Selecția sexuală
S’a putut constata în adevăr, mai ales la unele animale superioare, Mamifere şi Păsări, o luptă între bărbaţi în epoca rutului, femelele aparţinând învingătorilor. Se citează în special luptele dintre cerbi și mistreţi care se bat până la moarte pentru posesiunea femelelor. Lupta pentru câştigarea femelelor e foarte răspândită în lumea păsărilor, uneori duelul fiind foarte serios (luptele cocoşilor), alteori fiind numai un simulacru. Printre cele mai curioase şi mai cunoscute de naturalişti e parada sexuală a pasărei Tetrae Urogallus (cocoşul de munte), care execută anumite dansuri în jurul femelelor.
Iată cum descriu doi călători, Milion şi Cheaddle, dansul acestor păsări: „Cocoşii se adună câte 20 sau 30 într’un loc anumit şi se pun să danseze ca nişte nebuni. Desfăcându-şi aripele, mişcându-şi picioarele, ei execută mişcări ritmice, care se aseamănă cu dansul oamenilor. Apoi, ei înaintează unul către altul, fac un tur de vals, trec la un al doilea partener şi aşa mai departe. Acest contradans e din cele mai amuzante. Ei sunt atât de absorbiţi de el că poţi înainta până în imediata lor vecinătate“.
După unii naturalişti femelele ar fi înzestrate cu un anumit simţ de selecţie al caracterelor de frumuseţe (penaj, cântec etc.). Ori, în afară de cazuri excepţionale s’a observat tocmai contrariul, femelele fiind indiferente la frumuseţea sau talentele muzicale ale masculilor. Femelele păunilor sau curcilor nu acordă nici o atenţie paradei sexuale a masculilor, de altfel foarte adesea s’a observat că şi în lipsa femelei, curcanul îşi continuă parada sa.
Tot aşa multe păsări cântătoare (mierla) cântă pentru plăcerea lor personală, când nici o femelă nu se află în apropiere. Canarii puşi în cuşcă cântă mai bine, dacă sunt lăsaţi singuri fără femele. Cunoscutul observator al insectelor J. H. Fabre a remarcat că cigala femelă e absolut insensibilă la producţiile muzicale ale masculului. După el, acest cântec n’are nici un raport cu instinctul sexual. Alegerea masculilor cei mai frumoşi de către femele e o simplă iluzie, atribuirea impresiunei pe care o simţim noi şi animalelor fiind cu totul subiectivă. Se ştie că la fluturi coloarea diferă foarte adesea după sexe, ori s’a observat că femela n’are nici o preferinţă lăsându-se fecundată succesiv de mai mulţi masculi, chiar din acei ce au aripile rupte. Mai mult, decât atâta s’au pictat artificial aripile fluturilor masculi şi s’a constatat că femelele îi acceptau ca şi pe indivizii normali.
Buletin eugenic și biopolitic,
septembrie-octombrie 1928
