Comuna Matca, situata in nordul judetului Galati, este renumita in toata tara pentru legumele produse in solarii, fara ingrasaminte chimice. Munca la solar este istovitoare, matcasii muncesc pe rupte, dar numai mainile lor nu sunt de ajuns. Comuna are 13.000 de sateni si 600 de hectare de solarii, asa ca la o asemenea dimensiune a afacerii s-a dezvoltat si o bursa de munca „ad-hoc”. Pana la doua mii de romani si basarabeni isi incearca sansa de a castiga dintr-o munca istovitoare putinii bani cu care sa aiba cu ce trai de pe o zi pe alta.
In fiecare sezon, vin sa munceasca in solariile matcasilor pana la doua mii de zilieri, din toate colturile tarii, de la Botosani si pana la Constanta, dar si din satele Basarabiei. „Eu vin in fiecare an, din 15 martie pana pe 8 noiembrie. Nu stau aici tot timpul, mai merg acasa. Vin, fac un ban si ma duc acasa. Toata vara trebuie sa muncesti sa-ti cumperi un porc, cativa saci de faina. Adica necesarul casii”, spune Dumitru Bejenaru, din Iana, judetul Vaslui. Iarna, cand volumul de munca este ceva mai mic, raman la Matca numai vreo 500 de zilieri. Li se amenajeaza un adapost in solarul incalzit. Iarna, ziua de munca este platita numai cu 150.000 de lei. Vara, un zilier ia pentru ziua de munca 350.000 de lei, la care se adauga mancarea. In „campanie”, cand este varful de productie, un legumicultor plateste si pana la 450.000 de lei pentru o zi de munca. Cea mai bine platita este munca la „placa”, adica la turnarea „placilor” de beton la noile vile ale legumicultorilor din Matca, pentru o zi lucratorul primind 450.000. Cea mai istovitoare este munca la solar. Pentru fiecare saptamana de gazduire un zilier trebuie sa munceasca o zi.
Matca, occidentul palmasilor din Basarabia
Faptul ca la Matca o zi de munca este platita cu 350.000 de lei a facut senzatie in Republica Moldova. Anual cateva sute de basarabeni vin sa munceasca la solar. Daca sunt cumpatati, reusesc sa puna deoparte lunar cate 200-250 de euro, bani pe care in Moldova de dincolo de Prut ar fi greu sa ii aiba. In Republica Moldova, mirajul muncii in solariile de la Matca a intrat in folclor, tot asa cum a intrat in folclorul din Romania mersul la cules capsuni in Spania. Primii atrasi de acest miraj sunt tinerii. In ultimii doi ani, exodul spre Matca a devenit fenomen. Politistii de frontiera galateni au capturat aproximativ 20 de grupuri de tineri basarabeni, de la 17 la 25 de ani, care trec Prutul inot si incearca sa ajunga la Matca.
Piata de oameni
Intelegerile dintre producatorii agricoli si zilieri se incheie la rascrucea de la iesirea din comuna spre Galati. Locul a fost numit de localnici, cu ironie amara, „Targul de sclavi” si, spre disperarea primarului Ionel Pohrib, asa i s-a dus vestea. Primarul din Matca spune ca nici nu poate fi vorba de sclavie, pentru ca zilierii isi primesc simbria si sunt si ospatati de matcasi. Din cei aproximativ 1.500 de zilieri care muncesc acum in solariile de la Matca, cei mai multi nu au nevoie sa vina la „Targul de sclavi” pentru ca au intelegeri pe termen lung cu producatorii agricoli. La „Targul de sclavi” vin cu noaptea in cap doar vreo 300 de zilieri care cauta de lucru pentru ziua respectiva si sateni din comunele din jur, de la Cudalbi si Valea Marului. Legumicultorii vin cu masinile, ii masoara din priviri pe cei mai potriviti pentru munca pe care o au de facut in ziua respectiva, le spun cat le ofera si, daca zilierii sunt de acord, ii urca in masini si pleaca.
