A murit generalul Iulian Vlad, ultimul şef al Securităţii comuniste, prilej pentru opinia publică să se împartă în două tabere. O tabără a celor care îl consideră un profesionist şi un mare patriot, ce a împiedicat o vărsare de sânge masivă în zilele Revoluţiei din ’89 şi o tabără a celor care îl acuză şi post-mortem că a slujit un aparat opresiv, care a distrus vieţi şi a frânt destine.
„România liberă” vă propune o reconstituire a vieţii controversatului general de Securitate, pe baza unei biografii relevante scrisă de Dumitru Lăcătușu, doctor în istorie al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași şi cercetător la Centrul de Consultanță Istorică.
O biografie din care aflăm că „Iulian Vlad şi-a început cariera ca activist de partid încă de la vârsta de 16 ani, deţinând mai multe funcţii pe linie de partid până la încadrarea în Ministerul Afacerilor Interne/Securitate, 1 mai 1952.”
„Ascensiunea lui este în primul rând o consecinţă a activității sale de activist. În ultimul deceniu comunist, a făcut parte constant din conducerea Securităţii. Din 1983 a fost adjunct al ministrului de Interne, responsabil cu «problemele de securitate internă» din Departamentul Securităţii Statului, iar ultima lui funcţie în principala structură represivă a regimului comunist a fost cea de şef al Departamentului Securităţii Statului”, scrie Dumitru Lăcătuşu.
Istoricul remarcă un detaliu foarte relevant, din care înţelegem cât de important era Iulian Vlad pentru regim: „A fost numit în această poziţie cu puţin timp înainte de greva muncitorilor braşoveni din 15 noiembrie 1987.”
Viața și „opera“
Iulian Vladu (acesta este numele său de familie) s-a născut la 23 februarie 1931 în satul Gogoșiţa, comuna Gogoşu (jud. Dolj), ca fiu al lui Nicolae şi al Elenei. Tatăl său era cântăreţ bisericesc. A urmat şcoala primară în satul natal, între anii 1939-1943, iar în perioada 1943-1947 a fost elev al Liceului comercial „Gheorghe C. Liţu” din Craiova.
Potrivit News.ro, la vârsta de 18 ani, Iulian Vlad a dat mai multe rapoarte olografe către Partid în care a arătat cum a încercat să-şi determine tatăl să nu mai meargă la biserică, susţinând că a fost crescut şi educat de partid de la 14 ani. Despre el, Comitetul Central al UTM scria că “a dus o muncă intensă începând din 1946 – la exproprierea moşierilor, campania electorală din 1946, la naţionalizarea din 1948” şi că „a participat la naţionalizarea morilor chiaburilor.”
După terminarea liceului s-a înscris la Institutul Pedagogic din Bucureşti, pe care l-a absolvit cu rezultate bune. A lucrat pentru o scurtă perioadă ca învăţător la o şcoală generală, după care a fost chemat să-şi satisfacă stagiul militar. Începând cu data de 1 mai 1952 a fost încadrat ca ofiţer activ, cu gradul de sublocotenent, în Ministerul de Interne.
În biografie, istoricul Dumitru Lăcătuşu remarcă faptul că , în perioada în care Iulian Vlad a ocupat funcţii importante în conducerea Securităţii, regimul comunist nu a ezitat să revină la practicile represive din anii ’50: asasinarea unor disidenţi (cazul Gheorghe Ursu), „execuţiile sumare” ale celor arestaţi în operaţiunea „Autobuzul“ (Timişoara, 1981) şi reprimarea revoluționarilor timişoreni anterior datei de 21 decembrie 1989.
Potrivit jurnalistei Mirela Corlăţean, Iulian Vlad a participat la elaborarea măsurilor de reprimare adoptate de autorităţi după revolta minerilor din Valea Jiului (august 1977), dar şi la urmărirea şi supravegherea informativă a cunoscutului disident Vasile Paraschiv, „muncitorul ploieştean care a avut curajul să se opună regimului comunist şi care a fost bătut cu bestialitate de Securitate şi internat în spitale de psihiatrie”.
„Desemnarea lui Iulian Vlad în comisia care a investigat fuga generalului Mihai Pacepa arată că acesta era considerat de Nicolae Ceaușescu drept unul dintre oamenii săi de încredere. Desigur, aceasta a fost şi o consecinţă a faptului că, în calitate de secretar în Ministerul de Interne, răspundea de activitatea de contraspionaj. Fidelitatea generalului a fost recompensată prin promovările succesive din «ultimul deceniu comunist». Succesul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 a fost favorizat de contextul extern (prăbuşirea celorlalte regimuri comuniste din Europa răsăriteană, schimbarea politicii URSS faţă de statele comuniste, după venirea lui Mihail Gorbaciov la putere), curajul numeroşilor protestatari care au înfruntat în acele zile regimul comunist, dar şi de non-combat-ul Securităţii din 22 decembrie 1989.” scrie istoricul Dumitru Lăcătuşu în finalul biografiei lui Iulian Vlad.
