Revoluţiile au fost evenimentele care au marcat istoria omenirii şi au dus la construirea statelor moderne din ziua de azi. Ele reprezintă o schimbare fundamentală la nivelul puterii dintr-un stat sau din structurile organizaţionale care are loc într-o perioadă relativ scurtă de timp.
Revoluţiile au apărut de-a lungul istoriei umane şi variază foarte mult în ceea ce priveşte metodele, durata şi ideologia. Rezultatele lor includ schimbări majore în cultură, economie şi instituţiile socio-politice. Listverse.com propune topul celor mai importante revoluţii din istorie care au avut un impact global.
1. Revoluţia haitiană
În data de 22 august 1791, sclavii din Saint Domingue au dat startul unei revolte care a aruncat colonia într-un război civl. Semnalul pentru a începe revoluţia a fost dat în 14 august, în timpul unei ceremonii religioase de Dutty Boukman, un preot voodoo şi liderul sclavilor Maroon.
În următoarele zece zile, sclavii au preluat controlul asupra întregii provincii din nord printr-o revoltă fără precedent. Ei s-au răzbunat pe stăpânii lor prin „jaf, viol, tortură, mutilare şi moarte”. Deşi erau pregătiţi pentru o asemenea revoltă, ei nu se aşteptau la o revoltă de o asemenea amploare. În câteva săptămâni, numărul sclavilor care s-au alăturat revoltei a ajuns la aproximativ 100.000. Iar pe parcursul următoarelor două luni au fost omorâţi 4000 de proprietari şi 180 de plantaţii de zahăr şi sute de cafea au fost distruse de sclavi.
Până în 1792, sclavi au reuşit să preia controlul asupra unei treimi din insule. Pentru a apăra interesele sale economice, în martie 1792 Adunarea legislativă din Franţa a acordat sclavilor din colonie drepturi civile şi politice pentru a se putea elibera. Decizia Franţei a şocat întreaga Europa, chiar şi America. Pentru a se asigura de stoparea revoluţiei, Franţa a trimis în regiune şi 6000 de soldaţi.
Între timp, în 1793, Franţa a declarat război Angliei, iar proprietarii de plantaţii din Saint Domingue au încheiat un acord cu Anglia pentru a declara suveranitatea britanică asupra insulelor. Spania, care deţinea restul insulei Hispaniola se va alătura Angliei în răboiul contra Franţa. Astfel, trupele spaniole au invadat Saint Domingue, unde au fost suţinute de trupele sclavi.
Până în august 1793, pe insulă mai erau doar 3.500 de soldaţi francezi, iar pentru a preveni un dezastru militar, comisarul francez Sonthonax a eliberat sclavii din jurisdicţia sa. Decizia a fost confirmată şi extinsă prin Convenţia Naţională din 1794, când sclavia a fost abolită în mod oficial. Se estimeză că această rebeliune a ucis 100.000 de sclavi şi 24.000 de proprietari de plantaţii.
2. Revoluţia iraniană
Revoluţia islamică se referă la evenimentele din 1979 când monarhia Pahlavi a fost înlocuită cu Republica Islamică sub conducerea liderului revoluţiei, Ayatollah Khomeini.
Primele demonstraţii majore împotriva regimului lui Shah au început în ianuarie 1978. Între august şi decembrie 1978, ţara a fost paralizată de greve şi demonstraţii. În acest context, la jumătatea luni ianuarie 1979, Shah a părăsit Iranul, iar puterea a fost preluată două săptămâni mai târziu de Ayatollah Khomeini. Regimul regal s-a prăbuşit la scurt timp, pe 11 februarie, iar după un referendum naţional Iranul a votat să devină Republică Islamică în 1 Aprilie 1979. Mai târziu a fost aprobată o constituţie teocratică prin care Khomeini a devenit Liderul Suprem al ţării în decembrie 1979.
Această revoluţie a fost ciudată şi a creat o multitudine de suprize în întreaga lume. Ea se deosebeşte de alte evenimente de aceste gen pentru că a produs schimbări profunde într-un timp foarte scurt, a fost o revoluţie masiv populară prin care s-a reuşit răsturnarea unui regim extrem de bine protejat şi a înlocuit o monarhie modernă cu o teocraţie bazată pe tutela juriştilor islamici.
3. Revoluţia cubaneză
Pe 10 martie 1952, generalul Fulgencio Batista l-a înlăturat de la putere pe preşedintele Cubei, Carlos Socarrás Prio şi a anulat toate alegerile. Acest eveniment l-a înfuriat pe un tânăr avocat, Fidel Castro, care în următorii şapte ani a încercat să răstoarne guvernul lui Batista.
