Nu doar bebelusii se nasc cu probleme sau mor in maternitatile jalnice din Romania, ci si mamele au uneori aceeasi soarta tragica. Cazul Nataliei Ionescu, sotia colegului nostru Mihai Ionescu, redactor la Departamentul Externe, nu este doar un deces suspect, dupa o cezariana pentru care nu si-a dat acordul scris, ci si un rechizitoriu la adresa incompetentei si neglijentei din sistemul sanitar romanesc. Drama s-a petrecut pe 11 octombrie la Spitalul "Prof. Dr. Panait Sarbu" din Giulesti, care de acum va fi cunoscut nu doar ca maternitatea unde a nascut o femeie de 67 de ani, ci si ca locul unde a murit o gravida de 40 de ani perfect sanatoasa. Sotul Nataliei, Mihai Ionescu, acuza o grava culpa medicala si a sesizat Colegiul Medicilor si Parchetul.
Natalia a fost lasata sa sangereze timp de circa 12 ore, de seara pana dimineata, timp in care nu s-a efectuat vreo ecografie pentru a se stabili cauza hemoragiei, nu s-a incercat nasterea si nu i s-a facut nici o transfuzie. Intr-un tarziu, la ora 10.30 dimineata, cand Natalia prezenta tegumente palide, reci, cu cianoza perioro-nazala si la nivelul extremitatilor si sangerare vaginala persistenta, i s-a facut cezariana, primind ca aport sanguin doar o singura unitate de concentrat eritrocitar si doua de plasma. Dupa interventia chirurgicala, a fost abandonata la Terapie Intensiva, fara a i se face nici o transfuzie care sa-i compenseze sangele pierdut si fara ca functiile sale vitale sa-i fie monitorizate cu aparatura adecvata. "Am vrut sa dam viata si am primit moarte, ostilitate si indiferenta", afirma Mihai Ionescu, care si-a vazut visul ucis in maternitate. Distrusa de durere, mama Nataliei s-a stins si ea, zilele trecute. In toata aceasta drama exista un supravietuitor: baietelul nascut la 26 de saptamani.
Giulesti, ultimul drum
Totul se declanseaza in seara de 6 octombrie, cand Natalia incepe sa aiba dureri. In scurt timp, ele sunt insotite de pierderi de lichid amniotic. I se rupsesera membranele. Sotul cheama Salvarea. soferul intreaba: "La ce spital mergem?". "La Giulesti!", vine raspunsul lui Mihai. Acolo lucra medicul care o avea in observatie de peste doi ani, Cezara Bucur, omul in care sotii Ionescu aveau incredere nelimitata.
Cand ajunge la spital, dupa miezul noptii, Natalia are dureri groaznice. Anuntata de dr. Bucur, doctorita de garda priveste pasiva incercarile chinuitoare ale gravidei de a se urca pe scaunul ginecologic pentru control. "Eu astept", a fost singura reactie a medicului Bechir la gemetele Nataliei, dupa cum relateaza sotul. Controlul se incheie cu concluzia ca pacienta nu are contractii. Natalia este internata cu asigurarea ca mai poate rezista cateva zile, daca nu saptamani, cu membranele rupte. I se instituie tratament impotriva contractiilor si pentru maturarea pulmonara a fatului.
A doua zi, sistemul sanitar romanesc se face pe deplin simtit in salonul de la parter, unde singurul pat ocupat este cel al Nataliei. Povesteste Mihai: "Nu credeam sa intalnesc atata cruzime. O doctorita, despre care ulterior am aflat ca se numeste Cecilia Victoria Nicolau si este sefa sectiei de Terapie Intensiva, a venit acolo, a obligat-o pe sotia mea sa se dea jos din pat si a gonit-o din salon, punand-o sa urce pe scari doua etaje, sustinand ca patologia pacientei nu presupune internare la Sectia Reanimare de la parter. De durere, Natalia abia se putea intoarce in pat de pe o parte pe alta, iar dr. Nicolau striga la ea: «Tu ce cauti aici? Nu sta cu spatele la mine cand vorbesc cu tine!». Ce puteam face? Viata unui om depinde de astfel de indivizi abrutizati". Pentru ca dr. Cecilia Victoria Nicolau nu a putut fi contactata, directorul maternitatii, dr. Bogdan Marinescu, ne-a declarat ca singura explicatie ar fi ca liftul sa fi fost in pana in acel moment. "Avem liftiera pana seara, apoi infirmiere. Nu este posibil sa pui o gravida, mai ales in situatia Nataliei Ionescu, sa urce doua etaje", a mai afirmat directorul Marinescu.