Reacţii la dispariţia ultimului şef al Securităţii comuniste
Dan Andronic, director general „Evenimentul zilei“: „Legătura între moartea ing. Ursu și moartea gen. Vlad nu există! Prima este o crimă, o tragedie pentru familie și o rușine pentru Justiția care nu a reușit să trimită vinovații după gratii. A doua este dispariția unui om. Respectat de unii pentru verticalitatea de care a dat dovadă, blamat de alții. Un om care a cunoscut multe din secretele perioadei de final ale lui Ceaușescu.(…) Securitatea nu a fost o instituție de binefacere sau un azil de pensionari, ci o instituție de forță cu caracter represiv. Ce a făcut cu adevărat e sarcina istoricilor să afle”.
Cozmin Guşă, patron Realitatea TV: „A fost cel mai important mentor al meu(…) Era o figură solară, în ciuda staturii medii, umplea încăperea de fiecare dată. Era de o bunătate deosebită. L-am văzut în 20 de ani, cât a durat prietenia asta a mea cu el, iar bunătatea asta a lui se răsfrângea, dădea sfaturi foarte consistente pentru cei care aveau urechi de auzit, până la gesturi la care ne obliga, pe noi, cei din jur, rugându-ne pe noi să le facem pentru cei care erau la necaz.”
Claudiu Săftoiu, fost director al SIE: „Condamnat la glonț de familia Ceaușescu, întemnițat după 1990, grațiat de Iliescu, generalul intră în istorie cu demnitate (…) Formator de școli militare pentru fiecare armă a Ministerului de Interne de dinainte de 1989, dascăl și cadru universitar timp de peste 25 de ani în România lui Nicolae Ceaușescu, Iulian Vlad este exemplul rarisim al copilului modest care s-a ridicat pe propriile picioare și a urcat treptele sociale cu tenacitate.”
Nicolae Radu, purtător de cuvânt al Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“: „Să luăm aminte! Drum uşor către stele domnule ministru, general IULIAN VLAD! Dumnezeu să vă odihnească în pace! Vă port în suflet.”
CRITICI. Petre Mihai Băcanu, director-fondator „România liberă“: „Nu mă surprinde că i se ridică osanale. Eu am spus din capul locului, şi las la o parte experienţa mea cu Securitatea: nu ţoţi securiştii au fost ticăloşi. Dar Direcţia a VI-a schingiuia şi omora oameni. Nu poate să-mi spună nimeni că generalul Iulian Vlad nu ştia despre aceste crime, că nu ştia de moartea inginerului Gheorghe Ursu. Vlad ştia multe, iar în timpul Revoluţiei a acţionat în aşa fel încât să nu intre şi mai mult la apă şi să protejeze Securitatea. Ştia că totul se duce de râpă, vedea asta în jurul său. Polarizarea opiniei publice la moartea sa este o consecinţă a faptului că şi-a construit o aură specială pentru că a dat ordin ca Securitatea să intre în cazărmi. Ce putea să facă? Îşi dădea seama că şandramaua se prăbuşeşte.”
Adrian Papahagi, profesor universitar: „«Doliu» titrează presa cretinoid-tabloidă. Aflăm că a murit Iulian Vlad, ultimul șef al Securității comuniste, instituție care a nenorocit milioane de oameni și a curmat zeci de mii de vieți. Iulian Vlad mai avea de plătit pentru lichidarea lui Gheorghe Ursu și, alături de Ion Iliescu, pentru sângele vărsat la Revoluție – dar a scăpat, cum probabil va scăpa și fostul președinte. În niciun caz națiunea nu e deci în doliu, ci are motive de indignare că torționarii roșii încasează pensii speciale și mor liniștiți la vârste venerabile, în loc să plătească în închisoare pentru crimele comise. Dincolo de încarcerarea unui torționar, esențială în ordinea dreptății, marea miză a societății rămâne însă cultul memoriei victimelor și o pedagogie antitotalitară permanentă.”
Teodor Baconschi, fost ministru de Externe: „Ce sinistră descompunere morală în discursul celor care ne spun că suntem «neștiutori» când vine vorba despre isprăvile Securității și Miliției comuniste! Nu știți voi, băi, imbecililor, nu doar că erau mari patrioți, dar v-au făcut și mult bine: s-au abținut să vă omoare pe toți, deși puteau.”