În 26 iulie 1953, Castro a condus un atac împotriva unităţilor militare din Santiago, dar a fost învins şi arestat. El a fost condamnat la 15 ani de închisoare, dar Batista l-a eliberat în 1955 punând în aplicare un adevărat spectacol de putere. În ciuda acestui gest, Castro nu a renunţat la planul său iniţial şi a creat un nou grup de rebeli în Mexic. Dar nici în următoarea sa încercare din 2 decembire 1956, Castro nu a reuşit să învingă şi după eşecul în faţa armatei lui Batista a fugit în Sierra Maestra.
În acest moment, el a început să folosească tactici de gherilă pentru a lupta împotriva forţelor armate ale lui Batista. Astfel, cu ajutorul rebeliunilor din întreaga Cuba a reuşit să îl forţeze pe Batista să demisioneze şi să fugă din ţară la 1 ianuarie 1959. După înlăturarea lui Batista, Castro a devenit prim-ministru al Cubei în februarie şi a executat 550 de susţinători a lui Batista.
În curând, noul conducător al Cubei a suspendat toate alegerile şi s- a autoproclamat „Preşedinte pe viaţă” şi a început dezvoltarea unor relaţii cu Uniunea Sovietică.
4. Revoluţia chineză
Revoluţia chineză nu a fost doar un eveniment singular ci o serie de răsturnări politice care au avut loc între 1911 şi 1949. Rezultatul acestor mişcări a fost instalarea unui regim comunist şi infinţarea Republicii Populare a Chinei.
În 1912 o revoltă naţionalistă a dus la înlăturarea dinastiei imperiale Manchu. Sub liderii săi, Sun Yat-sen şi Chiang Kai-shek, naţionaliştii au fost provocaţi de mişcarea comunistă care devenea tot mai puternică.
Între anii 1934 şi 1935, Armata Roşie a Partidului Comunist Chinez a desfăşurat o retragere militară masivă pentru a înlătura hărţuierile Armatei Partidului Naţionalist. În această perioadă, Mao Zedong a ieşit în evidenţă ca un posibil liber comunist.
În timpul celui de-al doilea război mondial, mai multe grupuri politice chineze s-au ridicat împotriva invadatorilor japonezi. Dar în 1946 conflictul s-a transformat într-un război civil. Cu această ocazie, trupele lui Mao, bazele Armatei Roşii, au reluat războiul cu naţionaliştii şi au ieşit învingători după victoriile de la Huai-Hai şi Nanjing din 1949. În acelaşi an, naţionaliştii au fost învinşi la Nanjing şi au fost forţaţi să fugă în Taiwan. Regimul comunist a fost stabilit prin Republica Populară China sub conducerea lui Mao Zedong.
5. Revoluţia Tinerilor turci
Revoluţia Tinerilor turci din iulie 1908 a restaurat guvernul constituţional suspendat in 1878 de sultanul Abdul Hamid II, care a abdicat la scurt tip după începrea mişcării.
La acest eveniment au participat mai mulţi intelectuali, dintre care mulţi traiau in exil. Deşi a fost motivată de spiritul naţionalist care bântuia prin Europa, viziunea era una ce promova statul multinaţional.
Mişcarea dorea modernizarea şi democratizarea statului, dar şi apărarea rămăşitelor imperiului. Pentru a-şi îndeplini scopurile, revoluţia avea nevoie de ajutorul unor aliaţi, dar Marea Britanie şi Franţa au refuzat să se implice în conflict. Speranţele „tinerilor turci” s-au îndreptat atunci spre Germania, însă această alianţa a dus la înfrângerea Turciei în Primul Război Mondial.
Totuşi, revoluţia a stabilit unele reguli de bază pe care se va construi noul stat naţional Turcia , sub conducerea lui Mustafa Kemal Atatürk, membru al „tinerilor turci”.
6. Revoluţia din Taiping
Aceasta a fost o revoltă la scară largă împotriva autorităţii Imperiului Qing in China, ce a durat din 1851 până în 1864. Revoluţia a fost condusă de o armată şi de o administraţie civilă inspirată de Hakka şi liderii Hong Xiuquan şi Yang Xiuqing. Cei doi s-au proclamat reprezentanţi ai lui Dumnezeu pe Pământ şi au reuşit să devină foarte influenţi. Împreună cu susţinătorii lor, Hong şi Yang au au înfiinţat Regatul Ceresc din Taiping şi au preluat controlul asupra unei părţi importante din China de sud.
