Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Marea Negră a reprezentat întotdeauna o atracţie, atât din punct de vedere al distracţiilor şi turismului cât şi curativ - “mergem la băi”, soarele, apa caldă, valurile, nămolull.

Unora le place retro

În urmă cu un secol, oamenii se duceau la plajele Duduia, Tataia sau Wartanoff dar şi acum au mai rămas câteva plaje neatinse încă de modernitate iar cele din Deltă păstrează cele mai frumoase tradiţii

Share

Ion Diamandi 0 comentarii

Actualizat: 22.07.2019 - 18:05

În anii 1900, în Portul Tomis, a fost amenajată plaja Duduia. Ulterior, a fost amenajată plaja Mamaia, deşi la început, aici nu era decât un mic sat populat de pescari, în partea nordică a oraşului Constanţa. La plaja Tataia, folosită şi astăzi, se ajungea pe  o potecuţă pitorească  care cobora din parc spre mare. După cum dezvăluie arhitectul Radu Cornescu, plaja Wartanoff era situată în partea de nord a plajei Modern din prezent, ulterior, devenind Plaja Domniţa Ileana iar partea  extinsă dinspre nord numindu-se „Trei Papuci“.

Plaja la Sf. Gheorghe, foto: Annemarie Constantinescu

Ce aveau în comun aceste plaje? Erau sălbatice şi pline de ciulini, cu foarte puţine facilităţi, dar foarte bine integrate în natură, medul înconjurător şi în peisajul extrem de pitoresc oferit de vegetaţia de stepă şi coasta dobrogeană a Mării Negre care se regăseşte pe o zonă destul de restrânsă până la Capul Caliacra. Aceasta oferă o ambinţă hipiotă în special datorată pământului lutos spre deosebire de alte coaste celebre care sunt stâncoase (Grecia, Coasta de Azur, Coasta Dalmată).

Plaja de la Costineşti, Foto Shutterstock

Au apărut apoi plajele moderne înţesate cu chaise-long-uri şi alte facilităţi, în care urbanul, prin hoteluri din beton, oţel şi sticlă şi terase-restaurant care intră inclusiv pe partea de nisip, începe să aibă o pondere majoră.

Plaje din anii '70 -'80, foto: Shutterstock

Astfel de plaje, cum erau cele de la Mamaia şi staţiunile din Mangalia Nord erau înţesate de lume, dintre care numeroşi străini, inclusiv în perioada comunistă. Totuşi, chiar în situaţia modernizării masive a acestor plaje, mulţi preferau pe cele din sate, rămase în starea lor “naturală” şi sălbatică, în special datorită ambianţei romantice care oferă şi o senzaţie de libertate. Mai puţin aglomerate, apa mării din aceste zone este şi mai limpede . Printre aceste plaje se pot aminti cele de la Costineşti, 2 Mai, cea de la sud de Eforie, Portiţa precum şi Vama Veche. Este de remarcat că mulţi dintre cei care au gustat acest stil de viaţă mai rural, cu mese în curte şi peşte gătit la “botul calului”, au revenit în anii următori, preferând astfel de locuri în locul celor moderne.

Mai există astfel de plaje în zilele noastre în care modernismul şi accesorizarea a pătruns şi în locurile de succes amintite? Într-adevăr, au rămas extrem de puţine, practic numai cele situate în sate departe de şosea, la câţiva kilometri.de la aceasta şi care nu prezentau o oportunitate reală pentru construcţii noi.

 Plaja de la Sf. Gheorghe, foto: Annemarie Constantinescu

Tuzla şi 23 August (foto deschidere), aceste plaje sunt singurele lăsate în “sălbăticie”. În mod particular, plaja de la 23 August oferă a autentică atmosferă retro şi beneficiază şi de un restaurant  în stil rustic de foarte bună calitate situat până în plajă. Atenţie, însă, dacă decideţi să mergeţi aici în weekend este bine să vă rezervaţi masa din timp, altfel riscul este mare, întrucât sunt numeroşi cei interesaţi de o astfel de experienţă.

Alte zone în care vă pureţi bucura de plaje sălbatice sunt cele din localităţile din apropierea locului unde se varsă Dunărea în mare, pe diferite canale, Sulina şi Sfântu Gheorghe fiind două astfel de exemple. Desigur, a opta pentru aceste locaţii înseamnă să renunţi de bunăvoie la mulltitudinea de beneficii ce  sunt puse la dispoziţie de progresul tehnic, de numeroasele facilităţi pe care le ai la dispoziţie şi de posibilităţile moderne de amuzament. Pe de altă parte, aici poţi scăpa de mult prost gust pe toate nivelurile pe care le găseşti, din păcate, în localităţile tradiţionale. În primul rând datorită accesului dificil (pe Dunăre, cu ambarcaţiuni), distanţei mari faţă de oraş dar şi faptului că aici este o rezervaţie naturală ocrotită, nu mai întâlneşti acele construcţii şi case noi fără un proiect de arhitectură sau cu proiecte făcute “după ureche”  Mai mult, poţi alege un hotel plutitor sau chiar întâlni case şi pensiuni care se integrează foarte bine în mediul natural, cu acoperişuri ecologice şi cu acoperişuri din stuf (care determină designul întregii construcţii), singurul loc unde există specialişti care mai ştiu să aplice astfel de materiale şi tehnologii.

 

Comentarii

loading...