La aproape 20 de ani de la revolutia din decembrie 1989 si mineriada din iunie 1990, procurorul general al Romaniei declara ca "in nici unul dintre aceste dosare nu este inceputa urmarirea penala si in nici unul nu avem practic nici un invinuit". Intr-un interviu acordat Romaniei libere, cu putin timp inainte de acuzatiile publice pe care i le-a adus presedintele Traian Basescu, Laura Codruta Kovesi a declarat ca "Ministerul Public trebuie sa-si asume sec esecul nesolutionarii acestor dosare" si s-a declarat invinsa de termenele de prescriptie. Ea invoca aceleasi argumente si in privinta oamenilor ucisi de comunisti in anii ’50, despre a caror soarta se intereseaza acum Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, spunand ca legea romaneasca a instituit conceptul de crima imprescriptibila abia prin Codul Penal din 1969 si ca legea nu se poate aplica retroactiv, adica pentru anii ’50.
Situatia dosarelor Revolutiei a revenit in atentie marti seara, cand, intr-o incercare televizata de mediere intre "Asociatia 21 Decembrie" (al carei presedinte se afla de mai mult de o luna in greva foamei) si procurorul general, presedintele Traian Basescu a apostrofat-o public pe Laura Kovesi pentru lipsa de solutii in aceste cauze. Cand aceasta a incercat sa spuna ca nu poate promite o solutie, Traian Basescu a intrerupt-o nervos: "Nu ma confundati cu un ziarist caruia ii faceti o declaratie. Vorbiti cu seful statului, care va spune asa: au murit 1.600 de oameni la Revolutie, iar voi inchideti dosarul. Aveti solutie sau nu? Va impune realitatea sa spuneti daca s-au impuscat singuri sau oamenii au fost impuscati de cineva".
Laura Codruta Kovesi a fost numita la conducerea Parchetului General de presedintele Traian Basescu in vara anului 2006, iar pe 13 iunie 2008, cu doua zile inainte de turul II al alegerilor pentru Bucuresti, el declara ca "procurorul de caz este independent in fata procurorului general" si ii este greu sa se pronunte sau sa considere ca un procuror nu isi face treaba".
Medierea de la Cotroceni este legata de cererea Asociatiei 21 decembrie ca dosarul Revolutiei sa fie transmis integral Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care a admis plangerea petitionarilor care nu si-au gasit dreptatea in Romania. Transmiterea dosarului catre CEDO a fost oprita dupa 40 de mii de pagini ceea ce reprezinta numai o treime din dosar. In tara in schimb, de la Parchetul General au inceput sa curga termenele de prescriptie, atat pentru dosarul Revolutiei, cat si pentru cel al Mineriadei din 1990. Cu putin timp inainte de reuniunea de la Cotroceni, procurorul general Laura Codruta Kovesi isi prezentase intr-un interviu pentru Romania libera punctual de vedere.
» Care este stadiul anchetei, la mai mult de jumatate de an de la plecarea generalului Dan Voinea din fruntea investigatiilor?
Anchetele privind evenimentele din decembrie ‘89 si mineriada din ’90 sunt cele mai mari neimpliniri din intreaga istorie a Ministerului Public. Pentru mine, ca procuror general, a fost o mare problema in momentul in care am preluat acest mandat sa constat ca aceste dosare zaceau de 16-17 ani si nu erau date solutii. Am considerat ca este una dintre prioritati, motiv pentru care am trecut la verificarea acestor dosare, iar constatarile n-au fost dintre cele mai fericite.
» Mai concret?
In aceste dosare s-a lucrat cu multe vicii de procedura. S-a inceput urmarirea penala fata de persoane decedate, s-a inceput urmarirea penala pentru fapte care nu existau in Codul Penal la momentul la care s-au comis ele, s-a inceput urmarirea penala fata de diverse persoane si ele au fost audiate ca martori si exemplele ar putea continua. Am si cerut un control din partea CSM, care a confirmat toate aceste nereguli. Este motivul pentru care am si cerut revocarea din functie a domnului procuror Voinea. Daca ar fi existat o vointa foarte mare din partea domnului procuror Voinea sa solutioneze aceste dosare, cred ca le-ar fi putut solutiona, pentru ca din 2006-2008 i-am oferit tot ce a avut nevoie din punct de vedere material si logistic.
