Pentru prima dată la o competiţie continentală sau mondială, doi fraţi, Jerome şi Kevin-Prince Boateng, vor face parte din echipe reprezentative diferite. Este un caz intrigant şi, totodată, o premieră în lumea sportului, nu numai a fotbalului. Primul va evolua pentru naţionala Germaniei, în timp ce al doilea pentru naţionala Ghanei. Mai mult decât atât, cei doi se vor întâlni şi pe teren în ultima rundă a Grupei D, când Germania va da piept cu Ghana la Johannesburg, pe 23 iunie.
Legăturile de familie merg departe. Nu mai puţin de 47 de perechi de fraţi au jucat de lungul timpul la turneele finale ale Cupei Mondiale, însă dintre acestea doar una singură a pus mâna pe mult râvnitul trofeu Jules Rimet. Acest lucru s-a întâmplat în 1966, când Anglia, cu Jack şi Bobby Charlton, a câştigat Cupa Mondială pe teren propriu. Cei doi au mai jucat împreună şi 1970, la ediţia din Mexic.
Taţi şi fii la Mondiale
Fiii de dulgheri devin dulgheri, fiii de actori devin actori. Aşa cum se spune au meseria în sânge. Aşadar nu ar trebui să fie nici o surpriză dacă astfel de legături genetice apar şi în istoria Cupei Mondiale. La World Cup 1934, Martin Vantolra a jucat pentru Spania, în timp ce Roger Rio pentru Franţa, pentru ca după 40 de ani de ani fiii acestora să beneficieze şi ei de şansa de a fi prezenţi la cea mai importantă competiţie fotbalistică din lume.
Ediţia 2010 a Cupei Mondiale a dus relaţia tată-fiu la un alt nivel. Americanii speră ca antrenorul selecţionţei, Bob Bradley, alături de fiul acestuia, mijlocaşul Michael Bradley, să ducă SUA cât mai sus. Reprezentativa de peste Ocean nu este singura în care tatăl îşi convoacă fiul. Cazul Slovaciei este şi mai impresionant. Trei generaţii au făcut parte din naţionale Cehoslvaciei şi mai apoi a Slovaciei. Vladimir Weiss (născut în 21 spetembrie 1939) a jucat în echipa naţională, dar nu a prins nici un turneu final de Campionat Mondial. În schimb fiul său, Vladimir Weiss (născut în 22 septembrie 1964) a participat la Mondialul din 1990, iar nepotul său (născut în 30 noiembrie 1989) este convocat de tatăl său pentru ediţia din Africa de Sud.
Istoria turneelor finale este presărată cu mai multe poveşti similare, nu mai puţin de 18 foşti jucători prezenţi la mondiale văzându-şi copiii călcându-le pe urme, Pepe Reina (Liverpool), Diego Forlan (Atletico Madrid) şi Xavi Alonso (Real Madrid) intră şi ei în această categorie. Reina şi-a urmat tatăl când a apărat poarta Spaniei la ediţia din 2006, la 40 de ani distanţă după ce Miguel Reina a fost prezent cu reprezentativa iberică la Mondialul din 1966. Pablo Forlan, tatăl lui Diego Forlan, a făcut parte din naţionala Uruguayului la CM 1966 şi 1974, în timp ce atacantul lui Atletico Madrid a debutat în competiţia mondială în 2002.
Uneori, o generaţie este sărită. Este cazul lui Mario Perez, fundaşul Mexicului în 1970. Acesta a jucat la Mondial la 40 de ani distanţă de la prezenţa bunicului său la prima ediţia a Cupei Mondiale, din 1930, desfăşurată în Uruguay.
