Era cel mai vechi detinut din tara. De acum si-a ispasit pedeapsa. Este un om liber. A lasat Romania in 1988, sub Ceausescu, si a regasit-o in 2006, sub Basescu. L-am intalnit pe Theodor Creteanu dis-de-dimineata in atelierul sau de sculptura de la penitenciarul Margineni din comuna I.L. Caragiale, fost Haimanale, judetul Dambovita. In chiar ultima sa zi de detentie. Era cam necajit ca nu prea vroiau gardienii sa-i dea voie sa ia cu el "afara" doua modele cu stema Romaniei si figura lui Vlad Tepes cioplite in lemn. "Iar ajung la socoteli", zice, cand e intrebat de cand e la puscarie. Are 48 de ani si ultimii 18 si i-a petrecut dupa gratii. Mai exact 17 ani, opt luni si 20 de zile. Basca alte sapte luni de arest preventiv care nu i s-au pus la socoteala. A fost condamnat in '88 pentru o crima pe care in fata instantei spune ca n-a recunoscut-o niciodata.
"De-o saptamana nu mai dorm. Stau in pat cu ochii pe geam si ma-ntreb cum arata noaptea cerul fara gratii!", spune pe un ton egal detinutul Creteanu. De vreo patru zile, de cand a aflat ca i s-a aprobat eliberarea conditionata, aproape ca nici nu mai mananca. Fumeaza tigara de la tigara. I-au dat colegii de detentie tutun sa-i treaca timpul mai usor. "Inainte fumam doua pachete de Snagov cu filtru pe zi. Acum fumez orice si cat am." Se gandeste intruna ce o sa faca a doua zi dupa ce-o iesi pe poarta inchisorii. Maica-sa traieste, are doua surori plus doi copii cu fosta concubina. Fata e studenta la Geologie in Capitala si baiatul elev la o scoala profesionala. In urma cu doua luni a primit o scrisoare si un pachet cu un costum de haine de la Mariana, sora sa cea mare. Ii spunea femeia ca-l asteapta la ea acasa, langa Tricodava, in Drumul Taberei, cand s-o libera. La fel si primarul din Targoviste, s-a oferit sa-l ajute dupa liberare. L-a cunoscut la o expozitie de obiecte de arta facute de detinuti si i-au placut lucrarile sale. Acum Theodor Creteanu trage nadejde la primar. "Nu stiu ce-o sa fac. N-as prea vrea sa deranjez." Pana sa fie arestat, Theodor Creteanu statea la Favorit, in Drumul Taberei. Acum nu mai exista nici macar adresa la care locuia.
O viata de caine
“Prin 2000 am aparut la o emisiune cu puscariasi la televizor. "Cu ochii in patru" parca-i zicea. N-am inteles ce vroiau ei sa spuna, la fel cum nu inteleg care-i scopul lui Tatulici la emisiunea lui cu detinuti. Nu inteleg cu cine tine!”, se revolta nea Creteanu. Parca nu-si gaseste locul. Sare de pe scaunel si isi admira lucrarile pe care le va lasa in atelier. Iese afara, intr-o curticica, si pipaie o cruce mare de un stat de om pe care se afla crucificat un Crist. E tot opera lui. Alaturi e capul neterminat al lui Mihai Viteazu. “I-am facut bustul lui Caragiale si l-am dat primarului sa-l puna in centrul comunei, ca doar aicea s-a nascut. Numa’ ca l-a speriat un consilier de la Targoviste, sa nu puna opera unui puscarias, asa ca a dus-o la scoala”, zice cu obida parnaiasul. Se face de pranz. Nici nu se uita la mancare. Ia gamela cu ciorba si i-o da “Fioroasei”, o catea chioara care a fost caine de paza la penitenciar pana au scos-o gardienii la pensie. Acum sunt nedespartiti. “ Doarme afara chiar langa geamul unde-i patul meu, ca sunt "cazat" la parter. Dimineata, ma ia de cum ies pe poarta sectiei si mergem la pas spre atelier. Cam de cand nu dorm io nu prea mai mananca ea. Parca nu mai are viata-n ea. Ce viata de caine! Simte animalul”.
De 13 ani "necautat"
Pana sa intre la zdup era cioplitor-slefuitor de roci dure. A lucrat inainte de '89 la Combinatul Fondului Plastic din Bucuresti. "Era in spate la Scanteia. Veneam cu 331 la lucru", isi aminteste el. Cand a intrat la racoare avea 70 de kile. Acum a ramas o mana de om. Abia daca sare de 55. Sta asezat pe un taburet de lemn, in fata bancului sau de lucru. Sporovaie intr-una, sarind de la una la alta: "De 13 ani sunt "necautat"". Asa li se spune detinutilor pe care nu-i cauta nimeni. Prin '93 l-a parasit femeia cu care concubina. "Unii clacheaza daca nu sunt cautati. Eu ma asteptam. Nu m-am suparat. Femeia nici acum nu-i maritata", marturiseste nea Doru, cum ii zice singurul prieten pe care si l-a facut in aproape doua decenii de parnaie. Timp de 18 ani Theodor Creteanu si-a omorat timpul cioplind si modeland modele din lemn si ghips. E expert in sculptarea figurilor lui Cuza, Tepes, Stefan cel Mare si a stemei Romaniei. Pana si daltile cu care lucreaza, vreo 50 la numar, sunt facute tot de el.
