România este astăzi una dintre ţările europene cele mai afectate de criză, iar o comparaţie între actualul impas economic, început în 2008, şi colapsul anilor ’90, poate fi făcută cu uşurinţă, potrivit lui Yotov, citat de Agerpres.
Dacă la începutul anilor ’90, magazinele erau goale, astăzi rafturile supermarketurilor abundă de mărfuri, dar aceasta este o slabă consolare, având în vedere că numărul celor care le pot cumpăra scade vertiginos. În mod inexplicabil, însă, inflaţia rămâne înaltă, peste 4%. Indicatorii economici se înrăutăţesc, dar clasa politică pare să fie mai degrabă ocupată să-şi centralizeze pârghiile puterii decât să răspundă semnalelor de disconfort crescut ce vin din partea societăţii.
Astăzi, din cauza concedierilor continue, şomajul este în creştere rapidă şi un milion de persoane (circa 10% din forţa de muncă) nu au în prezent un loc de muncă. Greve masive şi organizate agită pieţele din România, în contextul în care lucrătorii încearcă să-şi apere propriile salarii.
Guvernul de centru-dreapta al premierului Emil Boc promovează diferite prevederi, aparent cu consimţământul FMI, cu obiectivul de a reduce salariile şi pensiile ”privilegiate”. Economiştii şi sindicatele, însă, susţin că astfel de măsuri vor duce la o înrăutăţire drastică pentru clasele cele mai slabe, aflate deja la limita pragului de sărăcie.
Potrivit lui Yotov, la sfârşitul lunii martie, directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn, a criticat dur clasa politică românească, acuzând-o pentru faptul că nu îşi asumă suficient responsabilitatea ce îi revine şi a avertizat că şomajul va continua să crească şi în 2010. O delegaţie a FMi şi-a început vizita în România, la 27 aprilie, pentru a exercita noi presiuni asupra autorităţilor, a le determina să reia reformele şi a restitui vechi rambursări sectorului privat, o măsură ce ar trebui să creeze noi locuri de muncă şi să umple visteriile publice.
În contextul în care indicatorii economici continuă să se înrăutăţească, populaţia se arată tot mai nemulţumită din cauza agravării condiţiilor de trai. La 22 aprilie, circa 80% dintre profesorii români au participat, sau şi-au manifestat solidaritatea faţă de una dintre manifestaţiile de protest cele mai ample organizate vreodată de sindicatul din domeniu. Pe lângă chestiunea salarială, profesorii protestau şi împotriva noii legi privind educaţia publică care, în opinia lor, va produce forţă de muncă mai puţin calificată. Sindicatele au anunţat recent greve şi mai ample în lunile mai şi iunie, pentru a bloca noile norme care reglementează salariile, pensiile şi sectorul educaţiei în ansamblu.
Pe fondul protestelor, mass-media continuă să prezinte pe prima pagină stilul de viaţă luxos al multor exponenţi ai guvernului, precum cel al ministrului economiei, Adriean Videanu, scrie ziaristul bulgar. Totodată, denunţă încercările executivului de a distrage atenţia opiniei publice de la propria incapacitate de a gestiona situaţia, mai consideră acesta.
În opinia lui Yotov, reformele par să se afle într-un punct mort. În sectorul judiciar totul este din nou blocat, iar Comisia Europeană, în raportul ei din 23 martie, nu şi-a ascuns nemulţumirea legat de acest aspect.
Infrastructura ţării rămâne slabă, iar mai problematică se dovedeşte gestionarea fondurilor europene, care ar trebui să servească la ameliorarea ei şi la impulsionarea dezvoltării economice şi a investiţiilor străine. La sfârşitul lui martie, ministrul transporturilor Radu Berceanu a recunoscut că, în pofida promisiunilor, în 2010 nu se vor completa noi kilometri de autostradă din lipsă de fonduri.
