» De doua decenii, cetatenii tarii vecine de la Apus traverseaza, alaturi de romani, bulgari, cehi, slovaci, polonezi si alti fosti internati in fostul lagar sovietic, tranzitia spre o visata normalitate – economica, politica si sociala. A fost – si ramane – un drum cu hartoape, dar in general ascendent. Spre deosebire de majoritatea colegilor de lagar, Ungaria a pornit pe acest drum cu un avantaj relativ, asigurat de atenuarea regimului politic comunist ca urmare a fricii instalate in politrucii de la Budapesta de eroica Revolutie Maghiara din 1956, inabusita in sange – dar un sange care nu a fost varsat in zadar. Nivelul de trai al locuitorilor Ungariei a crescut, dupa 1989, si gratie masivelor investitii straine, iar in anii recenti veniturile populatiei au crescut partial fara justificare economica, in urma unor masuri populiste cu caracter electoral. Acestea au dus la probleme economice majore, cu repercusiuni asupra standardului de viata, atunci cand Ungaria – mai integrata Vestului dezvoltat – a avut mai mult de suferit decat Romania in prima faza a turbulentelor economice globale.
In 1989, aprovizionarea populatiei cu produse alimentare si cu bunuri de consum era mai buna decat in majoritatea celorlalte foste tari ale lagarului sovietic. In general, cetateanul Ungariei "socialiste" nu se confrunta nici pe departe cu probleme economice de gravitatea celor din Romania vecina sau din Bulgaria, greutati provocate, printre alte cauze, de economiile la materiile prime energetice impuse de conducerile de la Bucuresti si Sofia. In 1986, consumul de carne pe cap de locuitor era, in Ungaria, cel mai ridicat din intreaga Europa Rasariteana. La capitolul "bunuri de larg consum", situatia Ungariei sub regimul comunist s-a imbunatatit substantial intre anii ’60 si mijlocul anilor ’80: de la o bicicleta si un aparat de radio in proprietatea marii majoritati a familiilor la situatia din 1984, cand 96 la suta din familii posedau o masina de spalat (fata de 20% cu un sfert de secol inainte), fiecare familie, practic, avea frigider, iar numarul televizoarelor il depasea cu 8 la suta pe cel al familiilor.
In 1988, salariul mediu era de 6.000 de forinti, cu 15 procente peste baremul oficial de atunci pentru definirea saraciei. Sub acest nivel traiau, spre sfarsitul regimului comunist si conform criteriilor oficiale ale vremii, intre 25 si 40 la suta din populatia Ungariei. Nu trebuie uitat insa ca, pentru a-si asigura un nivel de trai cat de cat acceptabil (ori o saracie nu prea lucie…), majoritatea maghiarilor erau nevoiti sa isi ia un al doilea serviciu sau chiar doua "slujbe" suplimentare. Acest lucru a devenit posibil datorita liberalizarii relative permise de regimul Kadar – si a fost necesar si din cauza inflatiei constante din anii ’80.
Dupa 20 de ani de "postcomunism", cum prefera maghiarii sa-si numeasca tranzitia, o familie medie din Ungaria cheltuieste pe alimente ceva mai mult de o cincime din banii castigati, fata de 27,1% in 1986. (In Romania, majoritatea populatiei cheltuieste pe alimente jumatate – sau mai mult – din venit.) Maghiarul mediu din Ungaria consuma anual 5 kilograme de peste (romanul – 3 kilograme, iar americanul – aproape 4).
Cumparaturile "neesentiale" includ, in afara banilor cheltuiti pe tutun si bauturi alcoolice, aparatele electrice si electronice, care "inghit" si ele procentaje semnificative din bugetul familiei. Astfel, intre 2000 si 2006, inventarul de telefoane mobile, CD-playere si computere personale a crescut de trei pana la 6,4 ori, cum a crescut rapid si numarul masinilor de spalat, al cuptoarelor cu microunde si al automobilelor (acestea din urma, cu 50 pana la 70 la suta). Intre anii 2000 si 2007, s-a ajuns de la 232 masini la mia de locuitori la 300 (putin peste trei milioane de unitati), varsta medie a parcului auto din Ungaria (fara utilitare) fiind de 10,3 ani.