Trei puscarii in 18 ani
S-a facut deja dupa-amiaza iar nea Creteanu e ca un titirez. Si-a facut si si-a refacut bagajul de cateva ori. Bagaj e mult spus. Toata avutia sa, stransa in aproape 20 de ani "la racoare", consta intr-o geanta de voiaj, plina cu boarfe frumos impaturite, primita de la un alt parnaias, o sacosa de rafie in care sunt dragele sale modele si o punga de plastic cu trusa de dalti. De regula, la liberare detinutii isi impart bunurile celor ramasi. Nu e cazul lui Creteanu. N-are nimic de dat. A primit, in schimb, pe langa geanta o pereche de ciorapi noi. "Uite ca ies tot pe bani mici", se mira Theodor Creteanu cand vede o hartie de 10 lei noi. Aflase el de banii noi, dar in capul sau calculele tot in milioane le face. E intarziat si cu valuta. Euro nu-i spune mare lucru, iar dolarul stie ca-i vreo treij' de mii. E pe aproape. Nici cu ziarele nu sta prea bine. A citit doar presa locala, ca doar asta ajunge la celula si inca n-a aflat ca Scanteia s-a desfiintat. "Am prins in puscarie de la militian, politist, gardieni si am terminat cu agenti de paza si supraveghetori. Da' io le zic tot dom' adjutant, ca daca-i spun dom' plutonier se supara ca-l degradez. Numa' lu' dom' comandant, cand ma grabesc, ma scap si-i spun nea Dinu", turuie omuletul. In 18 ani a trecut prin trei inchisori: Jilava, Gherla si de noua ani e "depus" la Margineni. La un moment dat ar fi vrut sa plece de aici pentru ca "fostu' comandant vroia sa-mi desfiinteze atelierul. Dar a renuntat dupa ce l-am reclamat la Bucuresti", se da mare detinutul.
Ultima noapte
"Trebuie sa uit io multe ca sa pot intra in viata!", filozofeaza el. "Nu chiar tot-tot", il induce Elena Carnaru, psihologul inchisorii. Brusc, o da pe politica: "Imi place Vadim ca le spune pe bune, iar pe Iliescu il respect doar pentru ca l-a dat jos pe Ceausescu. Dar cel mai mult imi place de Basescu, de smecher ce e! Rapirea ziaristilor e "stoul" lui", isi da nea Creteanu cu parerea. E destul de bine ancorat in realitate: "Acum nu mai trebuie sa ai carte sa te realizezi. Trebuie sa fii doar istet sau escroc, ca politicienii nostri". Spre seara se intalneste cu singurul sau prieten, Ciprian Deacu, un brasovean de numai 30 de ani, condamnat si el tot pentru omor. A executat opt si mai are tot pe atata pana la eliberarea conditionata. Desi pictor talentat, nu lucreaza la atelierul lui nea Doru, cum ii zice el lui Creteanu. Acolo nu se face "castig", adica la fiecare trei zile de munca sa castigi una la liberare. Asa ca lucreaza la strungul de lemn. "Mi-a fost ca un parinte", spune cu noduri in gat Ciprian, in timp ce-i da cateva desene drept amintire. "Asa suntem noi, "hotii", mai sentimentali", decreteaza el. Inainte de stingere isi impart intre ei o ultima conserva de pate de ficat. Theodor Creteanu si-a pregatit hainele de civilie. Mai are de stat doar o noapte in puscarie. O noapte alba.
64.000 de lei si patru prezervative
"Sa uiti totu' ma! Si pe mine sa ma uiti. E cea mai mare porcarie", ii spune Ciprian Deacu lui Theodor Creteanu, cu lacrimile galgaindu-i in gat. E ora opt si jumatate dimineata. Detinutul Creteanu era imbracat la costum inca de la cinci, cu o ora inainte de desteptare. N-a putut sa manance nimic. Opt si 53 de minute: trece pe la magazia penitenciarului. N-are nimic acolo, dar asa e procedura. La noua fara trei minute a semnat pentru biletul de liberare si de identificare: "La revedere, numai bine!", i se ureaza de plecare. De parca ar mai vrea vreodata sa revada pe cineva din locul acela. I se inmaneaza 64.000 de lei, pentru un bilet cu personalul la clasa a 2-a de la Targoviste pana la Bucuresti. I se mai dau patru prezervative. Se uita curios la ele si le baga in buzunar. Atat i-a dat statul roman la liberarea din inchisoare. Ora noua si opt minute si, in sfarsit, Theodor Creteanu iese pe poarta penitenciarului de la Margineni. Tine strans in maini cele trei boccele si zambeste stramb. Pe cat de guraliv cu o zi inainte, astazi nu spune nimic. Parca n-are curajul nici sa se uite in sus.
