Livia Rusz s-a născut pe data de 28 septembrie 1930 la Cluj, într-o familie mixtă: tatăl român şi mama maghiară. În perioada 1949-1955 a fost studentă la Institutul de Arte Frumoase „Ion Andreescu“ din Cluj, unde l-a avut ca îndrumător şi mentor pe profesorul Kovács Zoltán. După absolvire a lucrat ca asistentă universitară, dar după trei ani postul i-a fost desfiinţat. De-atunci şi până în 2002 a lucrat exclusiv ca artist profesionist, nemaifiind angajată cu carte de muncă nicăieri. Astfel, din iulie 1959 până în august 1980, a semnat numeroase benzi desenate, ilustraţii şi coperţi în paginile revistei clujene de limbă maghiară „Napsugar“.
La începutul anilor ’70, fiind remarcată de editorii revistelor bucureştene „Luminiţa“ şi „Arici Pogonici“, realizează o colaborare fructuoasă şi cu redacţiile acestor reviste. Urmează 20 de ani faşti, în care numele artistei este nelipsit nu doar din publicaţiile menţionate, dar şi din cataloagele editurilor Dacia, Muzicală, Kriterion şi mai ales Ion Creangă, precum şi de pe simezele galeriilor de artă.
Bibliografie
Prima carte ilustrată de Livia Rusz a apărut în 1959: „Szelídke és Szépszál vitéz“, de Lili Marton.
A urmat apoi, în 1966, prima carte din seria aventurilor piticului Cipi (despre care am scris pe larg în articolul „Nemuritorul Cipi“ publicat în „România liberă“ pe 13 aprilie 2018). De atunci, în fiecare an a apărut cel puţin o carte bogat ilustrată de Livia Rusz. Cele mai multe dintre aceste cărţi au fost publicate de editura Ion Creangă, specializată în literatura pentru copii: „Poveşti de aur“, de Ali Baba şi Moş Nae (pseudonimele scriitorului interbelic Nicolae Batzaria), în 1967; „Basme“, de Wilhelm Hauff, în 1969; „Poveşti, Povestiri. Amintiri“, de Ion Creangă, în 1972).
Pentru celebra colecţie „Biblioteca pentru toţi copiii“ a aceleiaşi edituri a ilustrat trei titluri: „O poveste cu un hobbit“, de J.R.R. Tolkien, în 1975; „Poveşti“ de Fraţii Grimm, în 1978; „Poveşti de Aur“, de Nicolae Batzaria, în 1979.
La aceeaşi editură au fost publicate cele patru albume cu năstruşnicele peripeţii ale răţoiului Mac şi maimuţei Cocofifi (după scenarii de Lucia Olteanu): „Aventurile lui Mac“, 1970; „Zâmbiţi, vă rog!“, 1973; „Bilete pe adresa prietenilor mei“, 1974; „Hai în Lună“, 1978. Aceste albume de benzi desenate au fost tipărite în zeci de mii de exemplare fiecare şi traduse în limbile maghiară, germană, rusă, engleză şi spaniolă (pentru Cuba!).
În fine, trebuie în mod obligatoriu menţionate şi volumele bogat ilustrate, tipărite pe format mare, de album: „Cântăreţul Vrăjitor“, de Robert Browning, în 1982, şi „Peter Pan şi Wendy“, de J.M. Barrie, în 1987.
În mod straniu şi de neînţeles, la vremea respectivă, „Peter Pan şi Wendy“, ediţia de buzunar a volumului „Poveşti de aur“, de N. Batzaria, precum şi albumul de benzi desenate „Cartas para mis amigos“ au fost publicate fără numele artistei menţionat. Adevărul îl vom afla abia în 2009, când va fi publicată „Monografia Livia Rusz“: sătulă de vicisitudinile regimului comunist, artista a emigrat în Ungaria în ianuarie 1987.
Stabilită la Budapesta, împreună cu fiul său Peter, Livia Rusz începe o nouă viaţă şi o nouă carieră artistică: publică benzi desenate, în reviste şi în albume, ilustrează alte cărţi clasice ale copilăriei, de data aceasta tipărite în condiţii grafice la care nu visase niciodată în România. Astfel, în 1990 a ilustrat volumul „Zengő ABC“, un „abecedar muzical“ ale cărui ediţii succesive s-au vândut în peste 150.000 de exemplare (un adevărat bestseller, raportat la populaţia Ungariei). În anii următori a desenat coperţi şi ilustraţii la volume scrise de autori străini (Wilhelm Hauff, Oscar Wilde) sau maghiari (din Ardeal), precum Benedek Elek, Bajor Andor şi, evident, Fodor Sandor, cu al său pitic Cipi (Csipike, în maghiară).
Ultima carte ilustrată de artistă (şi a desenat folosind lupa, pentru că i se deteriorase vederea) a fost şi ultimul volum scris de colaboratoarea şi prietena sa de-o viaţă, Lucia Olteanu: „Viaţa ca o glumă“, în 2011.
Creându-şi o identitate grafică personală, foarte repede Livia Rusz şi-a fidelizat un public foarte numeros în România, în Ungaria, dar şi în străinătate. În anul 2004, vizitând expoziţia de benzi desenate româneşti de la Salonul Internaţional de la Angoulême, desenatorul francez Curd Ridel mi-a mărturisit că albumul „The Adventures of Quacky and his friends“ (varianta în engleză a albumului „Bilete pe adresa prietenilor mei“) a fost una dintre cărţile de căpătâi ale copilăriei sale.
În 40 de ani de activitate artistică, Livia Rusz a marcat definitiv imaginarul colectiv al mai multor generaţii de copii care, ajunşi părinţi, continuă să-i cumpere cărţile, pentru copiii lor.
Monografie
În anul 2009 am semnat, alături de maghiarul Kiss Ferenc, „Monografia Livia Rusz“. În paginile cărţii – care are prefaţa semnată de scriitorul clujean Mircea Opriţă, la vremea respectivă directorul ICR Budapesta – fanii puteau găsi un amplu interviu cu artista, o bibliografie (aproape) completă a benzilor sale desenate, articole şi, evident, multe desene, dintre care unele inedite. Un an mai târziu, monografia a fost editată şi la Budapesta, în limba maghiară.
Această monografie, precum şi participările Liviei Rusz la Salonul Internaţional al Benzii Desenate de la Budapesta, expoziţiile sale personale organizate în diverse oraşe din Ungaria, dar şi la Stockholm şi la Bucureşti, au relansat cariera artistei. Deşi nu mai desenează din anul 2002, din cauza unor probleme cu vederea, prin intermediul numeroaselor reeditări de benzi desenate şi de cărţi ilustrate, atât în Ungaria, cât şi în România (în această toamnă va apărea la editura Humanitas o nouă ediţie a „Basmelor“ lui Wilhelm Hauff, ilustrată de dânsa), artista trăieşte o perpetuă tinereţe artistică.
Astăzi, doamna Livia Rusz aniversează frumoasa vârstă de 88 de ani! La mulţi ani şi la cât mai multe bucurii artistice!