L-am delegat chiar si in functia de sef al sectiei Parchetelor Militare, conditia mea sa solutioneze aceste dosare, indiferent de solutie. Mai mult decat atat, atunci cand s-a pronuntat Curtea Constitutionala (2007), hotarand ca aceste dosare nu mai pot fi cercetate de procurori militari, ci numai de civili, i-am propus domnului Voinea sa treaca la Sectia Civila. Dumnealui a preferat sa se pensioneze din cauza cererii de revocare pe care i-am facut-o, in loc sa stea si sa dea solutii in dosarele respective. Aceste dosare au fost preluate de procurori civili, care au constatat toate aceste incalcari si vicii de procedura civila, care, din nefericire, nu mai pot fi remediate. Din moment ce termenul de prescriptie s-a implinit si nu s-a facut nici un act care sa intrerupa termenul de prescriptie, ca procuror, singura solutie legala este sa constati ca s-a implinit acest termen de prescriptie.
» Nu exista alta solutie?
N-am sa cer nici unui procuror sa incalce legea ca sa dam satisfactie anumitor persoane, anumitor asociatii. Chiar daca acele persoane reprezinta victimele si opinia mai larga a publicului in legatura cu evenimentele din decembrie. Nu este in sarcina procurorului sa spuna ce s-a intamplat cu acele evenimente in sens istoric sau in sens social, ca sa spunem asa. Procurorul trebuie sa aiba probe. Daca vrem sa spunem ca la Revolutie X a coordonat activitatea, eu, ca procuror, trebuie sa am probe in acest sens.
» Dar procurorul Voinea a fost schimbat la inceputul anului, raportul CSM e datat in februarie, ce s-a intamplat de atunci incoace? Ne spuneti ca majoritatea faptelor semnalate pana in acel moment s-au prescris?
Mai avem in lucru in acest moment doar doua dosare, unul la Sectia Parchetelor Militare si unul la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica. Intr-o parte din aceste dosare, pentru ca initial erau sapte, s-au dat solutii, una dintre ele s-a dat chiar in vara acestui an, cum va spuneam, pentru ca a intervenit prescriptia (prescriptia il privea pe Ion Iliescu – n.r.). Mai sunt acele doua dosare care au fost date unor colective de procurori care au fost degrevate de alte sarcini, tocmai pentru ca o parte din dosare au foarte multe volume, foarte multe acte. Sper ca acesti procurori sa dea o solutie cat mai rapida, o solutie legala si corecta.
» Despre cati cercetati e vorba in fiecare dintre cele doua dosare?
In nici unul dintre aceste dosare nu este inceputa urmarirea penala, deci nu avem, practic, nici un invinuit. Dupa cum, la momentul la care echipele de procurori au preluat dosarele, nu era inceputa urmarirea penala fata de nici o persoana.
» La 20 de ani de la evenimente, o astfel de situatie suna dramatic. Dar multa emotie publica exista in continuare in privinta rolului lui Ion Iliescu in decembrie 1989. (Dupa decizia Curtii Constitutionale din decembrie 2007, a devenit din invinuit martor.) In dosarele despre care vorbiti mai apare si numele lui Ion Iliescu drept martor?
Fata de Ion Iliescu s-a dat o solutie intr-un dosar. Tin sa va spun ca in acesti 19 ani Ion Iliescu a fost audiat o singura data, pe 10 mai 1999, cand nu a fost audiat in calitate de invinuit, ci in calitate de martor. Ulterior, dupa decizia Curtii Constitutionale si anterior publicarii ei in Monitorul Oficial, s-a inceput urmarirea penala de catre domnul Voinea, desi nu mai era competent sa lucreze in acel dosar, pentru ca era un dosar restituit de instanta. Dosarul era repartizat unui alt procuror. A luat dosarul de la acel procuror, a inceput urmarirea penala, dupa care a restituit dosarul procurorului militar.
