» Curtea Muzeului Regiunii "Portile de Fier" pare a fi fara stapan. Imprejmuita doar cu numele pe laturile de rasarit si apus, in resturile de gard s-au deschis, dupa bunul plac, cateva "porti" prin care localnicii isi arunca gunoaiele pe ruinele care amintesc de stramosii nostri indepartati.
Perimetrul in care abia am pasit este sigur uitat de vremuri. Dupa abundenta balariilor, marimea mormanelor de moloz, de gunoaie si alte mizerii aruncate aici, in vecinatatea Dunarii, locul cel mai bogat in vestigii istorice de pe teritoriul tarii pare parasit de catre gospodarii celui mai vechi municipiu de pe teritoriul romanesc. Doar calea ferata de pe malul fluviului tiveste drept, cu un chenar regulat, urmarind cursul apei, tristul peisaj. Intre piciorul Podului lui Traian si Cetatea Severinului zona ti se infatiseaza jalnic, semn ca inca mai suferim de doua mari neajunsuri: neglijenta si dispretul.
Sufocate de atata nepasare, castrul si baile romane, piciorul celebrului pod ori biserica cu contraforturi se degradeaza galopant sub actiunea intemperiilor ce au macinat liantul declansand prabusirea, treptat-treptat, a intregii structuri a cetatii-oras care ajunsese una dintre cele mai mari urbe ale Imperiului roman intinse in acea infloritoare perioada pe mai bine de 60 hectare. Din 1972, la ruinele complexului arhitectonic nu s-a mai intervenit pentru conservarea lor. si urmarile se vad la tot pasul: componentele lui si-au pierdut din calitate, inscriptiile s-au sters si nimic nu mai poate fi valorificat pentru stiinta. Solicitarea din urma cu cateva decenii a reputatului arheolog Nicu Davidescu, fost director al muzeului, de numele caruia se leaga descoperirea tezaurului de la Hinova (cel mai mare gasit pana acum in Romania) privitoare la construirea unui lapidarium din sticla pentru pastrarea integritatii monumentelor din zona n-a mai fost nici pana astazi indeplinita. Aceasta este marea dezamagire pentru arheologi care nici dupa 1900 de ani nu pot face o cercetare completa a templelor importante de aici. si cum o nenorocire nu vine niciodata singura, incepand cu anul 1982 vechea cale ferata a fost mutata cu sase metri mai sus – operatiune determinata de construirea hidrocentralei de la Ostrovu Mare si formarea lacului de acumulare – si, ca urmare, au avut de suferit piciorul podului, termele si latura de sud a castrului roman.
Din loc in loc cad caramizile desprinse din istoricele ziduri pe care nu se osteneste nimeni sa le puna la loc. "Intreprinzatorii" le-au gasit folosinta: fie in corpul vilelor pe care le-au inaltat pe ruinele romane, fie in treptele amenajate pentru coborarile pantei inspre fluviu. In lipsa fondurilor, toate proiectele care vizeaza protejarea inestimabilelor valori au ajuns niste iluzii.