"Sunteti liber, domnule Creteanu!"
E dichisit, ca sos din cutie. Desi demodat, costumul de stofa gri e pe masura sa. Mai poarta o camasa bleu si are ca accesoriu vestimentar o cravata rosie veche. Din spate, ofiterul de la poarta il anunta: "Sunteti liber, domnule Creteanu!". Prima oprire, la un popas de langa puscarie. Se numeste "Caragiale", dar lumea ii spune "La hotu' grabit". Comanda o cafea tare si o Coca-Cola. Cand vede nota de 40.000 de lei se da pe spate: "Cu 64.000 de lei imi luam inainte ori casa, ori masina". Stia el bine realitatea, dar viata bate televizorul. Isi bea incet cafeaua si ii sticlesc brusc ochii cand da cu ochii de o chelnerita draguta. Apoi, pe drumul spre Targoviste, ii revine cheful de vorba: "De ce merg masinile cu farurile aprinse, ca-i zi afara?". Se mira de o betoniera moderna. Nu seamana cu cele de dinainte de Revolutie. La intrarea in Targoviste se amuza de inscriptia de pe placuta cu numele fostei cetati de scaun: "Auzi, cica oras martir!". La Targoviste are intalnire cu primarul Iulian Furcoi. I-au placut omului niste lucrari de-ale sale si i-a zis sa treaca pe la el dupa liberare. Intalnirea e scurta. Il va angaja ca modelator cu vreo 5 milioane pe luna si, in prima faza, il va caza intr-un adapost social. Generos, ii da niste bani sa se descurce pana la prima leafa si ii spune ca-l asteapta peste trei zile la munca. Nu toti au norocul asta.
"S-a schimbat ceva, da' nu prea"
In apropiere de Bucuresti fostul detinut stabileste primele repere: "Hopa! Popasul "Vlasia"! Pai intram in Chitila". La vederea blocurilor de pe langa Podul Constanta mainile incep sa-i transpire. Vrea sa mearga in centru. Vorbeste fara pauza: "Vai, da' ce frumos e!", admira Kiselefful. Vede "Terasa Doina" si-si aduce aminte ca era cam scumpa. La Piata Romana alta surpriza: "Da' ce cauta Lupoaica aicea, ca era la Piata Dorobanti?". In Piata Victoriei la vederea Guvernului constata: "Uite si "Consiliul de Ministri!"." La McDonald's-ul de la Romana spune: "Aici era "Gradinita". "Eva" mai este?". Apoi o ia la talpa spre Amzei. Il vede pe unul cu degetele pline de ghiuluri si juma' de kil de lanturi din aur la gat si se minuneaza: "Da' nu-i talhareste nimeni p-astia?". Se strecoara stangaci printre limuzinele parcate langa un restaurant: "Nu mai vezi o Dacie in tara asta amarata!". La piata vrea sa-si cumpere primul pachet de tigari. Intra din greseala intr-un pet-shop. Daca pana acum totul fusese pe inteles, de data asta lovitura a fost crunta. I-au trebuit cinci minute sa-nteleaga: "Cum, toata conservaraia aia e numai pentru caini si pisici?". Apoi o ia pe Victoriei. In fata intrarii de la cazinoul de la parterul hotelului Bucuresti: "Ce firma, ca-n Occident!". Si, in sfarsit, prima dezamagire la vederea Monumentului Revolutiei din fata fostului sediu al CC: "Astia denigreaza arta!". Mai departe, pe langa Piata Unirii se entuziasmeaza: "Au oamenii parabolica-n balcon. Bravo!". La final concluzioneaza intelept: "S-a schimbat ceva, da' nu prea…".
Din nou acasa
Se hotaraste sa mearga la sora-sa, in Drumul Taberei. Dar mai intai ii e pofta de o ciorba de burta, la o taverna, in Prelungirea Ghencea. O soarbe incet, sa-i simta gustul: "Da. Asta e burta!". Isi completeaza pranzul cu doi mici. Mai mult nu poate. Pe la cinci dupaamiaza ajunge in fata blocului sora-si. Nimereste scara din prima. "Sta la cinci", sopteste-n barba. Suna de cateva ori. Intr-un final o femeie in camasa de noapte deschide. Din spate o pustoaica de vreo 14 ani se chioraste curioasa. "Cine sunteti?", intreaba femeia. "Doru sunt, ma!". "Doru, frate-tau!", repeta Theodor Cretescu. Fara sa spuna nimic femeia se da la o parte si deschide usa larg. Nu pare prea bucuroasa. Fostul detinut calca grijuliu peste prag si intra in casa. Usa se inchide incet in spatele sau. Era din nou acasa, cu burta plina. Ultima ciorba de burta o mancase in aprilie '88.