Drumul calvarului: din Sala de nasteri la Terapie Intensiva
Dupa trei zile in care starea gravidei parea sa se amelioreze, in seara de 10 octombrie Natalia a inceput sa sangereze. Acest lucru a fost constatat de medicul ei, Cezara Bucur: "Pacienta pierde lichid amniotic sanghinolent". Asa cum rezulta din foaia de observatie, desi in conditii de hemoragie, nu i s-a recoltat o proba de sange pentru determinarea hemogramei nici in acea seara, nici in cursul noptii, nici a doua zi dimineata, inainte de interventia chirurgicala, nici in timpul operatiei si nici imediat dupa. Dr. Georgescu, medicul de garda din noaptea de 10 spre 11 octombrie, nu a instituit nici o masura terapeutica. Nataliei nu i s-au facut nici transfuzie si nici ecografie pentru a se vedea cauza exacta a sangerarii.
Dr. Cezara Bucur nu a venit la spital decat dimineata, cand – dupa cum a confirmat si directorul spitalului, dr. Bogdan Marinescu – a fost intampinata de medicul Cristescu cu cuvintele: "Grabeste-te, ca ti se exsanghineaza gravida! (n.r. – ramane fara sange)". De asemenea, dupa cum relateaza Mihai, Natalia a informat-o pe doctorita ca in cursul noptii a pierdut "foarte mult sange". Cauza hemoragiei s-a dovedit a fi dezlipirea de placenta, iar dr. Bucur a optat pentru operatia cezariana. De pe consimtamantul scris lipseste insa semnatura Nataliei. "Daca operatia se facea la timp, sotia mea ar fi trait, iar copilul nu ar fi iesit cu asfixie severa si poate ca nu ar mai fi fost diagnosticat ulterior cu leucomalacie, o boala ce poate conduce la grave sechele neurologice si motorii", spune Mihai.
Dupa operatie, Natalia a fost abandonata practic la Terapie Intensiva. Nu i s-a facut transfuzia vitala si nici nu a fost monitorizata cu aparatura moderna de care de altfel spitalul dispune. Sotul a gasit-o cerand apa si sa i se puna ceva rece pe piept: "M-a intrebat ce face copilul si i-am spus ca este stabil, asa cum aflasem deja. Ii umezeam buzele cu un tampon, in vreme ce o asistenta ma tot soma sa ies din salon. N-am sa uit niciodata cum cerea apa, iar asistenta i-a strigat: «Taci din gura, ca te dau afara!»".
Consecinta, inevitabila in conditiile de mai sus, s-a produs la ora 17.00, cand Natalia a facut stop cardiorespirator. Medicii au incercat s-o resusciteze timp de trei ore, dar tot fara sa-i faca transfuzie, desi la 18.14, cand i s-a masurat hemoglobina, aceasta avea o valoare de 5,5 g, fata de 11-16,5 g, cat este normal!
Au fost ore disperate in care sotului i s-a comunicat mai intai ca Natalia se afla in coma profunda, apoi la 20.30 ca a facut inca un stop cardiorespirator si a decedat. "Nu mai stiu ce am facut. Urlam in curtea spitalului. Imploram o biata infirmiera sa-mi aduca vesti bune din sala de operatie. Totul s-a prabusit atunci definitiv. Este cumplit sa traiesc cu gandul ca sotia mea a fost victima unor medici incompetenti si indiferenti. Daca o duceam sa nasca pe camp, ar fi fost acelasi lucru", afirma Mihai.
Grija doctorului: "Mi-ati distrus viata…"
In timp ce ratacea prin spital, sotul s-a intalnit cu Cezara Bucur. "Fara s-o acuz sau sa-i spun ceva, dumneaei a izbucnit: «Mi-ati distrus viata! Am doi copii de crescut!». Am ramas mut", relateaza el. Intrebata despre acest episod, dr. Bucur ne-a declarat: "Refuz sa intru in discutii privind chestiuni personale. Orice doriti din punct de vedere medical, dar nu si personal. Voi plati daca voi fi gasita vinovata. Nu stim nici noi care este cauza decesului. Asteptam rezultatul de la Institutul de Medicina Legala. In ceea ce priveste transfuzia cu sange, de acest lucru se ocupa altcineva, nu eu. Legat de consimtamant: l-am avut. Este adevarat ca nu scris, ci verbal. Intr-adevar, asta-i procedura standard, dar nimeni nu s-a asteptat la asa ceva".