Tepuiti de un „tigan complect” din Marasesti
Un grup de zilieri veniti la Matca din satul Hadaresti, din Vaslui, au povestit cum au luat teapa de la un individ din Marasesti, pe care mi l-au descris foarte plastic: „tigan complect”, „patron cu masina plimbata”! Dupa o zi de munca la demolari, nu numai ca nu le-a platit munca, dar nici macar nu le-a dat bani ca sa se intoarca la Matca. „Ne-a dus cu masina tocmai la Marasesti, la munca la el, acolo. O spus ca la demolari. A luat o fabrica, hot de meserie, si cand ne-a dus acolo ne-a spus: "Mai oameni buni! la caramida! Demolati zidul cela!". Da', nu ne-o platit. Nici un ban nu ne-o dat. Nici bani in buzunar nu aveam ca sa venim inapoi in Matca. Ne-a adus un altcineva cu masina. Am muncit o zi sapte oameni. Nici mancarea nu ne-o scoatem. Vai de capul nostru…”
Vanati de patronii smecheri
Se pare ca bursa fortei de munca de la „Targul de sclavi” de la Matca a devenit celebra in toata tara si atractiva chiar si pentru unii patroni din Bucuresti, care vor mana de lucru ieftina si daca se poate „la negru”. „Un grup din Zorleni auplecat ieri la Bucuresti. Au venit niste oameni din Bucuresti care au auzit un interviu la televizor. Au plecat vreo 4-5 baieti la Bucuresti. Au zis ca-i angajeaza, dar azi nu mai ai incredere in nimenea. Am muncit si eu in Bucuresti. Am luat bani o luna, doua… Am muncit si la Afumati, in Pantelimon, pe 1 Mai, langa Piata Domenii, la Granitul. Am fost in echipa. Lucram la negru. Si sunt patronii smecheri ca daca iti face vreun act, ceva, stiti cum e vorba, trebuie sa traga dupa tine”, spune Dumitru Bejenaru.
Batuti ca sa munceasca
Mai multi zilieri au povestit ca uneori au fost batuti de unii producatori pentru ca nu voiau sa mearga la ei la munca – fie nu le convenea cu cat sunt platiti pentru o zi de munca, fie nu le place ce au de facut. „Sunt zile in care te bate si te ia la treaba. Nici banii nu ti-i dau care trebuie. Am vorbit cu dumneavoastra si nu puteam sa va mai spun alte chestii, ca erau matcasii prea aproape si nu vreau sa-mi fac zile grele. Sunt momente in care te iau, iti da doua "capace" si te baga in masina. Sunt oameni de bani gata, care te "capacesc", te lasa jos”, spune un zilier. O femeie confirma ca sunt si asemenea practici de „angajari” in forta: „Sunt care, daca nu te duci la treaba, te bate. Nu-mi place sa merg la cules pepeni, nu vreau sa ma duc. Si te ia la palme. Sa veniti duminica, dar fara camera. Sa vedeti cum sunt cetateni care ii loveste. Dar asa, bataie serioasa, nu…”.
Basarabenii, „capsunari” dupa ce s-au inchis „zavoadele”
Sutele de zilieri veniti de dincolo de Prut sunt atrasi de munca din solariile de la Matca, tot asa cum romanii sunt atrasi de culesul capsunelor in Spania. In Moldova, ziua de munca este platita cu 40-45 de lei moldovenesti, adica vreo 100.000 de lei romanesti vechi. Chiar si in perioadele cand piata de munca de la Matca da rateuri, un basarabean castiga dublu fata de cat ar fi platit in Republica Moldova. Olga s-a nascut in Yakutia, dar a ajuns cu familia in Republica Moldova. A venit la Matca, pentru a gasi de lucru, dupa ce in Moldova s-au inchis „zavoadele”, adica fabricile, si nu mai avea din ce trai. „S-au inchis toate zavoadele. Si trebuie sa muncesti ceva. Cu ce sa traiesti? Aici e mai bine ca la Modova, ca avem seara banul. Acolo, trebuie sa astepti o luna, doua…” O alta basarabeanca este nemultumita perntru ca acum matcasii au scazut pretul unei zile de munca, ca trebuie sa isi cumpere tot de aici mancarea pentru masa de seara si toate cate ii mai trebuie, nu mai reuseste sa puna deoparte prea multi bani, asa cum isi facuse planurile: „Banul care e sa il iei aicea, 250.000, tot nu-i nimica. Ca si la noi”.
Piata de batjocura, zilieri platiti in batjocura
Daca asta-vara primeau pentru o zi de munca 350.000 de lei, acum zilierii primesc cel mult 250.000 de lei. Legumicultorii spun ca nu pot da mai mult pentru ca acum un an luau pe kilogramul de rosii pana la 20.000 de lei, acum au ajuns sa vanda cu 1.500 lei. Cei care castiga mai mult sunt intermediarii de pe piete. Un legumicultor spune ca nu isi permite sa plateasca mai mult unui zilier: „Anul asta, mai bine au iesit ei cu munca, decat noi cu zarzavatul nostru. Cum a fost anul asta, unii nici cheltuielile nu si le-au scos. Daca vrei sa te apuci de legumicultura la solar, in primul an abia daca iti scoti banii. Ca sa infiintezi un solar pe o suprafata de 10 ari te costa aproximativ 100 de milioane. La asta se adauga costurile cu samanta si ingrasamintele naturale aduse din Israel, cu incalzitul solarului incepand din ianuarie-februarie. Pe urma se mai poate intampla sa vina o furtuna si sa iti rupa folia de pe solar. Sunt multe cheltuieli si la pretul la care vindem acum, e de batjocura”.