Casa mea, castelul meu
In Ungaria, in 1980, aproape doua milioane si jumatate de familii locuiau intr-o casa sau intr-un apartament proprietate personala, iar aproape un milion locuiau cu chirie. In 1990, numarul familiilor proprietare crescuse cu aproximativ un sfert de milion, in timp ce numarul familiilor chiriase scazuse, dar numai cu vreo 13 mii. In primii zece ani de dupa schimbarea de regim, familiile proprietare s-au inmultit cu aproape trei sferturi de milion, iar dupa inca cinci ani, in 2005, s-au mai adaugat vreo 200 de mii. Numarul familiilor chiriase a scazut, intre 1990 si 2005, cu vreo 750 de mii. Aceste evolutii reflecta procesul de privatizare a asa-numitului "fond locativ de stat", un segment alcatuit din locuintele nationalizate (furate de la proprietarii de drept) si din apartamentele de bloc construite de stat. In vremurile comuniste, locuintele "de stat" erau majoritare doar in marile orase si mai cu seama in capitala Budapesta, unde au fost mai multe nationalizari – desigur, pentru ca acolo traiau si isi aveau locul de munca mai multi "tovarasi" care ravneau la locuintele altora, si nu de orice fel: cele mai potrivite li se pareau cele ale fostilor "exploatatori".
Dupa 1989, apartamentele din blocurile construite de stat au fost vandute ieftin chiriasilor, iar cei care doreau sa-si construiasca locuinte au fost stimulati de guvernanti cu subventii. In 1993, 92,2 la suta din locuitori erau deja proprietari. Casele construite in ultimii 20 de ani, mai ales cele ridicate in ultimii zece ani, sunt scumpe – desi mai putin scumpe, in general, decat cele din Romania. Budapesta a cunoscut si ea, inainte de 2004, cand a intrat in Uniunea Europeana, o crestere irationala a preturilor locuintelor. Intre timp, "balonul imobiliar" budapestan s-a dezumflat partial, iar o parte insemnata din membrii clasei de mijloc s-a mutat in suburbiile nou-construite. Acum un an, o casa/un apartament in capitala Ungariei nu costa mai mult (si, in majoritatea cazurilor, costa chiar substantial mai putin) decat o unitate locativa echivalenta din Bucuresti. In prezent, diferenta s-a micsorat, pentru ca si la noi locuintele s-au ieftinit sau par sa se fi ieftinit, mai ales cele construite de stat inainte de 1990.
In cazul maghiarilor bogati si al strainilor din categoria "expat", chiria pentru o casa cu 4 camere situata dincolo de periferiile Budapestei sau ale altor mari orase, deci in suburbii, se ridica la 1.000 de euro (fara utilitati), iar pentru o casa cu 4 camere situata intr-o zona semicentrala chiria lunara este intre 3.000 si 6.000 de euro.
La cealalta extremitate a scarii confortului si posibilitatilor, un student care locuieste cu chirie trebuie sa plateasca lunar intre 160 si 240 euro/luna, plus costul utilitatilor. S-a calculat ca un student cu venituri normale pentru statutul sau social are nevoie, intr-o luna, de cel putin 400 de euro – pentru chirie, utilitati si iesit, o data sau de doua ori, la un restaurant ieftin. Asta, cand salariul minim lunar este echivalentul a 260 de euro. In estul Ungariei, salariul mediu brut al unui muncitor este de 370 de euro, iar cel al angajatilor din categoria "white collar" ("gulerele albe") – de 700 de euro. Salariul mediu net pe intreaga Ungarie este de 340 de euro.
La piata (sau la hipermarket)
In marile magazine din Ungaria, produsele de bacanie costa (mai mult sau mai putin) cat in tarile vest-europene. Poti cumpara mai ieftin doar din pietele de cartier sau din orasele mici, eventual intr-un mic numar de magazine mici, de cartier. Cat priveste comparatia cu Romania, o puteti face singuri. Iata cateva preturi actuale, intr-un tabel ce contine produse alimentare, dar si alte lucruri necesare traiului decent.
PRETURI
Paine (kg) 0,8-1,2 EUR
Lapte (l) 0,7-1 EUR
Oua (6 buc.) 0,8 EUR
Zahar (kg) 0,6 EUR
Bere (sticla) 0,8 EUR
Vin de masa (sticla) 2-12 EUR
Benzina/motorina (l) 1,1 EUR
Internet rapid (pe luna) 28 EUR
Bilet autobuz 0,9 EUR
Abonament autobuz etc. 30 EUR
Abonament student 12 EUR
Bilet cinema 5 EUR
Intrare muzeu 2-5 EUR
Intrare bazin, strand 5-12 EUR