Sesizari la Parchet si Colegiul Medicilor
Desi initial s-a estimat ca posibila cauza a decesului tromboembolia pulmonara cu cheag mare, aceasta ipoteza a fost infirmata de INML in urma autopsiei. Sunt in curs, de mai mult de o luna, alte analize de laborator. Una dintre ele nu va mai putea fi insa facuta din cauza ca Maternitatea Giulesti nu a pus la dispozitia INML placenta. Aceasta a fost aruncata la gunoi fara a se face investigatiile ce s-ar fi impus in cazul unei nasteri premature.
Pe 26 noiembrie, Mihai Ionescu a depus la Colegiul Medicilor Bucuresti o sesizare privind un posibil caz de malpraxis. Anterior, sesizase si Parchetul. El subliniaza ca sotiei sale nu i s-au facut transfuzii care sa compenseze sangele pierdut si nu i s-a masurat tensiunea arteriala de cand a fost scoasa din sala de operatii pana cand a facut stop cardiorespirator.
"Era viata insasi!"
Povestea lui Mihai si a Nataliei este cea a unei lungi batalii pentru a avea un copil. Dupa mai multe sarcini pierdute inainte de termen, cei doi au cunoscut-o pe Cezara Bucur, doctor la Maternitatea Giulesti, in care si-au pus toate sperantele. In 2005, ea a facut un cerclaj care sa impiedice deschiderea colului, dar tot a avut loc o nastere prematura. Fetita nascuta atunci a murit dupa trei saptamani.
"Am suferit cumplit la fiecare esec, dar atunci a fost momentul in care amandoi am hotarat ca ea sa nu mai ramana insarcinata niciodata. Nu mai doream continuarea acelui cosmar", ne-a spus Mihai Ionescu. Au incercat varianta cu mama purtatoare, dar tot in zadar. Dupa o stimulare ovariana in luna aprilie, medicul a informat-o pe Natalia ca nu are nici un ovul pe care sa i-l recolteze. si totusi, spre surprinderea amandurora, ea a ramas insarcinata in aceeasi luna. "Toti ne-au spus la spital ca e un semn de la Dumnezeu si ca de data asta va fi bine. Dr. Bucur i-a facut un cerclaj supraetajat, despre care spunea ca e mai sigur", isi aminteste Mihai.
Cei doi au inceput sa numere zilele, saptamanile, lunile. "Nu am fost doar doi soti, doi indragostiti, ci si doi camarazi intr-o lupta pentru viata. Cand se implinea o noua saptamana, la miezul noptii, ne sarutam si ne intaream in increderea ca vom reusi. Ea statea mai tot timpul in pat, eu ii faceam masaj si ii aduceam ceva bun de mancare. Fani infocati ai Universitatii Craiova, priveam meciurile si ne bucuram ca niste copii cand marcau ai nostri. Mai apoi, i-am zis sa nu se mai uite, ca sa n-aiba emotii, dar ea tot se uita si ma suna la redactie sa-mi spuna ca a dat stiinta gol. Nu pot crede ca a murit. Intruchipa viata insasi!", suspina Mihai. El vrea sa faca tot ce-i sta in putinta ca vinovatii sa fie pedepsiti si ca astfel de nenorociri sa nu se mai intample.
» Salonul sperantei
Nascut prematur la doar 26 de saptamani, Ionut Mihai Ionescu este supravietuitorul acestei drame. Micutul a aparut pe lume cu asfixie, cu cianoza generalizata, fiind nevoie de resuscitare si respiratie asistata mecanic pentru o perioada de timp. La 48 de ore de la nastere s-a produs o hemoragie cerebrala de gradul III. Initial, copilului i s-au dat doar 30% sanse de supravietuire. Treptat, a scapat de problemele care i-ar fi pus viata in pericol cu ajutorul specialistilor de la neonatologie. Sectia se afla la etajul doi, exact deasupra salonului de cosmar de la primul etaj in care a murit mama copilului. si diferenta este ca de la cer la pamant, spune Mihai: "Am intalnit aici oameni extraordinari, de la seful sectiei, dr. Adrian Toma, pana la asistentele care au «adoptat» imediat copilul. Asa fac cu toti copiii. Le spun parintilor ca, pana isi iau pruncii acasa, ii considera copiii lor". Dr. Toma, care in zilele critice ce au urmat nasterii a contactat inclusiv specialisti din strainatate, informandu-i despre caz, ne-a declarat ca baietelul a evoluat, acum are peste 1.200 de grame, iar problemele care-i puneau viata in pericol au fost indepartate. "Intrebarea care se pune acum este nu daca, ci cum va trai. Exista riscul unor probleme locomotorii, dupa depistarea unei leucomalacii parietale. Speram ca ele sa fie cat mai putin severe, dar sigur va fi nevoie de kinetoterapie, poate chiar la o clinica specializata din Franta", ne-a precizat dr. Toma.
