În credințele populare, ploaia era un indicator de rău sau bun augur în esențialele cicluri ale vieții, tinând de naștere, căsătorii sau înmormântare.
Potrivit superstițiilor populare românești, ploaia este pe cale să apară dacă:
– Te bate tare somnul și tot ești pe cale să adormi
– Soarele arde foarte tare.
– Rândunica zboara aproape de pamânt, pe sub vite.
– Porcii țin paie în gură (acest semn era prevestitor și de ger).
– Se umezește sarea.
– Uliul pornește a croncăni.
– Păsări precum ciorile sau corbii zboară împotriva vântului.
Îți plouă la nuntă dacă mănânci direct din oală și nu îți hrănești bine pisicile.
La nașterea unui copil cu noroc, chiar dacă este secetă, cade roua, iar la botez plouă.
Ploaia cade cu siguranță peste pământ dacă se trece mortul peste hotar. Dacă cineva se îneacă, ploaia nu contenește vreme de câteva săptămâni.
Ploaia cade din ceruri și alungă seceta, atunci când:
– Furi o cană nouă și o arunci într-o fântână.
– O femeie însărcinată se scaldă numai la picioare.
– Fetițele își îngroapă păpușile.
– Se udă o copilă cu apă până începe să plângă.
– Se fură din târg o oalî nouă și dintr-o gradină nouă măciulii de mac, apoi se aruncă oala plină cu mac într-o fântână.
