea condițiilor de muncă sau a bonusurilor neplătite.

Referitor la management, totul pornește de la politica Tarom de a pune interimar la fiecare șase luni, ceea ce face ca actualul management să nu apuce să facă multe schimbări în companie. Singurul CEO cu un mandate mai lung, din 2012 și până în martie 2016, a fost un strain, belgianul Christian Heinzmann care a fost plătit cu peste 10.000 de euro pe lună. În acea perioadă compania a înregistrat însă mari pierderi, mai exact peste 54 de milioane de euro în 2012, 6.3 milioane de euro în 2015 și 10 milioane euro în 2016. Cu toate pierderile suferite, ministrul transporturilor, Cătălin Drulă, a dat o notă bună pentru Tarom: ,,Dau o notă bună pentru Tarom, pentru ce au făcut in primăvara aceasta. S-au mişcat bine pe piaţa de chartere. Au foarte multe chartere, cred că într-o săptămână din mai ajunseseră la 70 de chartere din diverse oraşe din ţară către destinaţii exotice.”

Vânzarea unei părți din flota veche este o speranță de a mai atenua din pierderi. În ultimii 3 ani, au fost cumpărate 13 avioane încă nelivrate toate, iar din flota veche, 29 de avioane, ar urma să fie vândute 14 bucăți pentru suma de aproape 100 de milioane de lei, este calculul făcut de oficialii companiei. Din păcate, compania pare că nici nu știe să se vândă. Prețurile atractive, bonusuri pentru pasageri și o politică încurajatoare de a călători cu compania de stat la care punem toți cârca să o ținem în viață, sunt de asemenea mai rar întâlnite.

Tarom, pansat peste tot, dar încă mai zboară spre deosebire de Alitalia

Pentru că tot ne plac comparațiile, culmea, de data asta suntem mai bine ca alții. Adică Tarom încă mai funcționează chiar dacă zboară pe datorii. Alitalia a fost înființată în 1946 și în 2018 și-a anunțat falimentul. Ea figura ultima dată cu peste 10.200 de angajați. Gigantul s-a tot confruntat cu dificultăți și pierderi financiare, chiar în 2004 se vorbea despre concedierea bruscă a 5.000 de salariați. În acest an, compania aeriană de stat își reia activitatea sub numele de Italia Transporto Aero (ITA). Să vedem dacă noua companie va urma vechiul model de management care, din păcate, a dus-o spre calea falimentului. În trecut, s-a discutat despre un posibil management nemțesc care să salveze gigantul aerian, dar din păcate Alitalia a fost îngropată și dată uitării.