Revoluţia din Taiping, rezultatul coliziunii dintre puterea imperială şi China tradiţională, este considerată a fi una dintre cele mai sângerose conflicte de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial. În cei 15 ani de revoluţie, peste 20 de milioane de oameni au murit.
7. Revoluţia din Octombrie
Cunoscută şi ca Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, aceasta a avut caracter politic şi a fost parte a Revoluţiei Ruseşti din 1917.
Mişcarea a început printr-o desfăşurare armată în Petrograd în 25 octombrie 1917, fiind a doua etapa a Revolutiei Ruseşti, după Revoluţia din Februarie. În timpul revoluţiei din octombrie, guvernul provizoriu a fost răsturnat, iar puterea a ajuns la sovieticii locali, dominaţi de Bolşevici.
Revoluţia nu a fost recunoscută in afara Petrogradului, ceea ce adus la începerea unui Razoboi Civil care a durat până în 1922, când s-a născut Uniunea Sovietică.
8. Revoluţia glorioasă
Iacob al II-lea, regele Marii Britanii din 1685 până în 1688, a provocat începerea Glorioasei Revoluţii prin încercarea sa de a catoliciza armata şi guvernul. El dorea astfel să îşi înlăture adversarii şi să introducă în Parlament doar susţinătorii lui.
Între 1687 şi 1688, regele a emis declaraţia de indulgenţă prin care a suspendat legislaţia penală împotriva nonconformismului religios, permiţându-se astfel ca disidenţii să se roage în case de întâlnire, iar catolicii în privat.
Când fiul său s-a născut în 1688, teama că se va instaura un regim catolic i-a speriat pe protestanţi care au decis să apeleze la ajutorul lui William de Orange. El a ajuns în Londra cu armata în noiembrie 1688 şi a ocupat tronul lui Iacob.
Rebeliunile nu s-au oprit aici, deoarece iacobiţii irlandezi s-au răsculat, însă au fost invinşi în bătăliile ce au urmat. Iar de îndată ce William s-a simţit sigur de poziţia sa, el a început un război cu Franţa care a continuat până în 1697.
9. Revoluţia americană
În secolul al 18-lea, 13 colonii americane s-au răsculat pentru a se elibera de Imperiul Britanic, al cărui guvern l-au refuzat. Primul pas făcut în această mişcare a fost respingerea autorităţii impuse de Parlamentul Angliei care dorea să guverneze de la distanţă. Apoi a urmat expulzarea oficialilor regali.
Până în 1744, fiecare colonie a stabilit câte un Congres Provincial necesar pentru a forma state individuale. Acestea s-au unit pentru a face faţă conflictelor armate cu britanicii.
În cele din urmă coloniile au stabilit că monarhia britanică, datorită actelor sale de tiranie, nu mai putea pretinde în mod legitim supunere lor. În iulie 1776, ele au decis ruperea legăturilorcu Imperiul Britanic, atunci când Congresul a emis Declaraţia de Independenţă. Prin acest document se anunţa respingerea monarhiei în numele noii naţiunii.
Războiul s-a încheiat în octombrie 1781 cu victoria Americii şi a fost urmată de abandonarea oficială a controlului Angliei asupra regiunii, formulată în Tratatul de la Paris din 1783. Una dintre cele mai importante rezultate ale Revoluţiei a fost apariţia unui guvern responsabil, a cărui Constituţie s-a concretizat în 1788.
10. Revoluţia Franceză
Revoluţia franceză (1789-1799) a fost evenimentul care a marcat atât istoria Franţei, cât şi a Europei. În această perioadă, monarhia absolută care a condus Franţa de secole s-a prăbuşit în trei ani.
Transformările Franţei au fost impresionante deoarece feudalismul, aristocraţia şi privilegiile religioase s-au evaporat sub presiunile grupurilor politice liberale şi a revoltelor populare.
Revoluţia a început în 1789, odată cu reunirea Adunării Stărilor Generale şi căderea Bastiliei.
Următorii ani au fost dominaţi de tensiunile dintre grupurile liberale şi intenţia monarhiei conservatoare de a înfăptui reforme majore. În septembrie 1792 republica a fost proclamată, iar un an mai târziu regele Louis XVI a fost executat.
Deşi mişcarea revoluţionară a avut un start mai încet, tensiunile au crescut de-a lungul timpului ajungându-se în final la Regimul Terorii din 1793 până în 1794 în urma căruia au fost omorâţi între 16.00 şi 40.000 de oamenii. In 1799, Napoleon Bonaparte a preluat puterea şi Franţa şi-a început drumul spre modernizare.
