Poreclele au fost mereu o parte importantă a fotbalului. Poate numele Edson Arantes do Nascimento ar fi fost cu greu ţinut minte, dacă nu ar fi existat unul mult mai simplu: „Pele”, după ce tânărul brazilian a devenit o stea în urma turneul final din Suedia 1958.
Este foarte posibil ca şi la sfârşitul acestui mondial unul sau mai mulţi tineri jucători talentaţi să se aleagă cu porecle din partea colegilor, presei sau a suporterilor.
Toţi ochii sunt bineînţeles aţintiţi asupra lui Lionel Messi, de la care se aşteaptă să îndrume naţionala Argentinei spre primul titlu mondial după 24 de ani. Ajungând la un nivel atât de înalt, jucătorul Barcelonei nu putea scăpa de poreclă. Jurnaliştii argentiniei l-au numit „La Pulga” (Puricele). Messi nu este singurul care are porecla provenită din rândul necuvântătoarelor. Portarul Mexicului, Oscar Perez este cunoscut şi sub numele de „El Conejo” (Iepurele), în timp ce atacantul Hondurasului David Suazo este surpanumit „La Pantera” (Pantera). Italianul Gennaro Gattuso nu s-a sfiit niciodată să intre cu toată forţa în adversari, ieşind uneori chiar el şifonat din astfel de dueluri. Acest mod de a juca i-a făcut pe fani să-l numească „Il Rino” (Rinocerul). Cu o prezenţă poate la fel de impunătoare ca a lui Gattuso este brazilianul Baptista, cunoscut şi ca „La Bestia”, un nume care nu mai are nevoie de nici un fel de explicaţie. Aceşti „locuitori” ai lumii animale ar trebui să se teamă când în zonă îşi face apariţia „The Hunter”, (Vânătorul) alias Huntelaar, atacantul „Portocalei Mecanice”.
Argentinienii pe primul loc
Argentina este probabil echipa carre are cei mai mulţi jucători ce poartă şi o poreclă. Carlos Tevez este „El Apache” (Apaşul), în timp ce Gabriel Heinze este „El Gringo” (Străinul). Juan Sebastian Veron a preluat ceva din porecla tatălului său, Juan Roman „La Bruja” (Vrăjitoarea), mijlocaşul devenind „La Brujita” (Mica Vrăjitoare). Căpitanul Javier Mascherano nu putea primi alt nume decât „El Jefecito” (Micul Şef), originalul „Jefe” aparţinând mentorului său, legenda lui River Plate, Leonardo Astrada. Lista o încheiem cu Diego „El Principe” Milito şi Martin „El Loco” Palermo.
Micul Pele din echipa Angliei
Calităţile căpitanul Angliei, Steven Gerrard, au făcut ca fanii şi presa să-l boteze „Captain Fantastic”. Prietenul său, Wayne Rooney este cunoscut ca „Wazza” în vestiar, paronim al lui „Gazza”, porecla celebrului Paul Gascoigne. Atacantul lui Manchester United mai este denumit şi „Little Pele” (micul Pele), pentru modul în care se exprimă pe teren.
Spania îşi pune speranţele pentru cucerirea titlului mondial într-o pereche de „copii”: Fernando „El Niño” Torres şi David „El Guaje” Villa (guaje – copil în dialectul asturian), în timp ce Australia va încerca să atingă măcar performanţa de la ediţia precedentă, când a ajuns în optimi, cu ajutorul lui Herry Kewell, poreclit „Harry Potter” sau „The Wizard of Oz” (Vrăjitorul din Oz). Şi portughezii au magicianul lor, pe Deco, supranumit „O Magico”.
Schimbăm continentele şi ajungem pe cel asiatic, unde nici aici presa, fanii sau colegii de echipă nu s-au lăsat mai prejos. Kim Nam-Il, fundaşul Coreei de Nord, este supranumit pentru abilitatea sa de curăţa terenul în defensivă „Aspiratorul”. Coreea de Sud contracarează cu Cha Du-ri „Autostradă”. În limbajul fotbalistic de la noi, un jucător care este apelat cu un astfel de cuvânt sau „bulevard” înseamnă că nu a reuşit în nici un fel să blocheze atacurile adversarilor. Cha Du-ri, însă, a primit această poreclă pentru efortul inimaginabil şi distanţele lungi pe care le acopere în timpul unui joc. Oponenţii reprezentativei ţării gazdă, Africa de Sud, ar trebui să spere că fundaşul Aaron Mokoena, poreclit „The Axe” (Toporul), va avea invervenţii cât se poate de fair-play.
