» In localitatea Ciocanesti de pe malul Dunarii exista mai multe familii care se cheama "Sfantu".
» Oamenii cu acest nume se trag dintr-un stramos comun care in urma cu 200 de ani s-ar fi vindecat miraculos de o boala grea.
» Localnicii i-au zis omului "Sfantu", iar cei noua copii ai acestuia si-au trecut in acte noul nume.
Am fost in locul in care traiesc Sfantu Ion, Sfantu Vasile, Sfantu Petru si Sfantu Gheorghe. Nu va grabiti sa spuneti ca as comite o blasfemie, pentru ca nici prin gand nu mi-a trecut sa ajung in cine stie ce alte sfere. Am mers doar pe o sosea din Romania, de-a lungul granitei cu Bulgaria, de la Giurgiu spre Oltenita, iar mai departe spre Calarasi, pana in comuna Ciocanesti, ca sa aflam povestea unui neam al carui nume s-a nascut dintr-o "minune dumnezeiasca", asa cum sunt convinsi si azi localnicii. Totul s-a petrecut cu aproape 200 de ani in urma, iar de atunci cei care se trag din aceasta stirpe au purtat numele de Sfantu chiar in actele de identitate.
La sfat pe marginea drumului
Liniste si pace in comuna asta de granita. Nici tipenie de om nu era prin curti, ziua in amiaza mare. Pe marginea drumului, sub un umbrar, ca un fel de statie de autobuz, zarim pe o bancuta patru femei care se integrau perfect in atmosfera asta unde ti se pare ca timpul a ajuns la capatul drumului. Ne apropiem smeriti de ele si le rugam sa ne dea o mana de ajutor. Le zicem ca am venit sa aflam povestea celor care poarta numele de Sfantu, daca or exista cu adevarat acesti oameni aici. "Exista", ne raspunde repede una dintre femei. Dupa care incepe o adevarata sedinta intre cele patru satence, pentru ca nu se puteau pune totusi de acord unde stau crestinii aceia.
Ba langa biserica, ba langa scoala, ba mai la dreapta, ba mai la stanga. Parerea majoritara iese pana la urma la iveala, asa ca suntem trimisi in apropierea bisericii din comuna. "Acolo stau cei pe care ii cautati dumneavoastra", suna verdictul final. Nu mai spun ca la inceputul conversatiei noastre femeile ne-au descusut, crezand ca suntem de la vreo secta. Le-am aratat legitimatiile, convingandu-le de intentiile noastre bune.
La doi pasi de biserica
Ajungem la fix. Chiar in apropierea bisericii, cum ni se spusese. Case mici, cum se fac la tara. Curti pline de verdeata si de pomi. Plus orataniile. Ele ce mai fac galagie. Strigam in vant, poate ne-o auzi cineva, dar nu trece mult si de dupa o sura ies cativa oameni in varsta, iar in fruntea lor un preot cu un caiet in mana. Dam binete, iar de la parinte aflam ca strange ajutoare de la sateni pentru sinistratii din Moldova, dupa care fata bisericeasca ne raspunde, la solicitarea noastra, ca nu stie prea multe despre cei cu numele de Sfantu pentru ca e preot nou in zona asta. "Dar ati nimerit bine, pentru ca aici e casa lui Sfantu Gheorghe. Sunt oameni de omenie, cu frica de Dumnezeu", ne asigura omul cu patrafir, dupa care pleaca mai departe cu lista sa de ajutoare.
Sfantu din cartea de identitate
Le spunem apoi gazdelor pentru ce am venit. S-au mirat ca am batut atata drum pentru ei, caci se considera "simpli muritori". Apare intre timp si o femeie mai tanara, aflata in trecere, care ne zice ca se trage tot din neamul acesta, dar dupa maritis a luat numele sotului, insa ea pare a fi cea care stie cel mai bine de unde vine numele de Sfantu. Ca sa ne arate ca nu-i de saga, Sfantu Gheorghe se duce in casa si se intoarce repede cu actul sau de identitate. Vedem clar ca scrie sus Sfantu, ca nume de familie, iar dedesubt e Gheorghe, ca prenume. La care sotia lui Gheorghe mai face si ea un drum pana in casa si se intoarce cu doua tablouri ale bunicilor si strabunicilor ca sa ne arate ca trecutul e pastrat cu sfintenie in casa aceasta.
