La poalele Muntilor Orastiei, strajuit de vechile cetati dacice, se afla satul Vaideei. O localitate cu 300 de case, din care mai bine de jumatate sunt locuite de vaduve. Localnicii sunt atat de obisnuiti cu aceasta situatie incat nici nu o observa. Pentru strainii de acele locuri multimea de batrane care-si gospodaresc singure casele pare cel putin stranie. Registrele de decese ale Primariei Romos, comuna de care apartine Vaideei, confirma faptul ca, din patru decese, in trei cazuri este vorba despre barbati. Batranii sustin ca satul a fost blestemat sa ramana fara „mana barbateasca”, mai ales ca numele localitatii este, de fapt, prescurtarea expresiei unui trecator care, cand a vazut cele cateva case ce existau in urma cu 300 de ani, ar fi exclamat: „Vai de ei!”.
Saveta Antohi are 72 de ani. A ramas vaduva cu 40 de ani in urma. La numai 36 de ani, sotul sau a murit intr-un accident de munca, la combinatul din Hunedoara. Si-a crescut copilul singura. Pentru ca in sat acesta nu avea nici o perspectiva, a plecat si el „la oras”.
De ani buni, batrana traieste singura si se descurca cum poate. „Ne mai rugam de unul si de altul sa ne ajute. N-avem incotro. Daca asa a vrut Dumnezeu, sa ne lase singuri pe lumea asta”, spune batrana, oprindu-si discret o lacrima ce sta sa cada din coltul ochiului. Singurul ei „suflet” apropiat este Pufi, cainele maidanez care o urmeaza credincios peste tot. Pe aceeasi ulita cu Saveta Antohi mai locuiesc inca 12 vaduve in cele 15 case care se intind de o parte si alta a unei vai.
Pe cealalta ulita a satului, ceva mai lunga, babele s-au adunat la sfat, in fata unei case mici, dar ingrijita, vopsita cu var si cu o gradina de flori in fata intrarii. Proprietara este Ana Baldea, de 75 de ani, si face si ea parte din categoria vaduvelor. A ramas singura in urma 20 de ani. Sotul sau s-a imbolnavit de pneumonie, dar nu a vrut sa dea ascultare doctorului si sa stea la pat cel putin doua saptamani.
Barbatul spunea intruna ca are foarte multa treaba si nu-si permite sa stea in casa. Incapatanarea i-a fost, pana la urma, fatala, iar sotia sa, Ana, a ramas singura cu o pensie de agricultor de 500.000 de lei, care nu-i acopera nici a 20-a parte din costurile tratamentului pentru ulcerul varicos de care sufera.
„Medicamentele de care am nevoie costa 12 milioane. Am noroc ca ma mai ajuta cei doi copii ai mei. Altfel, as fi fost demult dusa si eu pe lumea cealalta”, spune femeia. Ana Baldea a suferit si de paralizie partiala dreapta. Vointa, dar si nevoia au impins-o sa incerce sa se miste, totusi. Astfel, a reusit sa-si revina aproape in totalitate, in ciuda varstei si a gravitatii afectiunii.
Aproape toate vaduvele din Vaideei traiesc la fel si au aceeasi poveste. Sotii le-au murit in razboi, accidente de munca sau rapusi de bolile pe care nu le-au tratat la timp fie din ignoranta, fie din saracie. Vaduvele din Vaideei nu se plang, traiesc din pensii de mizerie, muncesc in jurul casei si se ajuta intre ele intr-o solidaritate exemplara.
Toate au auzit de un blestem ce s-ar fi pus asupra satului, dar, chiar daca sunt superstitioase din fire, nu cred in asa ceva: „Sa ne fereasca Cel de Sus de un blestem, ca si-asa suntem noi destul de incercate de greutati. Mergeti pe ulita in sus si, aproape din poarta-n poarta, dati de muieri batrane si ramase singure, exact ca mine”, spune Ana Baldea.
Registrele de decese din ultimii zece ani detinute de Primaria Romos arata ca la Vaideei decesul unei femei apare, in medie, dupa moartea a trei barbati.
