Gaborii sunt romi din Ardeal cu pălării largi şi mustăţi falnice, care vorbesc o limbă română tărăgănată, cu un vag accent maghiar. Femeile gaborilor au fuste largi încreţite, în culori irezistibil de vii. Iancu Gabor, un rom venit de patru ani în Bucureşti, s-a gândit să exploateze fascinaţia de ultimă oră a clasei de mijloc bucureştene pentru costumele tradiţionale ale romilor. De fapt, înţelegem că e vorba de cei mai tineri repre-zentanţi ai acesteia, hipsterii urbani: „Tinerii în special sunt interesaţi de costumele noastre, ei sunt mai deschişi”.
Costum de gaboriţă pentru o doamnă din Germania
Fascinaţia faţă de hainele gipsy a făcut trend recent în Europa – întâi a fost colecţia de toamnă a lui Giorgio Armani din 2008, urmată de colecţia Gucci din primăvara 2009, ambele puternic inspirate de vestimentaţia tradiţională romă. În Bucureşti, primii hipsteri îmbrăcaţi în haine gipsy au putut fi văzuţi la Street Delivery (festivalul activiştilor urbani din Bucureşti); anul acesta ei au umplut Vama. Au urmat ceva magazine de accesorii în mall-uri şi, iată, acum a apărut primul magazin care aduce portul rom tradiţional pe orbita fenomenelor cool. Cum i-a venit ideea, ne spune chiar el: „Soţiile prietenilor români care veneau la mine mureau după hainele nevesti-mii şi vroiau neapărat să se îmbrace cu ele. Era ca un făcut, începeau să pipăie ţesătura, întrebau cum sunt făcute,în fine, de-astea de femei, şi apoi, deodată, ziceau: «vreau să mă îmbrac cu ele să văd cum îmi stă». Unele ziceau că vor să cumpere şi eu de acolo glumeam că n-ai tu bani să cumperi haine de-astea. Şi adevărul e că sunt scumpe, noi, gaborii, nu folosim decât materiale de calitate, nu chinezării de-astea cu flori (imprimeuri – n.red.) din care iese culoarea, după o spălare. De fapt, ideea să deschid magazinul (www.costumetiganesti.ro) mi-a venit după ce o doamnă din Germania a dat o comandă să-i fac costum de gaboriţă; zicea că nu o interesează cât costă, doar să fie adevărat, să fie ca unul pe care îl poartă femeile noastre”.
O fustă nouă cu şorţ costă între 70 şi 200 euro
Produsele, ne lămureşte interlocutorul nostru, sunt 100% autentice: „Costumele sunt făcute la Târgu Mureş de femei de-ale noastre. Clienta vine, eu iau măsurile şi le dau nevesti-mii – care le dă mai departe la Târgu Mureş; măsura nu e mare lucru, fusta trebuie să fie lungă cât să nu se vadă piciorul”. Produsele sunt deci adevărate şi, chiar dacă sunt pentru români, ar putea fi la fel de bine purtate şi de gabori; de altfel, clienţii pot opta, la preţuri deloc mici, pentru hainele second deja purtate de gabori – de gaboriţe, mai exact: „avem succes cu hainele de femei – bărbaţii nu prea sunt interesaţi de moda asta gipsy. Cum femeile noastre îşi schimbă cam la un an garderoba – vreau să zic că nu ţin mai mult de un an o haină -, am zis să le vindem în magazin. Deşi sunt second, hainele sunt aproape noi, fiind purtate de câteva ori”. Articolele vestimentare second-hand, care costă cam jumătate din preţul celor noi, sunt din garderoba soţiei sau ale soţiilor prietenilor gabori din Târgu Mureş. Pe de altă parte, o fustă nouă cu şorţ (în care intră 8 – 10 metri de material) costă între 70 – 200 euro, o vestă de angora (roşu sau roz), 100 euro, un batic nou – între 7 şi 50 de euro; simbolul identitar central al gaborilor, pălăria cu boruri largi, costă 200 euro. Însă, ţine să precizeze Iancu Gabor, portul gaborilor nu e atemporal cum e cel tradiţional românesc – „în fiecare an iese o modă nouă, să zic un model de bluză roşie cu sclipici, un model de fustă cu flori mai mari”.
Iancu Gabor, om de afaceri, activist creştin şi ONG-ist rom
Iancu Gabor nu este chiar un gabor tipic – chiar dacă s-a căsătorit la 16 ani şi nu s-a chiar omorât cu şcoala („am şi eu vreo patru clase”, ne spune râzând); desele schimbări de domiciliu şi diversitatea preocupărilor îi dau un aer compozit, un mix între un om de afaceri, un activist rom şi un pastor protestant. Născut şi crescut la Cluj, în Iris, cartierul gaborilor clujeni, s-a mutat apoi la Târgu Mureş. Gaborii, ne explică el, sunt fie tinichigii, fie comercianţi; el intră în această ultimă categorie, pe care a exersat-o, timp de patru ani, şi în Croaţia, unde a vândut articole casnice şi mărunţişuri. În Bucureşti, a venit de patru ani, deschizându-şi o firmă de construcţii, specializată în comercializarea şi punerea de acoperişuri de ţiglă metalică; pe www.vinosivezi.ro are o emisiune „creştină cu şi despre romi” („ca 80% din gabori, şi eu sunt adventist”). E, de asemenea, în board-ul Romani Criss, cel mai cunoscut ONG rom de la noi.