Justiţia română a stabilit că Vlad a încălcat drepturi fundamentale
Justiţia din România a stabilit că generalul Iulian Vlad a făcut poliţie politică. Între anii 2009 şi 2010, Curtea de Apel Bucureşti a judecat Dosarul 572/2/2009, urmare a unei acţiuni în justiţie a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. CNSAS a sesizat instanţa pentru a stabili „calitatea de ofiţer al Securităţii, cât şi faptul că acesta a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”. Potrivit Consiliului, Iulian Vlad „a dispus urmărirea mai multor persoane pentru prevenirea acestora de la activitatea ostilă orânduirii socialiste, precum şi pentru sancţionarea unor scriitori care publicaseră lucrări apreciate ca fiind în contradicţie cu ideologia comunistă. De asemenea (…) a dispus măsuri de supraveghere informativă şi monitorizare a transmisiunilor de televiziune şi cercetării informative a disidenţilor din anii 1980”. Gen. Iulian Vlad a susţinut că acuzaţiile CNSAS sunt „vagi şi nesusţinute, care tind la stigmatizarea sa, prin faptul că a ocupat diverse funcţii în structura Statului predecembrist”. Prin sentinţa civilă nr. 150 din 12.01.2010, Curtea de Apel Bucureşti a dat dreptate CNSAS. Judecătorii au apreciat că „vastul material probator administrat în cauză demonstrează că măsurile aprobate de Iulian Vlad, din funcţiile importante pe care le deţinea în cadrul structurilor Securităţii, au fost de natură să conducă la suprimarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale în cazul unui număr important de persoane”.
Este vorba de libertatea de exprimare, libertatea opiniilor, dreptul la secretul corespondenţei, dreptul la viaţa privată, dreptul la libertatea conştiinţei şi a religiei, dreptul la liberă asociere, precum şi dreptul la libera circulaţie.
SRI şi l-a asumat pe general
În 18 decembrie 2014, generalul Iulian Vlad a fost invitat la un eveniment, desfăşurat la sediul central al SRI din Bucureşti, dedicat Zilei Luptătorului Antiterorist şi aniversării a 40 de ani de la înfiinţarea primelor structuri româneşti cu responsabilităţi antiteroriste. Fostul şef al Securităţii, dar şi George Maior şi Florian Coldea, „au adus un omagiu tuturor acelor patrioţi anonimi care şi-au dedicat viaţa luptei împotriva ameninţării teroriste”. A fost proiectat şi un filmuleţ în care Securitatea era lăudată pentru lupta antiteroristă. Exact în acele zile, la Timişoara, preşedintele ales Klaus Iohannis, împreună cu locuitorii municipiului, comemorau morţii Revoluţiei din urmă cu 25 de ani. În mai 2015, la Salonul internaţional de carte „Bookfest” a fost lansată lucrarea „Monografia SRI – 25 de ani”, eveniment la care a fost invitat şi generalul Iulian Vlad (foto), împreună cu foşti şi actuali şefi ai serviciului secret: Virgil Măgureanu, George Maior, Florian Coldea şi Eduard Hellvig. Aceasta în ciuda faptului că volumul evoca activitatea SRI de la înfiinţarea sa, în 1990, şi nu cea a fostei Securităţi.
„A îndeplinit ordinele draconice ale lui Ceauşescu“
Raportul Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, condusă de prof. Vladimir Tismăneanu în baza căruia Traian Băsescu a condamnat comunismul, se referă în mai multe rânduri la generalul Iulian Vlad. Am selectat două pasaje extrem de relevante. Astfel, în preambulul raportului, se precizează: „Şefii Securităţii din perioada ultimă a lui Ceauşescu şi a regimului (Iulian Vlad şi Tudor Postelnicu) au fost judecaţi pentru rolul lor în represiunea din decembrie 1989, nu pentru vina de a fi condus o instituţie fundamental ostilă drepturilor omului şi cetăţeanului. Marii călăi s-au bucurat şi unii încă se bucură de onoruri şi pensii, iar victimele au fost şi sunt în continuare calomniate ori uitate“. Comisia a mai constatat: „Partidul fiind paralizat, nu exista alt sprijin pentru secretarul general în afara Securităţii, care sub comanda generalului Iulian Vlad – un ofiţer MAI de carieră, aparent fără convingeri ideologice – ducea la îndeplinire ordinele draconice ale lui Ceauşescu”.
Fiul lucrează pentru premierul Tudose
Adrian Vlad, fiul fostului şef al Securităţii comuniste, Iulian Vlad, este angajat al Corpului de Control al premierului Mihai Tudose, a dezvăluit pe blogul personal Cătălin Prisacariu, redactor-şef adjunct al „României libere“. „Ironia face ca Iulian Vlad să fi rămas conspirat în viața de civil de după ’89: oficial, numele său este «Iulian VLADU», după cum reiese din declarația de avere a fiului său. Această variantă de nume este confirmată și de CNSAS”, a scris jurnalistul.
El a adăugat că soția lui Adrian Vlad lucrează la compania omului de afaceri Dumitru Nicolae „NIRO“. „«NIRO» a sponsorizat Casa de Comerț Româno-Chineză, al cărei vicepreședinte era Iulian Vlad. Președinte de onoare al organizației este Victor Ponta. Acum câțiva ani, Iulian Vlad a fost premiat de CCRC, împreună cu Neculai Onțanu și Lia Olguța Vasilescu, printre alții“, a scris Prisacariu.