Povestea unei minuni
Femeia cea tanara despre care va povesteam, Pompilia Barliga, ne-a spus ca aici, in comuna Ciocanesti, in jurul anului 1820, s-a petrecut ceea ce lumea a spus atunci ca a fost o minune. Era un om, pe numele sau Vasile, care cazuse la pat, rapus de o boala grea. Toti credeau ca nu mai are zile multe, zacea la pat aproape fara suflare. Deja se faceau pregatiri de inmormantare, dar la un moment dat, cand nimeni nu se mai astepta, omul acela s-a ridicat din pat de parca nu avusese nimic. S-a vindecat miraculos. Toata suflarea satului a fost convinsa ca numai o minune a lui Dumnezeu putea sa faca asa ceva. si satenii i-au spus de atunci Sfantu celui "trezit" din morti. Sfantu Vasile. Desi pana atunci fusese Ganea, dupa numele sau de familie. "Acela a fost stra-strabunicul meu.
Asta e povestea pe care mi-a spus-o tatal meu, iar el o stia de la tatal lui", spune doamna Pompilia despre cel dintai Sfant din aceasta comunitate. Se mai stie ca acel Ganea a lasat in urma lui noua copii. Urmasii sai au trecut noul nume in acte, inca din acele vremuri vechi, apoi l-au dus mai departe si l-au inmultit din generatie in generatie pana in ziua de azi.
Cineva din neam a renuntat la nume
Am vrut sa stim de la Sfantu Gheorghe daca au fost probleme pe vremea regimului comunist, mai ales ca in timpurile acelea ateismul se batea cap in cap cu credinta in cele sfinte, iar un astfel de nume poate ca le-a creat la un moment dat frisoane "tovarasilor". N-a vrut sa ne spuna prea multe barbatul din fata noastra, dar sotia lui, Lenuta, ne-a explicat ca erau doar mici rautati pe la scoala, cu copiii, dar nimic altceva. "Unchiul meu a pastrat acte vechi de 100 de ani in care numele de Sfantu e pomenit", adauga stapanul casei, apoi isi aminteste de fratele sau, Sfantu Dumitru, care traieste in alta parte, in comuna Afumati. Mai e cineva din neam si prin Canada, dar de acela se stie ca si-ar fi schimbat numele inca de cand era in Romania, dar nu se stie din ce cauza. Poate a fost obligat s-o faca, isi dau cu parerea gazdele.
Statistica de la primarie
De la Primaria din Ciocanesti aflam datele oficiale despre subiectul nostru. Suntem primiti chiar de primarul care are si el un nume cu rezonante biblice. Pe omul acesta il cheama Petru Pavel. stie si el despre consatenii sai, cei pe care i-am intalnit noi, dupa care oficialul le da dispozitie subalternilor sa caute prin catastifele institutiei ca sa afle exact cate familii cu acest nume traiesc in comuna de la Dunare. Raspunsul vine repede. Suntem instiintati ca exista patru familii care au aceeasi origine. "E vorba de familiile Gheorghe, Vasile, Ion si Petru. Toti poarta numele de Sfantu. Sunt oameni de treaba, ii stiu, un model pentru comunitate", zice primarul, bucuros ca se "va scrie, in sfarsit, in ziarele centrale" si de acest colt uitat de tara.
Tot mai multi…
Pe cand stateam la vorba cu cei din familia lui Sfantu Gheorghe am mai avut parte de o statistica. Barbatul a stat si s-a gandit cati copii de parte barbateasca s-au nascut in tot neamul acesta in ultimii ani, fie ca sunt cele patru familii din Ciocanesti, fie de la Afumati. si concluzia a fost destul de optimista. "Ar fi vreo cinci baieti", opineaza nea Gheorghe, care e convins ca numele acesta nu va disparea in veci, ba chiar se va inmulti. "Cu ajutorul lui Dumnezeu", in care oamenii acestia cred, convinsi ca nici pomeneala sa-l fi suparat pe Cel de Sus cu numele lor. Chiar daca cei tineri fie au luat calea strainatatii, fie au ajuns pe la Bucuresti sau in alte parti ale tarii, "firul nu se va rupe", e speranta de la capatul acestei discutii.
Cine stie, poate ca pana azi ar fi fost mai multe familii cu acest nume dar vremurile au fost tulburi si sangele s-a amestecat uneori. "Pe timpul razboiului, cand barbatii mureau pe front, femeile se recasatoreau, faceau alti copii, dar mai aveau odrasle si de la primul sot. Asa se amestecau neamurile si se pierdea originea familiei", ne explica madam Pompilia, care ne-a zis ca nu se supara daca o sa-i trecem in acest material numele de fata, cel de Sfantu.
