Mihai Trăistariu este un artist român cu multe performanțe la nivel internațional, el obținând cu piesa „Tornerò” în cadrul concursului Eurovision din anul 2006 cel mai bun rezultat din istoria țării noastre, fiind vorba de 172 de puncte. L-am întrebat pe celebrul artist, care este viziunea lui asupra industriei muzicii din România și cât de greu le este astăzi mai tinerilor săi colegi de breaslă să se afirme într-un showbiz din ce în ce mai aglomerat.
România Liberă: Care a fost momentul în care v-ați descoperit înclinațiile artistice și ce v-a hotărât să urmați o carieră muzicală?
Părinții mei erau artiști. Mama a cântat, tata a pictat. Si-au dorit ca toți copiii lor să fie artiști. Am făcut pian de la 7 ani. Prin liceu am început să-mi doresc sa urc pe scena. Am luat 3 ani cursuri de teatru. În facultate deja cântam.
RL: V-a fost greu să combinați viața de artist cu activitatea școlară?
Cam da. In liceu … nu neapărat. Dar in facultate începusem deja sa am succes cu muzica și chiuleam, însă, tot student cu bursa de merit am fost.
RL: Considerați că există o problemă cu sistemul actual de învățământ, este acesta capabil să-i orienteze pe tineri spre urmărirea pasiunilor lor?
Din păcate, profesorii de azi nu mai sunt motivați suficient. Nici salariile si nici rezultatele elevilor nu-i mai mobilizează. Și-atunci… nici ei nu-și dau interesul. Iar școala de azi nu te ghidează cum trebuie. Odată ieșit de pe băncile școlii ești derutat, nu știi încotro s-apuci. De cele mai multe ori elevii de liceu habar n-au la ce facultate să dea, iar astfel mulți studenți termină o facultate impusă de obicei de părinți. Tinerii de azi nu prea știu să-și mai urmeze visul, pasiunea așa că… fac ce le spun părinții! Și rău fac!
RL: În ziua de astăzi sunteți un adevărat formator de opinie, foarte activ pe rețelele sociale și cu foarte mulți fani în țară, dar și în afară, majoritatea tineri. Ce părere aveți despre generația actuală care este preponderent captată de magia internetului, de virtual?
Am o părere buna. Eu sunt pentru internet și informație, pentru era vitezei, pentru schimbare, pentru modern. Totuși, magia virtualului poate lua o întorsătura nefavorabilă pentru unii tineri. Mulți dintre ei… doar pierd timpul pe net. Rareori găsești tineri care se folosesc de internet în scopuri educative, spre exemplu.
RL: Credeți că industria muzicii de la noi din țară rămâne deschisă către tinerele talente? Este mai greu acum să te afirmi, decât v-a fost dvs. la începutul carierei?
Este mai greu acum. Sunt mii de tineri care încearcă marea cu sarea. Se zice că azi reușește unul dintr-o suta in showbiz. Eu… aș zice că… unul dintr-o mie. Mi se pare extrem de greu să-ți mai faci un nume. Sunt prea mulți. Și, ce e mai nasol – prea mulți talentați stau pe bara. Așadar, din păcate azi e greu și să te afirmi dar și să te menții.
RL: Dacă ați avea un sfat să-l acordați tinerilor artiști, aflați la începutul evoluției lor, care ar fi acesta?
Eu cred într-un singur lucru, într-o singură rețetă: perseverență. Nu reușește decât acela care nu se lasă, acela care rezistă, acela care încearcă și încearcă din răsputeri. Chiar am urmărit traseele unor tineri ultra-mega-talentați. După vreo 4-5 ani de chin s-au lăsat. Li s-a părut prea greu. Au ajuns la concluzia că azi, fără bani sau relații, nu faci nimic in showbiz. Ideea e că nu e chiar așa. Greșeala majoră pe care o fac e că ei se concentrează pe lucruri auxiliare cântatului cum ar fi un look trendy, o muzica mult prea facilă, prea trecătoare, prea comercială… și-atunci… uita sa mai cânte!
Ia să-și caute un stil fain, ia sa cânte wow, ia sa vină cu un sound aparte… Abia atunci radiourile sunt tentate să te difuzeze când ești special, unic, rar, nemaiîntâlnit, nemaivăzut, nemaiauzit. Ei au tendința să copie artiștii locali sau internaționali, atât la partea muzicală cât și la apariția pe scenă. Și-atunci, nefiind original… nu te mai bagă nimeni în seamă. Oricum, unii sunt norocoși și pur și simplu se strecoară prin tot oceanul ăsta plin cu pești și reușesc într-un final. Deci ai nevoie de ambiție, perseverență, răbdare, muncă la greu. Succes, tuturor!
A vândut până acum peste 2.000.000 albume în țară și în străinătate
Mihai Trăistariu s-a născut la Piatra Neamț iar actualmente locuiește în Constanța. A urmat clasele I – VIII la Școala generală nr. 4 (” Elena Cuza „) din Piatra Neamț, iar apoi a absolvit Colegiul Național „Petru Rareș” din Piatra Neamț, secția matematică-fizică obținând note de peste 9 la toate disciplinele în cadrul examenului de bacalaureat. A absolvit Facultatea de matematică în cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași, specializarea matematică-informatică, iar apoi și Facultatea de Actorie, în cadrul Universității „Ovidius” din Constanța, reușind să îmbine cu succes cariera artistică cu studiile.
Între anii 1996-1998 participă la 18 concursuri naționale de interpretare, obținând de fiecare dată rezultate și de 7 ori marele premiu. Din 1998 a cântat în trupa de succes Valahia creând marile hit-uri ale finalului anilor 90’ și începutului anilor 2000’: „Banii și fetele” și „Banana”, după care a început o carieră de solist.
Acum 14 ani Mihai Trăistariu a reprezentat România în cadrul concursului Eurovision la Atena cu piesa „Tornerò”, obținând un rezultat istoric pentru țara noastră, 172 de puncte, ocupând locul 4 în cadrul competiției muzicale.
Și-a dorit din tot sufletul să o ajungă pe Mariah Carey
Mihai Trăistariu are până în acest moment un număr impresionant de premii și trofee câștigate de-a lungul carierei, dar probabil cea mai mare reușită a acestuia a fost să fie recunoscut ca singurul bărbat din lume care poate cuprinde cu vocea sa 5 octave și o terță în urma atestării de specialiști. Deocamdată singurul record omologat aparține cântăreței Mariah Carey : 5 octave și jumătate.
