Psihiatrul Gabriel Diaconu spune că Bucureștiul ar trebui să fie închis, pentru a câștiga timp în bătălia cu pandemia de coronavirus. El precizează că în prezent Capitala a devenit un oraș bolnav, septic, așa cum era Suceava la debutul pandemiei.
”Avem nevoie de o pauză de cel puțin o lună. Posibil mai mult. Imposibil mai puțin. Avem nevoie să întrerupem legăturile care fac posibilă înmulțirea cazurilor. E foarte dificil. Vorbim de oameni și relațiile dintre ei. Vorbim de muncă, și drumul până acolo. Vorbim de casă, și cumpărăturile pe care le faci.Vorbim de boli, și greutățile pe care deja le ai. De copii, și de cum le-o fi și lor în această perioadă. Bucureștiul e deja septic. Septic înseamnă nu doar murdar. Înseamnă bolnav. Nu te alarmez. Destul cu alarmele. E vremea unei noi pauze. Această pauză nu e facultativă, din păcate. Este obligatorie. Cifrele nu mint. La acest moment, spun cifrele oficiale, sub 5% din populație a trecut prin infecția cu coronavirus. Adică aproximativ 1 milion de oameni. Dintre ei, doar 15% au fost oficial diagnosticați. Restul de 85% au răbdat, nebănuiți, ne-descoperiți, anonimi, boala”, spune medicul.
El mai precizează că această fracție rămâne stabilă încă din februarie 2020, când au apărut primele date.
”Înainte să plonjăm într-o nouă și inutilă discuție despre cât de letală e boala, altceva vreau să arăt. La sfârșitul stării de urgență seroprevalența era la 2 – 3%, pe un eșantion din Suceava, unde boala a făcut ravagii. Starea de urgență a durat două luni în acea zonă. Am transformat România în Suceava, din iunie încoace.Bucureștiul este acum Suceava. Doar că Suceava e un județ cu 300 de mii de locuitori. Bucureștiul este un oraș de opt ori mai mare, și mult mai dens. Mult mai poluat. Mult mai înghesuit. Și anotimpul acestor vești e mult mai periculos”, a explicat medicul.
Gabriel Diaconu mai spune că el însuși s-a autoizolat, pentru că, deși a fost testat negativ, mai multe persoane cunoscute au contractat boala, cu toate că s-au protejat cât au putut.
”Avem nevoie de o pauză de o lună, cât o însemna asta ca pierderi în bani, afaceri sau rezerve. Să nu luăm această pauză prezintă, deodată, realitatea următoarelor două luni, până la Crăciun, a unui calvar. Evitabil, dar calvar. Cui spun eu aceste lucruri? Tuturor celor dornici. N-am silă, n-am dispreț, nu am obidă pentru cei care sunt puși pe harță. Nici cu aceia care n-au altceva mai bun de făcut decât să împrăștie împrejur otravă. Și ei sunt oameni. Și ei vor fi feriți deîndată ce noi, majoritatea, vom face pasul înapoi. De ce să pedepsești un om doar pentru că i-o fi ajuns și lui de-atâta stress, supărare, presiune a informației și o limită a înțelegerii în ce privește boala, pericolul, și răspândirea ei. O lună. O lună are 30 de zile. În aceste 30 de zile recâștigăm balastul necesar păstrării bărcii noastre pe linia de plutire. Nu e o dramă, o lună. Fără s-o luăm, în schimb, curând va deveni”, mai spune el.