Acel dosar a fost declinat apoi la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica, in care am constatat in solutia ce s-a dat in vara ca s-a inceput urmarirea penala pentru fapte care nu existau in Codul Penal la data savarsirii, ca pentru majoritatea faptelor deja intervenise prescriptia raspunderii penale si nu s-a facut nici un act care sa intrerupa aceasta prescriptie. Ce pot sa va spun? Va spun ca Ministerul Public trebuie sa-si asume sec esecul nesolutionarii acestor dosare. In prezent, este pe rol la Curtea Europeana a Drepturilor Omului o cerere, am avut foarte multe intalniri cu reprezentantii societatii civile, cu reprezentantii victimelor. Va spun sincer ca a fost foarte dificil pentru mine sa le explic lucruri pe care n-a avut nimeni curajul sa le explice despre ce se intampla de fapt.
» Ce anume?
Au fost multi ani in care toti acesti oameni au fost mintiti. Li s-a spus ca s-a inceput urmarirea penala impotriva lui Ion Iliescu si ca este audiat in calitate de invinuit si el era audiat in calitate de martor. Li s-a spus ca se va solutiona dosarul penal si ca se va afla adevarul, dar faptele erau prescrise. Li s-a spus ca s-au dispus expertize care vor duce la adunarea probelor in vederea dovedirii vinovatiei, dar nu le-a spus nimeni ca s-a implinit termenul de prescriptie.
» Cand tragem linie, e vorba de un esec al sistemului judiciar din Romania.
N-as duce intreg sistemul in acest esec. Totul era doar in faza de urmarire penala, deci la procurori. Un esec al Ministerului Public spuneti, dar daca ne gandim ca oamenii s-au dus la CEDO, atunci e vorba de intreg sistemul. Daca vorbim de judecatori, atunci, da, au fost trimise in instanta doua rechizitorii in care au fost invinuiti generalul Chitac si altii, si de fiecare data ele au fost intoarse de procurori pentru vicii de procedura. Deci nu e admisibil ca intr-un astfel de dosar, in care toata societatea asteapta un raspuns, tu sa faci greseli de student la Drept!? E inadmisibil!
» Exista insa dosare care privesc fapte si mai vechi. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a inceput sa livreze Parchetelor destul de multe plangeri penale pentru ucideri din anii ’50. Cum trateaza Ministerul Public astfel de plangeri?
S-au inregistrat in jur de 1.800 de astfel de dosare care au avut acest obiect, intrucat dosarele s-au inregistrat pe fiecare victima decedata, desi unele persoane murisera in aceleasi imprejurari. Insa in toate aceste cauze s-a constatat ca in toate aceste cauze intervenise prescriptia raspunderii penale. Mai mult decat atat, faptele reclamate erau din anii ’50-’55, or infractiunile contra pacii si omenirii, despre care se facea referire in aceste plangeri, au fost incriminate abia in Codul Penal din 1969. Faptele au fost comise inainte de intrarea lui in vigoare, iar legea penala nu poate fi retroactiva.
» Deci in toate cazurile de acest tip solutia data de Ministerul Public este…
Neinceperea urmaririi penale, avand in vedere ca s-a constatat in toate cauzele ca a intervenit prescriptia urmaririi penale.
» Dar exista acorduri internationale privind crimele impotriva umanitatii, care nu se prescriu, acorduri la care Romania este parte. De ce nu se aplica acele acorduri?
Pentru a raspunde penal pe legea romaneasca, este necesar ca fapta sa fie incriminata ca atare ca infractiune. Conventiile privind drepturile omului fac recomandari catre statele membre, dar daca ele nu au fost semnate inainte de anii ’50, nu sunt aplicabile.
» Dar Constitutia spune ca acordurile la care Romania este parte prevaleaza asupra legislatiei interne daca ele sunt ratificate de Parlament, inclusiv in privinta crimelor impotriva umanitatii care nu se prescriu.
Da. Dar nu poti sa condamni o persoana pentru o fapta care nu figura in Codul Penal la momentul in care fapta a fost comisa. Conventiile nu incrimineaza fapte penale, ele stabilesc cadrul general.