Ca şi cum toate acestea nu ar fi suficiente, cazul Ameliei Antoniu, prim-solista în vârstă de 36 de ani a Teatrului de Operetă ”Ion Dacian”, care a intrat în comă la sfârşitul lunii aprilie după ce a fost supusă unei intervenţii uşoare, într-un spital din Bucureşti, le-a amintit românilor de profundele carenţe ale sistemului lor de sănătate, generând o dezbatere aprinsă în mass-media.
În opinia unor observatori, toate acestea ar putea oferi bazele pentru o ”explozie a mămăligii”, aşa cum se întâmplă cu mămăliga românească dacă este lăsată prea mult pe foc, indicând astfel o revoltă generală a unei populaţii împinse la limita supravieţuirii.
În timp ce ţara este zguduită de tensiuni politice şi sociale crescânde, clasa conducătoare românească, condusă de preşedintele Traian Băsescu şi de premierul Emil Boc, pare focalizată în primul rând pe centralizarea şi mai mare a pârghiilor puterii, este de părere analistul. Pentru moment, nimic din România nu se întâmplă fără consensul evident sau tacit al lui Băsescu, considerat ”naşul politic” al actualului executiv, având în vedere că preşedintele este şi liderul informal al principalului partid de guvernământ, PDL – scrie sursa citată.
Guvernul a propus recent modificări constituţionale, pe care analiştii şi opozanţii politici, precum fostul premier social-democrat Adrian Năstase, le denunţă drept anticamera unei posibile dictaturi. Executivul face presiuni pentru modificarea structurii parlamentare în una unicamerală, reducându-se numărul maxim de parlamentari la 300 şi asigurând deplina imunitate a şefului statului, mai relevă semnatarul articolului.
La drept vorbind, aminteşte Yotov, Băsescu şi-a văzut aprobată tranziţia spre un parlament unicameral datorită unui referendum popular, organizat în aceeaşi zi cu primul tur al alegerilor prezidenţiale. În mod ironic, la baza succesului lui Băsescu se află unul dintre sloganurile sale populiste cele mai reuşite, şi anume pretenţia de a fi în realitate unica contrapondere la ”ticăloşiile” elitei politice actuale, consideră analistul.
În orice caz, în cursul campaniei electorale, Băsescu nu i-a spus electoratului său că intenţiona să elimine Senatul, singura instituţie încă controlată de opoziţie şi în măsură să menţină un anumit echilibru al puterii, şi nici că intenţiona să-şi cimenteze imunitatea, să devină imun la procedura de ‘impeachment’ şi să aibă posibilitatea de a dizolva camerele după voia sa, comentează analistul bulgar.
Profesorul de ştiinţe politice şi comentatorul Daniel Barbu a declarat recent în cursul unei conferinţe de presă că, după calcule atente, se poate afirma că deşi majoritatea celor care s-au dus la urne pentru a vota în cadrul referendumului s-a exprimat în favoarea modificărilor instituţionale (circa 90% din consensuri), aceştia reprezintă doar o fracţiune dintre cei cu drept de vot, dintre care mulţi nu erau de acord cu propunerea, sau nu au considerat-o suficient de relevantă.
”Astăzi avem atât politicieni răi cât şi o Constituţie rea”, a spus Barbu, care a adăugat că este nevoie de o cartă constituţională total nouă şi nu de continue ajustări făcute după măsura celor care guvernează. Analist politic şi profesor universitar la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Cristian Pârvulescu a criticat încercările clasei politice de a impune schimbări constituţionale în mare grabă, fără o reflecţie.
Potrivit criticilor, populismul lui Băsescu va deveni curând evident şi va sfârşi prin a se dovedi o armă cu dublu tăiş pentru preşedinte.
Există puternice semnale care arată că, din cauza creşterii sărăciei sau a încercării de marginalizare a democraţiei, societatea civilă românească s-ar putea ridica împotriva celor care o guvernează. În primul caz ar fi vorba de o simplă luptă pentru supravieţuire, în timp ce în al doilea de o dovadă de maturitate, consideră Yotov. Este un scenariu care s-a mai văzut deja în regiune în ultimii ani şi, din păcate, pare să fie singura cale pe care o poate parcurge România de astăzi, notează în final, în aceeaşi notă critică, autorul analizei.