» Pe de alta parte, Presedintia Romaniei a declarat regimul comunist "ilegitim si criminal". Aceasta declaratie solemna – asumata de statul roman in Parlament – nu ajuta in reluarea unor astfel de investigatii?
Juridic, declaratiile de natura politica nu ne pot ajuta. Noi trebuie sa vorbim de probe. Acum, cu privire la mineriade sau Revolutie, daca se vor face comisii sau daca Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului va dori documente, ca si pana acum, vom pune la dispozitie arhiva, ca sa se stabileasca adevarul istoric, dar juridic, din momentul in care a intervenit prescriptia sau nu ai avut suficiente probe ca sa dovedesti nevinovatia anumitor persoane, lucrurile nu vor mai fi schimbate.
» In concluzie, o trauma nationala, cu puseuri foarte violente pe parcursul mai multor decenii, ultimele in decembrie ’89 si iunie ’90, nu poate fi solutionata juridic in acest moment, in nici un fel.
In acest moment, nu. Nu poate fi solutionata.
Dan Voinea: "Prescrierea este o greseala"
Procurorul Dan Voinea spune ca raportul CSM nu confirma acuzatiile Laurei Kovesi si ca motivul invocat pentru inlocuirea sa de la conducerea Parchetelor Militare a fost altul: "Mi s-a reprosat ca nu tin sedinte cu procurorii". Dan Voinea crede ca investigatiile pot continua: "Termenul de 15 ani a fost intrerupt de cercetari incepute in 1999, apoi din nou in 2004-2005, asa ca lor li se adauga inca 7 ani si jumatate, deci mai sunt cel putin 2 ani pana la prescriptie".
In ceea ce priveste dosarul lui Ion Iliescu, Dan Voinea spune ca acesta a fost audiat nu numai in 1999, ci si dupa ce acesta din urma si-a reluat cercetarile in 2004, intrerupte in 2000. "Cand a fost data decizia Curtii Constitutionale, eu aveam dosarul in lucru, aveam audieri, opt parti vatamate, normal ca mi-am continuat dosarul care il privea si pe Ion Iliescu, normal ca i-am audiat pe cei citati deja, dupa care am transmis dosarele altor procurori".
Intrebat de ce a inceput urmarirea penala impotriva lui Ion Iliescu abia in 2007, Dan Voinea spune ca abia atunci a avut la indemana probele necesare, in speta jurnalul actiunilor de lupta MApN, care confirmau implicarea lui Ion Iliescu. Procurorul scos la pensie explica si ca un procuror este obligat sa cerceteze vinovatia unei persoane chiar si dupa decesul invinuitului: "Nu urmaresc condamnarea lui, dar exista si forme civile de pedeapsa.
Marius Oprea: "Doamna Kovesi nu stie carte"
Presedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, Marius Oprea, spune ca inclusiv pe vechiul Cod Penal se putea evita prescrierea: "Prescrierea putea incepe din 1990. Au fost ucideri politice si pana cand nu a cazut comunismul oamenii nu aveau catre cine sa faca plangeri". Acest principiu a fost aplicat deja de un procuror curajos in 1995, care a intocmit un dosar consistent impotriva fostului director al inchisorii de la Aiud, din anii ’50, Gheorghe Craciun. Craciun a murit insa in cursul investigatiilor. Cat despre sprijinul acordat de autoritati IICC, Marius Oprea spune ca situatia sta exact pe dos. Unul dintre exemple a avut loc dupa ce echipa de cercetatori IICC a descoperit trei cadavre la Nepor (Bistrita).
"Politistii n-au vrut sa vina la deshumare spunand ca, fiind vorba de crime, e nevoie de procurori, procurorii civili au zis ca nu e de competenta lor si ne-au trimis la procurorii militari. si tot asa, pana am amenintat ca dezgrop cadavrele si le plimb prin tara in vazul lumii, pana la Aiud. Oficial, in 1957 s-a spus ca cei trei ar fi murit de tuberculoza la Aiud. Cand a ajuns comunicatul de presa la Parchetul General", povesteste Marius Oprea, "au reactionat si au trimis doi procurori civili si 16 politisti. Sa-i fi vazut cum mai alergau prin padure, spre locul deshumarii… Dar in continuare avem probleme".
